ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5473/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5473/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 688/ CA,

pronunțată la data de 8 decembrie 2004, în dosarul nr. 6209/2004, secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Alba a admis acțiunea

formulată de reclamanta, SC V. SRL și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul -

spațiu comercial în suprafață de 179,26 mp, situat în Alba Iulia, înscris în

C.F. al localității Alba Iulia.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta nu a înțeles să se conformeze solicitării reclamantei,

formulată în conformitate cu dispozițiile Cap. XI din contractul de închiriere din

10 februarie 2004, încheiat între părți.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 55/ A, pronunțată

la data de 11 martie 2005, în dosarul nr. 883/2005, cu motivarea că, față de

clauza contractuală ce operează după expirarea termenului de o lună de la

notificarea existentă în contractul părților și în temeiul art. 969 C. civ.,

reclamanta este îndreptățită să ceară, direct, evacuarea pârâtei, apreciind

soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind corectă.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta pârâtă, SC R. SRL invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că decizia atacată este nelegală, fiind pronunțată cu greșita

aplicare a art. 11 din contractul de închiriere din 10 februarie 2004, încheiat

între părți, întrucât, în temeiul acestui articol, nu putea opera, de drept,

rezilierea contractului, aceasta putându-se dispune doar de instanța

judecătorească, în condițiile art. 1020, care, în speță, nu sunt îndeplinite,

întrucât locatarul și-a îndeplinit, în totalitate, obligațiile asumate prin

menționatul contract, recurenta nedezvoltând, în condițiile prevăzute de lege,

motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 10, în vigoare la data

pronunțării deciziei atacate, spre a putea fi analizat.

Recursul este nefondat.

Este de observat că, în speță,

părțile au încheiat la data de 1 februarie 2004, contractul de închiriere, prin

care au stabilit, conform art. XI, posibilitatea denunțării unilaterale a

acestui act juridic, cu respectarea formalității încunoștințării celeilalte

părți cu o lună înainte de încetarea contractului, clauză ce reprezintă

exercitarea dreptului, născut din voința lor, de a pune, astfel, capăt

contractului, în mod direct, valorificată de locator, în condițiile și cu

consecințele pe care aceasta le prevedea.

Așa fiind, cum denunțarea

unilaterală este posibilă în cazul contractelor cu executare succesivă, după

trecerea unui interval de timp în care părțile și-au executat reciproc

obligațiile și cum stipularea unei astfel de clauze, convenită de părți,

depășește cadrul răspunderii contractuale, constituind o excepție de la

principiul irevocabilității contractului și de la principiul simetriei care

guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului, ce nu se

confundă nici cu condiția rezolutorie pur potestativă, nici cu pactul comisoriu

expres, se constată că instanța de apel, dând eficiența scontată de părți la

data edictării clauzei de denunțare unilaterală a contractului de închiriere,

încheiat la data de 1 februarie 2004, prevăzută la art. 11 din acest act

juridic, a respectat, cu referire la aceasta, cerințele art. 969 C. civ., așa

încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă

în susținerea criticii nelegalității deciziei atacate, nu-și găsește incidența

în speță.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P.S. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 55 din 11 martie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.