ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2855/2006

I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 2855 din 10 octombrie 2006 La data de 28 octombrie 2004, reclamanta SC A.I. SA Brad a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL Deva pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 23 din 24 octombrie 2002 privind spațiul comercial situat în Brad, în suprafață de 140 mp, evacuarea pârâtei din acest spațiu, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 49 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 93 din 22 aprilie 2005, a respins apelul reclamantei, ca nefondat cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.000.000 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și în consecință rezilierea contractului și evacuarea pârâtei din spațiul comercial. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Din examinarea actelor și probatoriilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că susținerile pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față, nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, se constată că, având în vedere clauza penală prevăzută de contractul de închiriere încheiat de părți pentru spațiul în litigiu, reclamanta a calculat și facturat pentru întârzierea în plata chiriei pe lunile august și septembrie 2004, penalități de întârziere.

Așa cum s-a reținut și prin hotărârea atacată și nu s-a contestat de către reclamantă, întârzierea în plata chiriei nu s-a datorat culpei pârâtei, întrucât părțile au convenit inițial compensarea acesteia cu livrări de mărfuri către SC P.I. SRL Brad. Cum reclamanta nu a mai recunoscut, ulterior, această compensare, pârâta a achitat și chiria restantă menționată mai sus precum și penalitățile de întârziere, continuând să-și îndeplinească la timp obligația de plată a chiriei cu regularitate, ceea ce nu justifică în niciun fel rezilierea contractului de închiriere și evacuarea sa. În consecință, recursul reclamantei a fost privit ca nefondat și respins ca atare.