ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3876/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4798/C/2003 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.M. Cluj-Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 7 noiembrie 2001, precum și evacuarea pârâtei SC N. SA Cluj din spațiul situat în Cluj-Napoca, str. Gh. Barițiu, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 55.073.410 lei și a respins cererea de intervenție formulată de SC S. SRL Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat neplata chiriei, timp de 7 luni, ceea ce justifică rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei.

Nu poate fi însă admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând chirie restantă, dobânzi și T.V.A., întrucât reclamantul nu a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, conform art. 720 1 C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 186/2004 din 25 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a apreciat că, în raport de actele dosarului, în mod judicios prima instanță a reținut că reclamanta nu a realizat concilierea directă potrivit dispozițiilor legii procesual civile.

Prin decizia nr. 2619 din 15 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia instanței de apel și a trimis dosarul aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtei menționate la plata sumei de 55.073.410 lei, reținând că în cauză au fost îndeplinite cerințele art. 720 1 C. proc. civ. Astfel, reclamanta a încercat să realizeze procedura de conciliere, transmițând pârâtei, la data de 7 mai 2003, înștiințarea de plată în cuprinsul căreia a făcut referire la concilierea directă, stabilind în acest sens un termen de 15 zile.

Această înștiințare comunicată pârâtei a fost urmată de încercarea de conciliere consemnată în procesul verbal din 9 iunie 2003. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în rejudecare, prin decizia nr. 70/2005 din 10 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei menționate. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC N. SA Cluj Napoca a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pârâta a susținut că în mod corect curtea de apel a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de conciliere directă a pretenției dedusă judecății.

Ori, această conciliere ar fi dus la soluționarea amiabilă a litigiului, reclamantul luând cunoștință de eliberarea spațiului și plata chiriei de către noul locatar. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Îndeplinirea cerințelor art. 720 1 C. proc. civ., a fost stabilită irevocabil prin decizia nr. 2619 din 15 septembrie 2004, pronunțată în recurs. Investită cu soluționarea apelului, ca urmare a casării cu trimitere, instanța de control judiciar s-a pronunțat în limitele art. 315 C. proc. civ. Este exclusă reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerințelor art. 720 1 C. proc.

civ., echivalând cu declanșarea controlului judiciar prin exercitarea unui recurs la recurs, în raport de principiul unicității acestei căi de atac. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 70 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2005.