ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de recurs de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar se constată că, prin sentința civilă nr. 1453/CA/2006, pronunțată de
Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, la 26 septembrie
2006, în dosarul nr. 2849/97/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată și
precizată de reclamanta SC M. SA, împotriva pârâtului C.L.M. Deva și a fost
obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 577,13Iei, reprezentând
actualizarea chiriei datorate. S-a respins în rest acțiunea reclamantei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei și suma de 53,19 lei cheltuieli
de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietară tabulară a
imobilului ce face obiectul acestui litigiu așa cum rezultă din extrasul cărții
funciare nr. 1215/a Deva.
S-a mai reținut că, între
părți a intervenit contractul de închiriere nr. 1 din 31 ianuarie 2003, pe o
durată de 5 ani, cu o chirie de 300 EURO/lună privind imobilul din litigiu.
Ulterior, prin actul adițional nr. 1 din 17 septembrie 2003 la acest contract
părțile au majorat chiria de comun acord la 400 EURO/lună începând cu 01
septembrie 2003. Actul adițional nr. 2/2005 prin care s-a majorat chiria la 500
EURO/lună, unilateral nefiind însușit și semnat de pârât, nu poate fi luat în
calcul, nefiind opozabil pârâtului.
Facturile fiscale privind
plata chiriei datorate emise de reclamantă pentru perioada 01 decembrie 2004 - 01
februarie 2005 sunt în valoare de 12.286,75 RON fiind acceptate la plată de
pârât.
După introducerea acțiunii
pârâtul a achitat cu O.P. nr. 12043 din 21 septembrie 2005, rămânând neachitată
diferența de 577,13 RON, pentru această perioadă, reprezentând inflația.
Cât privește raportarea
prevederilor art. 7 lit. b) din contractul de închiriere tribunalul a apreciat
că aceste lucrări nu cad în sarcina chiriașului ci a proprietarului în baza art.
28 lit. d) din Legea nr. 114/1996, reclamanta neinvocând alte motive care să
justifice rezilierea contractului de închiriere dintre părți. Mai mult decât
atât contractul fiind în vigoare, pârâtul îndeplinind obligațiile contractuale
concrete se apreciază că nu se justifică evacuarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul C.L.M. Deva, solicitând modificarea sentinței atacate, în
sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului pârâtul
a arătat că acțiunea reclamantei a fost prematur introdusă, întrucât nu a fost
îndeplinită procedura concilierii directe, prevăzută de art. 720
1
C.
proc. civ.
Reclamanta a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea apelului,arătând că nu se mai impunea
realizarea procedurii prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., în fața
tribunalului, întrucât pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei și a
achitat integral chiria restantă în timpul cât cauza se afla pe rolul
Judecătoriei Deva. De asemenea, pârâtul datora și cheltuieli de judecată, întrucât
a achitat chiria doar după sesizarea instanței de judecată, astfel că se află
în culpă procesuală.
Prin decizia nr. 3/ A din 12
ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtului C.L.M. DEVA.
Împotriva deciziei Curții de
Apel a formulat recurs pârâtul. Acesta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și
9 C. proc. civ. și a susținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 720
1
C. proc. civ., solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Analizând decizia atacată
prin prisma criticilor formulate se constată că acestea nu se circumscriu decât
dispozițiilor art. 304 pct. 9, 8 fiind invocat numai formal.
Din această perspectivă,
decizia recurată este legală fiind pronunțată în condițiile deplinei respectări
a prevederilor legale în materie.
Astfel, instanța de control
judiciar reține în mod corect că, privitor la neîndeplinirea de către
reclamantă a procedurii concilierii directe, prevăzută de art. 720
1
C.
proc. civ., aceasta nu trebuia îndeplinită față de obiectul capătului principal
al acțiunii reclamantei.
Capătul principal al
acțiunii vizează rezilierea contractului de închiriere nr. 1 din 31 martie 2003,
încheiat între părți și evacuarea pârâtului din spațiul închiriat. Acțiunea în
reziliere și cea în evacuare sunt acțiuni neevaluabile în bani pentru
promovarea cărora nu se impune realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută
de art. 720
1
C. proc. civ.
Această procedură specială
vizează doar cererile în materie comercială, evaluabile în bani, introduse pe
cale principală.
În speță, capătul de cerere
al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata chiriei, deși evaluabil în
bani, are un caracter accesoriu capătului de cerere neevaluabil în bani,
nefiind obligatorie realizarea procedurii concilierii directe, prevăzută de art.
720
1
C. proc. civ.
Față de considerentele
expuse, singura critică adusă de pârât sentinței recurate apare drept
nefondată.
Întrucât contractul dintre
părți este unul comercial, pârâtul datorează reclamantei și dobânzi comerciale
pentru neplata la scadență a chiriei, conform art. 43 C. com.
Reclamanta a evaluat daunele
contractuale provocate prin plata cu întârziere a chiriei la 577,13 lei,
raportându-se la devalorizarea sumei datorate de pârât,ca urmare a inflației.
Cum pârâtul nu a contestat
cuantumul stabilit de reclamantă, modul de calcul, se constată că în mod corect
instanța de fond și cea de apel au obligat pârâtul să plătească reclamantei
suma de 577,13Iei, reprezentând diferența dintre chiria plătită și suma
actualizată a chiriei la data plății.
Pentru considerentele de
fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va
respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A
din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâtul C.L.M. DEVA împotriva deciziei nr. 3/ A din 12 ianuarie 2007 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 26 martie 2008.