ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 186/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M. & C. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr.648 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, formulat în termen și că recurenta a solicitat judecata în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă. Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.228/2001, la cererea Consiliului local al municipiului Cluj Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.692/22 iunie 1995 și evacuarea pârâtei SC M.&C.

SRL din spațiul situat în str.M. nr.60, respingând cererea recurentei, reținând în esență, că acel contract a expirat, iar pârâta a fost declarată în faliment. Curtea de apel Cluj, prin decizia civilă nr.648 din 7 iunie 2001, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând aplicarea corectă a art.1436 cod civil, căci contractul a expirat.

Contra deciziei și sentinței pârâta a declarat recurs, fără a indica temeiuri din art.304 cod procedură civilă, criticându-le pentru că : - într-adevăr a fost notificată de locator (nr.453/199) că la 28 noiembrie 1999 încetează contractul, dar - este beneficiara relocațiunii tacite, întrucât și-a exprimat dorința de a folosi și poseda spațiul prin actul 104408 din 7 decembrie 1999 și a achitat, în continuare chiria; - culpa neîncheierii noului contract aparține numai reclamantului iar - instanța nu a aplicat dispozițiile art.35 din Legeanr.64/1995 și - a respins, fără motivare, cererea reconvențională având ca obiect obligarea la încheierea unui nou contract. 2. Recursul este nefondat. Contractul nr.696/22 iunie 1995 încheiat pe cinci ani, a ajuns la termen pe data de 22 iunie 1999 , iar până la această dată pârâta locatară nu și-a manifestat expres, voința de a reânoi contractul de locațiune comercială și nici în următoarele cinci luni.

Locatorul reclamant, însă, conform art.1436 cod civil, a notificat cu nr.2018/453/ din 22 noiembrie 1999 ,pe locatara recurentă, că la data de 28 noiembrie 1999 contractul încetează la termen, manifestându-și voința de a nu reînoi locațiunea. Locatara recurentă susține, ca unic temei al legitimării dreptului câștigattacita relocațiune, în temeiul art.1436 –1437 cod civil, faptul că și-a manifestat expres voința de a folosi și poseda spațiul prin scrisoarea de răspuns nr.104408 din 7 decembrie 1999 , către reclamanta intimată, achitănd în continuare, chiria datorată.

Așadar, împrejurarea că locatorul a lăsat locatara, aflată în pasivitate, să utilizeze spațiul și după data de 22 iunie 1999, primind chiria, nu echivalează cu acceptarea prelungirii contractului sine die . Dimpotrivă, reclamanta după cinci luni, prin notificarea din 26 noiembrie 1999, i-a pus în vedere că la 28 noiembrie 1999 contractul de închiriere comercială încetează, el fiind așadar denunțat după expirarea termenului din 28 iunie 1999, potrivit art.1436(1) cod civil. Manifestarea de voință pentru prelungirea contractului făcută de recurentă, după expirarea acestuia la 22 iunie 1999 și denunțarea expresă din 26 noiembrie 1999, la 7 decembrie 1999, este, prin urmare, lipsită de semnificație juridică privind formarea acordului de voință la încheierea unui nou contract sau prelungirea celui vechi.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. and C. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr.648 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.