ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3876/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4798/C/2003 din 5

noiembrie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.M.

Cluj-Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 7 noiembrie

2001, precum și evacuarea pârâtei SC N. SA Cluj din spațiul situat în

Cluj-Napoca, str. Gh. Barițiu, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei la plata sumei de 55.073.410 lei și a respins cererea

de intervenție formulată de SC S. SRL Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat neplata

chiriei, timp de 7 luni, ceea ce justifică rezilierea contractului de

închiriere și evacuarea pârâtei.

Nu poate fi însă admis capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând chirie restantă,

dobânzi și T.V.A., întrucât reclamantul nu a încercat soluționarea litigiului

prin conciliere directă, conform art. 720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 186/2004 din 25

martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva

hotărârii primei instanțe.

În motivarea acestei decizii,

instanța de control judiciar a apreciat că, în raport de actele dosarului, în

mod judicios prima instanță a reținut că reclamanta nu a realizat concilierea

directă potrivit dispozițiilor legii procesual civile.

Prin decizia nr. 2619 din 15

septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia instanței de apel și a

trimis dosarul aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a capătului

de cerere privind obligarea pârâtei menționate la plata sumei de 55.073.410

lei, reținând că în cauză au fost îndeplinite cerințele art. 720

1

C.

proc. civ.

Astfel, reclamanta a încercat să

realizeze procedura de conciliere, transmițând pârâtei, la data de 7 mai 2003,

înștiințarea de plată în cuprinsul căreia a făcut referire la concilierea

directă, stabilind în acest sens un termen de 15 zile.

Această înștiințare comunicată

pârâtei a fost urmată de încercarea de conciliere consemnată în procesul verbal

din 9 iunie 2003.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, în rejudecare, prin decizia nr. 70/2005

din 10 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în

parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei

menționate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta SC N. SA Cluj Napoca a declarat recurs, fără a invoca nici unul din

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că în mod corect

curtea de apel a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de

conciliere directă a pretenției dedusă judecății.

Ori, această conciliere ar fi dus la

soluționarea amiabilă a litigiului, reclamantul luând cunoștință de eliberarea

spațiului și plata chiriei de către noul locatar.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii

primei instanțe.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Îndeplinirea cerințelor art. 720

1

C. proc. civ., a fost stabilită irevocabil prin decizia nr. 2619 din 15

septembrie 2004, pronunțată în recurs.

Investită cu soluționarea apelului,

ca urmare a casării cu trimitere, instanța de control judiciar s-a pronunțat în

limitele art. 315 C. proc. civ.

Este exclusă reexaminarea chestiunii

privind întrunirea cerințelor art. 720

1

C. proc. civ., echivalând cu

declanșarea controlului judiciar prin exercitarea unui recurs la recurs, în

raport de principiul unicității acestei căi de atac.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N.

SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 70 din 10 februarie 2005 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2005.