ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar se constată că, prin sentința civilă nr. 1453/CA/2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, la 26 septembrie 2006, în dosarul nr. 2849/97/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC M. SA, împotriva pârâtului C.L.M. Deva și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 577,13Iei, reprezentând actualizarea chiriei datorate. S-a respins în rest acțiunea reclamantei. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei și suma de 53,19 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietară tabulară a imobilului ce face obiectul acestui litigiu așa cum rezultă din extrasul cărții funciare nr. 1215/a Deva.

S-a mai reținut că, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 1 din 31 ianuarie 2003, pe o durată de 5 ani, cu o chirie de 300 EURO/lună privind imobilul din litigiu. Ulterior, prin actul adițional nr. 1 din 17 septembrie 2003 la acest contract părțile au majorat chiria de comun acord la 400 EURO/lună începând cu 01 septembrie 2003. Actul adițional nr. 2/2005 prin care s-a majorat chiria la 500 EURO/lună, unilateral nefiind însușit și semnat de pârât, nu poate fi luat în calcul, nefiind opozabil pârâtului. Facturile fiscale privind plata chiriei datorate emise de reclamantă pentru perioada 01 decembrie 2004 - 01 februarie 2005 sunt în valoare de 12.286,75 RON fiind acceptate la plată de pârât.

După introducerea acțiunii pârâtul a achitat cu O.P. nr. 12043 din 21 septembrie 2005, rămânând neachitată diferența de 577,13 RON, pentru această perioadă, reprezentând inflația. Cât privește raportarea prevederilor art. 7 lit. b) din contractul de închiriere tribunalul a apreciat că aceste lucrări nu cad în sarcina chiriașului ci a proprietarului în baza art. 28 lit. d) din Legea nr. 114/1996, reclamanta neinvocând alte motive care să justifice rezilierea contractului de închiriere dintre părți. Mai mult decât atât contractul fiind în vigoare, pârâtul îndeplinind obligațiile contractuale concrete se apreciază că nu se justifică evacuarea acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.L.M.

Deva, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei. În motivarea apelului pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei a fost prematur introdusă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului,arătând că nu se mai impunea realizarea procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., în fața tribunalului, întrucât pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei și a achitat integral chiria restantă în timpul cât cauza se afla pe rolul Judecătoriei Deva. De asemenea, pârâtul datora și cheltuieli de judecată, întrucât a achitat chiria doar după sesizarea instanței de judecată, astfel că se află în culpă procesuală.

Prin decizia nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtului C.L.M. DEVA. Împotriva deciziei Curții de Apel a formulat recurs pârâtul. Acesta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că acestea nu se circumscriu decât dispozițiilor art. 304 pct. 9, 8 fiind invocat numai formal. Din această perspectivă, decizia recurată este legală fiind pronunțată în condițiile deplinei respectări a prevederilor legale în materie.

Astfel, instanța de control judiciar reține în mod corect că, privitor la neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., aceasta nu trebuia îndeplinită față de obiectul capătului principal al acțiunii reclamantei. Capătul principal al acțiunii vizează rezilierea contractului de închiriere nr. 1 din 31 martie 2003, încheiat între părți și evacuarea pârâtului din spațiul închiriat. Acțiunea în reziliere și cea în evacuare sunt acțiuni neevaluabile în bani pentru promovarea cărora nu se impune realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Această procedură specială vizează doar cererile în materie comercială, evaluabile în bani, introduse pe cale principală.

În speță, capătul de cerere al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata chiriei, deși evaluabil în bani, are un caracter accesoriu capătului de cerere neevaluabil în bani, nefiind obligatorie realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, singura critică adusă de pârât sentinței recurate apare drept nefondată. Întrucât contractul dintre părți este unul comercial, pârâtul datorează reclamantei și dobânzi comerciale pentru neplata la scadență a chiriei, conform art. 43 C. com. Reclamanta a evaluat daunele contractuale provocate prin plata cu întârziere a chiriei la 577,13 lei, raportându-se la devalorizarea sumei datorate de pârât,ca urmare a inflației.

Cum pârâtul nu a contestat cuantumul stabilit de reclamantă, modul de calcul, se constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 577,13Iei, reprezentând diferența dintre chiria plătită și suma actualizată a chiriei la data plății. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 martie 2008.