ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 03 august 2007, G.E. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 161 din 10 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, considerând-o nelegală și netemeinică. În motivarea recursului, petentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea sa de anulare a art. 2 din Normele de igienă aprobate prin Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății care conțin reglementări din domeniul construcțiilor și urbanismului. Aceasta întrucât, de la data de 31 august 2001, normele și-au încetat aplicabilitatea, instrucțiunile nefiind trimise spre avizare Ministerului Construcțiilor în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Petentul a precizat că art. 2 din Normele de igienă aprobate prin Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății conține dispoziția că la amplasarea construcțiilor cu destinația de locuință, trebuie asigurată între clădiri o distanță mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte. Se susține că prin această dispoziție se interferează atribuțiile Ministerului Construcțiilor. Petentul, a precizat că prin adresa din 17 iulie 2003 i-a fost retras avizul sanitar acordat în 22 mai 2003 pentru autorizarea constituirii unei mansarde, cu motivarea că nu a fost respectată distanța dintre clădiri, astfel că Primăria Craiova, prin adresa din 17 iulie 2003, i-a comunicat refuzul eliberării autorizației de construire a mansardei.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 161 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de reclamantul G.E. împotriva pârâtului Ministerul Sănătății. Prin hotărârea atacată s-a reținut că la 06 februarie 2006 reclamantul G.E. s-a adresat instanței de judecată împotriva pârâtului Ministerul Sănătății, solicitând anularea art. 2 din Normele de igienă aprobate prin ordinul nr. 536/1997 și care prevăd că „distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte pentru a nu se umbri reciproc”.

S-a susținut de petent că potrivit art. 36 1 din Legea nr. 50/1991, modificată prin Legea nr. 453/2001, s-a dispus ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, ministerele să elaboreze norme ce conțin reglementările tehnice în domeniul construcțiilor și urbanismului și să le trimită obligatoriu spre avizare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, sub sancțiunea încetării aplicabilității lor”. A menționat petentul că Ministerul Sănătății nu a transmis spre avizare ordinul nr. 536/1997 continuându-se să fie aplicate dispozițiile acestuia și după data de 31 august 2001, dată la care respectivul ordin nu mai era în vigoare. S-a precizat că în temeiul acestui ordin, prin adresa din 17 iulie 2003, D.S.P.

Dolj și-a revocat avizul sanitar acordat în 22 mai 2003. Pronunțând sentința nr. 161 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a reținut că afirmația reclamantului că după 31 august 2001 acest ordin nu mai era în vigoare întrucât nu a fost trimis spre avizare la M.C.P.T.L. (art. 36 din Legea nr. 50/1991, modificată) nu poate fi reținută. Conform art. 36 din Legea nr. 50/1991 modificată prin Legea nr. 453/2001, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, ministerele care au elaborat normele ce conțin reglementări tehnice în domeniul construcțiilor și urbanismului, trebuie să le trimită spre avizare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței sub sancțiunea încetării aplicabilităților.

Instanța de fond a reținut însă că acest text de lege, se referă la obligativitatea avizării doar a reglementărilor tehnice în domeniul construcțiilor și urbanismului, în timp ce ordinul pentru aprobarea normelor de igienă (al cărui art. 2 face obiectul cererii de anulare) privește mediul de viață și muncă, asigurarea sănătății și protecției populației, respectarea nevoilor reale în zonele de locuit. S-a mai reținut de instanță că și dacă textul de lege reglementează obligativitatea avizării de principiu, avizul în discuție nu produce prin el însuși efecte juridice, nu modifică de sine-stătător realitatea juridică. Hotărârea atacată este legală, astfel încât recursul declarat, fiind neîntemeiat, va fi respins.

Ordinul pentru aprobarea normelor de igienă, așa cum este el însuși intitulat în actul administrativ în discuție (art. 2), privește mediul de viață și muncă, asigurarea sănătății și protecției populației, respectarea nevoilor de locuit, deci nu conține norme tehnice necesar a fi avizate de Ministerul Construcțiilor. Este cert că acest act normativ este în vigoare, neputând fi considerat nul întrucât „în termen de 30 de zile” (el conținând norme de igiena vieții și sănătății oamenilor) nu a fost trimis spre avizare Ministerului Construcțiilor.

Pe de altă parte, este relevant, pe fondul cauzei, că prin decizia nr. 384 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova soluționând recursul împotriva sentinței nr. 671 din 11 noiembrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 1659/CA/2003 al Tribunalului Dolj (obiectul acțiunii era anularea avizului din 17 iulie 2003 prin care s-a revocat avizul sanitar din 22 mai 2003 privind obținerea autorizației de mansardare a locuinței) a reținut că retragerea avizului sanitar este legală întrucât reclamantul G.E. a indus în eroare autoritatea pârâtă. Aceasta privește prezentarea proiectului de către reclamant și care, prin verificarea la fața locului, s-a constatat că încălca art. 2 din ordinul nr. 536/1997 (distanța dintre case fiind 4,10 m, iar nu 9,50 m, cât trebuie să fie potrivit măsurătorilor clădirii celei mai înalte dintre cele două).

Constatându-se că dacă se reține o vătămare, aceasta ar fi în dauna celui ce deține clădirea ce ar fi umbrită de construcția reclamantului, iar nu reclamantul, reținându-se că sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat de G.E. va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinței nr. 161 din 10 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.