ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.06.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3860/2005

HOTĂRÂRE
23.06.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3860/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 februarie 2001,

reclamanții SC C.C.C.F. SA București și sucursala G.Ș.D.P. Cluj, au chemat în

judecată SC A. SA Cluj și SC E. SA Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtelor să

respecte servitutea naturală de vedere și să nu tulbure folosința pașnică a

imobilului S.A., proprietatea reclamanților, prin edificarea de construcții

care nu permit iluminarea și ventilația naturală a imobilului.

Totodată, reclamanții au solicitat

ca pârâții să fie obligați la desființarea construcțiilor existente, prin

extinderea și supraetajarea H.A.M., sau să încuviințeze desființarea acestor

construcții pe cheltuiala pârâților.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că pârâții au început, în ianuarie 2001, lucrări de supraetajare a halei

menționate.

Această construcție, odată

edificată, îngrădește servitutea de vedere a reclamanților, impunându-se

iluminarea și ventilarea artificială a birourilor situate spre hală, pe toată

durata zilei.

Totodată, construcția menționată va

produce reclamanților și alte daune, cu referire la majorarea cheltuielilor cu

iluminatul și ventilația, precum și cu privire la condițiile de muncă ale

personalului.

Ulterior, acestea au mai invocat și

scăderea valorii de circulație a imobilului, din motivele arătate și au

solicitat dezdăunarea, prin obligarea pârâților la plata sumei de 50.000.000

lei.

Pârâtele au formulat cerere

reconvențională, solicitând obligarea reclamantelor la obturarea ferestrelor de

vedere deschise spre proprietatea acestora.

Prin întâmpinare au solicitat

respingerea acțiunii, arătând că lucrările de supraetajare s-au efectuat în

temeiul autorizației legal emise.

În urma efectuării expertizei,

reclamantele și-au precizat pretenția la 1.592.687.793 lei, reprezentând scăderea

valorii de circulație a imobilului.

Prin sentința nr. 8627 din 8

octombrie 2003, Judecătoria Cluj-Napoca, a respins cererea modificată, a luat

act că reclamanta SC C.C.C.F. SA București, a renunțat la judecarea capătului

de cerere privind demolarea construcției și că ambele reclamante au renunțat la

judecarea cererii reconvenționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale,

reclamantele neprobând nici o culpă a pârâților, care au edificat construcția

în baza autorizației de construire, la rându-i eliberată în baza planului de

urbanism.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 1967/A/2004 din 10 septembrie 2004, a admis apelul declarat de

reclamantele menționate împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în

parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea precizată și a obligat

pârâta SC A. SA Cluj Napoca să plătească 1.592.687.793 lei, reclamantei SC C.C.C.F.

SA, reprezentând diminuarea valorii de circulație a imobilului proprietatea

acesteia, precum și 1.955.944 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare,

începând cu data de 12 iunie 2002, pe toată durata construcției edificate de SC

Prin aceeași decizie, acțiunea față

de pârâta II a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că pârâta nu a respectat distanța de 160 cm dintre

construcții, stabilită prin autorizație, așa că sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale.

Pentru stabilirea cuantumului

valoric al daunelor reclamate, instanța de apel a avut în vedere raportul de

expertiză, necontestat de părți sub acest aspect.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâții SC A. și SC E. SRL au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9

și 10 C. proc. civ.

S-a susținut că supraetajarea

clădirii a fost realizată în temeiul autorizației de construire, necontestată

de reclamante și că nu s-a făcut dovada nerespectării distanței dintre cele

două proprietăți, din culpa pârâtelor.

În concluzie, pârâtele au solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

apelului declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanțe.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 998 C. civ.,

răspunderea civilă delictuală intervine atunci când prin fapta păgubitoare se

încalcă o obligație prevăzută de lege.

În cauză se invocă o răspundere

civilă delictuală directă a pârâtelor care, în toate cazurile este una

subiectivă, întemeiată pe culpa celui chemat să răspundă.

În cauză edificarea construcției a

avut loc în baza autorizației de construire emisă în baza legii și, ca atare,

nici nu s-a solicitat anularea acesteia.

Prin procesul verbal de inspecție

din 10 octombrie 2002, I.S.C. – I.T.C. (dosarul de fond) confirmă executarea

lucrărilor conform avizelor.

Nu s-a putut stabili nici prin acest

proces verbal, nici prin expertiza efectuată în cauză că nerespectarea

distanței de 160 cm dintre construcții se datorează pârâtelor, prin schimbarea

amplasamentului.

De altfel, edificatele privesc

supraetajarea halei existente și, neputându-se stabili hotarul dintre cele două

proprietăți, nu se poate stabili nici care dintre proprietarii inițiali au

orientat construcțiile mai aproape de hotar.

Ca atare, nefiind îndeplinite,

cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale, cu referire la fapta

ilicită și vinovăție, în mod greșit instanța de control s-a pronunțat în sensul

angajării răspunderii delictuale a pârâtelor, decizia dată în cauză fiind

supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat

de recurente.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, în sensul

că va respinge apelul declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanțe,

pe care o va menține.

Admite recursul declarat de pârâtele

SC A. SA Cluj Napoca și SC E. SRL, împotriva deciziei civile nr. 1967/ A din 10

septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o modifică în

sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala

D.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 8627 din 8 octombrie 2003 a

Judecătoriei Cluj Napoca. Obligă pe intimata SC C.C.C.F. SA București, filiala

D.P. Cluj la 61.474.377 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-25
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3078/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 septembrie 1998, completată ulterior cu o cerere de modificare a câtimii pretențiilor, reclamanta SC P.I. SRL, a che
ÎCCJ 2005-06-23
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3876/2005
alta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia instanței de apel și a trimis dosarul aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a capătului de cerere privind obligarea
ÎCCJ 2003-03-07
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2000 și precizată la 16 ianuarie 2001, reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pârâta SC N.M.P.C.I. SRL
ÎCCJ 2003-03-28
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1933/2003
ce măsură investițiile au fost sau trebuiau să fie amortizate până în prezent de către intimată; - greșit a respins instanța petitul privind plata despăgubirilor pentru utilizarea fără drept a spațiului de către intimată, deși a continuat s
ÎCCJ 2003-04-11
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5966 din 2 decembrie 1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei S.C. O.T. S.R.L. București împotriva pâ
Sursă