ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2004

S-au luat în examinare recursurile

declarate de inculpații C.N., G.C. și D.P.S. împotriva încheierii din 16 ianuarie

2004 în dosarul nr.4004/2003 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-au prezentat recurenții inculpați, în

stare de arest, asistați de apărător ales, avocat A.G.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpaților a cerut admiterea

recursurilor, punându-se concluzii de revocare a măsurii arestării preventive a

inculpaților, aceștia neprezentând un pericol pentru ordinea publică dacă vor

fi lăsați în libertate.

Procurorul a cerut respingerea

recursurilor, ca inadmisibile, punând concluzii în acest sens.

Inculpații au fost de acord cu

susținerile apărătorului.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel București – Secția a II-a penală, prin încheierea din 16 ianuarie 2004

(pronunțată în dosarul penal nr.4004/2003) a respins, ca nefondate, cererile de

revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații:- C.N. ;G.C.

și  D.P.S., în cursul judecării cauzei în fond.

În

cuprinsul încheierii se arată că temeiurile care au determinat arestarea

inițială și ulterior, prelungirea acestei măsuri subzistă, întrucât lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, aceștia

încălcând în mod flagrant ordinea de drept prin modul în care au înțeles să-și

desfășoare activitatea profesională, așa cum cer dispozițiile art.148 lit.h din

Codul de procedură penală.

Împotriva

menționatei încheieri, cei trei inculpați au declarat recurs, susținând, în

esență, că menținerea arestării preventive nu se justifică, deoarece nu există

probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, încălcându-se astfel prevederile art.148 lit.h din Codul de

procedură penală.

Recursurile

sunt inadmisibile.

Potrivit

art.141 alin.1 din Codul de procedură penală, încheierea dată în primă instanță

și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau

menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept

a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de

inculpat.

Cum

din cuprinsul textului de lege citat rezultă că încheierea prin care s-a

respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, dată

în primă instanță, nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu

fondul, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca

inadmisibile, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.N., G.C.

și D.P.S. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2004 în dosarul nr.4004/2003 al

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2004.