ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 8 octombrie 2004

reclamantul C.L.M.C.N. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea de drept a contractului de

închiriere din 20 iulie 1995, să fie obligată la plata sumei de 204.633.345 lei

chirie restantă și la evacuarea din spațiu.

Judecătoria Cluj Napoca prin

sentința civilă nr. 649 din 19 ianuarie 2005 a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei ca urmare a admiterii excepției prematurității acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că deși se află în prezența unei cereri în materie

comercială evaluabilă în bani reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., în sensul că procedura concilierii prealabile nu a fost efectuată.

Apelul declarat de reclamantul C.L.M.C.N.

împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția comercială

și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 139 din 18 aprilie 2005,

a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

Comercial Cluj.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC A. SA Cluj

Napoca criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență

că, împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac era recursul și nu apelul,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și că soluția corectă

era de declinare a competenței materiale în favoarea Tribunalului Comercial

Cluj, nu de anulare a sentinței, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 304 pct.

3 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și

motivat, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare instanței competente.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de

pârâtă.

Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc.

civ. „dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește

că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre

judecare instanței competente”, în speță Tribunalului Comercial Cluj, căruia îi

revine competența materială în soluționarea prezentei cauze și nu judecătoriei.

Criticile formulate de recurentă

fiind, astfel, neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC A. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 139 din 18 aprilie

2005 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 februarie 2006.