ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5750/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8029 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de SC R. SA Talmaciu împotriva pârâtei SC C. SA Sibiu, a constatat reziliat de plin drept contractul de închiriere nr. 1098 din 31 octombrie 2002, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul închiriat și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.740 Euro (în echivalent lei) cu titlu de daune interese plus suma de 1.163.500 lei cheltuieli de judecată. Instanța a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel. Prin decizia nr. 113 din 2 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, secția comercială.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul acțiunii era neevaluabil în bani, constatarea rezilierii contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, situație în care potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., tribunalul avea competența materială să soluționeze litigiul. Capătul de cerere cu care reclamanta și-a completat ulterior acțiunea era tot de competența tribunalului întrucât fiind accesoriu primului capăt de cerere era de competența instanței care soluționa cererea principală. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând art. 304 C. proc. civ., fără a preciza și dezvolta temeiurile de casare prevăzute de lege.

Recurenta consideră decizia nelegală și netemeinică întrucât: apelul nu a fost timbrat corespunzător; nu i-a fost asigurat dreptul la apărare; s-a făcut o greșită apreciere a probelor dosarului în ce privește obiectul acțiunii și nu s-a ținut seama de întâmpinare; s-a considerat greșit că litigiul este comercial. Recursul este neîntemeiat întrucât motivele de recurs nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10. În ceea ce privește timbrarea apelului se constată că apelanta a achitat taxa de timbru datorată, situație consemnată în practicaua deciziei. Referitor la dreptul de apărare se reține că nu a fost încălcat SC R. SA a depus întâmpinare și a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.

Cu privire la instanța competentă să soluționeze litigiul, se reține că instanța de apel a stabilit în mod corect că aceasta este tribunalul în raport cu capătul principal de cerere, constarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere și evacuarea din spațiul închiriat, daunele interese urmând a fi stabilite numai în raport cu data eliberării spațiului. Susținerea recurentei referitoare la natura civilă a litigiului, este neîntemeiată întrucât închirierea unui spațiu de o societate comercială pentru propriul să comerț se caracterizează ca un raport de drept comercial. Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Tălmaciu împotriva deciziei nr. 113 din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.