ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5529/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5529/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 136 din 10
februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și contencios administrativ,
a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SA Mediaș, împotriva pârâtei
SC C.C. SA Mediaș.
Reclamanta a fost obligată să
plătească pârâtei suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că
acțiunea a rămas fără obiect, întrucât la data de 31 decembrie 2004 pârâta a
predat reclamantei spațiul cu tot inventarul aferent.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 105 din 13 mai 2005,
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios
administrativ.
În motivarea deciziei s-a reținut,
în esență, că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea ca lipsită de
obiect întrucât la expirarea contractului, 31 decembrie 2004, pârâta a predat
reclamantei spațiul închiriat.
De asemenea, s-a reținut că s-au
aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât acțiunea
reclamantei a fost respinsă pe motivul expirării contractului și predării
spațiului închiriat.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
susținând că motivele hotărârii sunt străine de natura pricinii și că hotărârea
pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii.
Ulterior, recurenta, prin
reprezentantul prezent la dezbateri a precizat că nu mai susține primul motiv
de recurs.
Recurenta susține că în mod nelegal
a fost obligată la cheltuieli de judecată de instanța de fond.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 274
alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la
cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din verificarea probelor
administrate în cauză rezultă că instanțele au făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât rezilierea
contractului de locație de gestiune, prelungit prin act adițional, a fost
cerută anterior împlinirii termenului contractual, iar pârâta a predat spațiul
și inventarul aferent la termenul prevăzut, 31 decembrie 2004.
În consecință, recursul urmează să
fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC I.C. SA Mediaș, împotriva deciziei nr. 105/ A din 13 mai 2005 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 17 noiembrie 2005.