ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul
dosarului nr. 9868/2003 al Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, reclamantul C.L.M.C.N. a acționat în judecată pe pârâta SC A.P. SRL
Cluj-Napoca, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la
plata sumei de 3.055.162.797 lei cu titlu de obligații bugetare restante,
actualizate cu rata inflației, T.V.A. și majorări de întârziere datorate în
baza contractului de închiriere din 26 iulie 1995 pentru spațiul situat în
municipiul Cluj-Napoca, să se dispună rezilierea contractului de închiriere
menționat și pârâta să fie evacuată din spațiu.
În fața instanței de fond pârâta a
invocat puterea de lucru judecat cu privire la rezilierea contractului,
dovedită cu copia sentinței civile nr. 10531/1999 a Judecătoriei Cluj Napoca
prin care contractul în discuție a fost reziliat, sentință rămasă definitivă
prin decizia nr. 325/2001 a Curții de Apel Cluj.
Prin sentința civilă nr. 3146/C/2004
din 9 august 2004, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtă și pe fond a
respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere
încheiat de părți la data de 26 iulie 1995.
Au fost respinse și celelalte capete
de cerere ale acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată de 7.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că sunt întrunite tripla identitate de părți, obiect și cauză
cerută de prevederile art. 1201 C. civ. în ce privește contractul de închiriere
din 26 iulie 1995 deja reziliat, față de care celelalte petite din acțiune sunt
accesorii motiv pentru care le-a respins.
Apelul declarat de reclamant
împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, prin care a susținut că s-a
prelungit prin tacita relocațiune contractul încheiat cu pârâta, a fost respins
de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin
decizia civilă nr. 574 din 7 decembrie 2004, reținându-se că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre corectă ce trebuie menținută în întregime.
Împotriva acestei din urmă hotărâri,
reclamantul a declarat recurs precizând că recursul său se întemeiază în drept
pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. A criticat hotărârea recurată ca fiind
dată cu aplicarea greșită a legii și a reiterat în recurs aceleași critici din
apel ce vizează faptul că instanța de apel nu a luat în considerare tacita
relocațiune a contractului de închiriere din 26 iulie 1995, ce îi conferea
reclamantului dreptul de a formula pretențiile din acțiunea introductivă la
instanță.
Recursul reclamantului este
nefondat.
Din economia încadrării juridice a
temeiului de drept rezultă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. când se poate cere modificarea hotărârii recurate dacă aceasta este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
Pentru a se circumscrie acestui
motiv de modificare, recurenta ar fi trebuit să indice care lege a fost greșit
aplicată și în ce mod, întrucât nu este suficientă reiterarea criticii din apel
privind tacita relocațiune care, a fost deja analizată în hotărârea recurată.
Corect instanța de apel a reținut că
nu s-a prelungit închirierea spațiului în litigiu prin tacita relocațiune atâta
vreme cât contractul de închiriere a fost reziliat în instanță, înainte de
înregistrarea la tribunal a acțiunii reclamantului, iar în speță a operat
puterea lucrului judecat.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada
existenței a nici unuia dintre motivele de casare sau modificare de la punctele
1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ., recursul acesteia este nefondat și în baza
prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge cu această
mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul C.L.M.C.N., împotriva deciziei nr. 574 din 7 decembrie
2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 14 februarie 2006.