ÎCCJ, decizie (scj.ro #83518)

Efectele casării .  Principiul unicității căii de

atac, a recursului

Investită cu  soluționarea  apelului, ca urmare a

casării cu trimitere, instanța de control judiciar s-a pronunțat în limitele

art.315

C.proc.civ

., astfel că este  exclusă

reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerințelor art.720

C.proc.civ

. atâta timp

căt

aceasta presupune declanșarea controlului  judiciar prin exercitarea

recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil, în raport cu principiul

unicității acestei căi de atac.

(Secția  comercială, decizia nr.3876 din 25 iunie

2005)

Prin sentința  civilă nr.4798/C/2003

din 5 noiembrie 2003, Tribunalul

Cluj

, Secția

comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată

de

reclamantul Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 7 noiembrie

2001 precum și evacuarea pârâtei SC N. SA

Cluj

din

spațiul

situat în Cluj-Napoca,

str

.

Gh.B

.,

și a respins cererea de intervenție formulată de SC S.

SRL

Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, din probatoriul

administrat în cauză, că a rezultat neplata chiriei, timp de 7 luni, ceea ce

justifică  rezilierea  contractului de închiriere  și

evacuarea pârâtei.

Nu a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata

chiriei restante, dobânzi și

TVA

, întrucât

reclamantul nu a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă,

conform art.720

1

C.

proc

.

civ

.

Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia din 25 martie 2004, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant  împotriva  hotărârii

primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de control

judiciar a apreciat că, în raport cu actele dosarului, prima instanță a

reținut, în mod corect, că reclamantul nu a realizat concilierea directă

potrivit dispozițiilor legii procesual civile.

Prin decizia nr.2619 din 15 septembrie 2004,

ICCJ, Secția comercială  a admis recursul declarat de reclamant, a casat

decizia instanței de apel și a trimis dosarul aceleiași instanțe, în vederea

soluționării pe fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata

chiriei restante, reținând că în cauză au fost îndeplinite cerințele art.720

1

C. proc. civ.

Astfel, reclamantul a încercat să realizeze

procedura de conciliere, transmițând pârâtei, la data de 7 mai 2003,

înștiințarea de plată în cuprinsul căreia a făcut referire la concilierea

directă, stabilind în acest sens un termen de 15 zile.

Această înștiințare comunicată pârâtei a fost

urmată de încercarea de conciliere consemnată  în  procesul

verbal  din 9 iunie 2003.

Curtea de Apel Cluj, Secția comercială și de

contencios administrativ, în rejudecare, prin decizia nr.70/2005 din 10

februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte

hotărârea primei instanțe, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei

restante.

Împotriva acestei din  urmă hotărâri

pârâta  SC N. SA Cluj Napoca a declarat recurs, fără a invoca nici unul

din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că în mod corect, curtea de

apel a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de conciliere

directă a pretenției dedusă judecății.

Or, această conciliere ar fi dus la soluționarea amiabilă a

litigiului, reclamantul luând cunoștință de eliberarea spațiului și plata

chiriei de către noul locatar, astfel că pârâta a solicitat admiterea

recursului, desființarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recursul este nefondat.

Îndeplinirea cerințelor art.720

1

C.proc. civ. a fost stabilită irevocabil prin decizia nr.2619 din 15 septembrie

2004, pronunțată în recurs.

Investită cu soluționarea apelului, ca urmare

a casării cu trimitere, instanța de control judiciar s-a pronunțat în limitele

art.315 C. proc. civ.

Este exclusă

reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerințelor art.720

1

C.

proc. civ., echivalând cu declanșarea controlului judiciar prin exercitarea

unui recurs la recurs, în raport cu  principiul unicității acestei căi de

atac.

În

consecință

,

Curtea

a

respins

recursul

, ca

nefondat

.