ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5529/2005

HOTĂRÂRE
17.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5529/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 136 din 10

februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și contencios administrativ,

a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SA Mediaș, împotriva pârâtei

SC C.C. SA Mediaș.

Reclamanta a fost obligată să

plătească pârâtei suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că

acțiunea a rămas fără obiect, întrucât la data de 31 decembrie 2004 pârâta a

predat reclamantei spațiul cu tot inventarul aferent.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 105 din 13 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea ca lipsită de

obiect întrucât la expirarea contractului, 31 decembrie 2004, pârâta a predat

reclamantei spațiul închiriat.

De asemenea, s-a reținut că s-au

aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât acțiunea

reclamantei a fost respinsă pe motivul expirării contractului și predării

spațiului închiriat.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

susținând că motivele hotărârii sunt străine de natura pricinii și că hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii.

Ulterior, recurenta, prin

reprezentantul prezent la dezbateri a precizat că nu mai susține primul motiv

de recurs.

Recurenta susține că în mod nelegal

a fost obligată la cheltuieli de judecată de instanța de fond.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Din verificarea probelor

administrate în cauză rezultă că instanțele au făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât rezilierea

contractului de locație de gestiune, prelungit prin act adițional, a fost

cerută anterior împlinirii termenului contractual, iar pârâta a predat spațiul

și inventarul aferent la termenul prevăzut, 31 decembrie 2004.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I.C. SA Mediaș, împotriva deciziei nr. 105/ A din 13 mai 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.

Sursă