ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5750/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8029 din 15

decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de SC R. SA

Talmaciu împotriva pârâtei SC C. SA Sibiu, a constatat reziliat de plin drept

contractul de închiriere nr. 1098 din 31 octombrie 2002, a dispus evacuarea

pârâtei din imobilul închiriat și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de

3.740 Euro (în echivalent lei) cu titlu de daune interese plus suma de

1.163.500 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a respins excepția

necompetenței materiale a judecătoriei.

Împotriva acestei sentințe pârâta a

declarat apel.

Prin decizia nr. 113 din 2 aprilie

2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ,

a admis apelul pârâtei, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Sibiu, secția comercială.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul acțiunii era neevaluabil în

bani, constatarea rezilierii contractului de închiriere și evacuarea pârâtei,

situație în care potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., tribunalul avea

competența materială să soluționeze litigiul.

Capătul de cerere cu care reclamanta

și-a completat ulterior acțiunea era tot de competența tribunalului întrucât

fiind accesoriu primului capăt de cerere era de competența instanței care

soluționa cererea principală.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii invocând art. 304 C. proc. civ., fără a preciza și

dezvolta temeiurile de casare prevăzute de lege.

Recurenta consideră decizia nelegală

și netemeinică întrucât:

apelul nu a fost timbrat

corespunzător;

nu i-a fost asigurat dreptul la

apărare;

s-a făcut o greșită apreciere a

probelor dosarului în ce privește obiectul acțiunii și nu s-a ținut seama de

întâmpinare;

s-a considerat greșit că litigiul

este comercial.

Recursul este neîntemeiat întrucât

motivele de recurs nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 304

pct. 1 – 10.

În ceea ce privește timbrarea

apelului se constată că apelanta a achitat taxa de timbru datorată, situație

consemnată în practicaua deciziei.

Referitor la dreptul de apărare se

reține că nu a fost încălcat SC R. SA a depus întâmpinare și a solicitat ca

judecata să se desfășoare și în lipsă.

Cu privire la instanța competentă să

soluționeze litigiul, se reține că instanța de apel a stabilit în mod corect că

aceasta este tribunalul în raport cu capătul principal de cerere, constarea

rezilierii de plin drept a contractului de închiriere și evacuarea din spațiul

închiriat, daunele interese urmând a fi stabilite numai în raport cu data eliberării

spațiului.

Susținerea recurentei referitoare la

natura civilă a litigiului, este neîntemeiată întrucât închirierea unui spațiu

de o societate comercială pentru propriul să comerț se caracterizează ca un

raport de drept comercial.

Pentru aceste considerente recursul

urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R. SA Tălmaciu împotriva deciziei nr. 113 din 2 aprilie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2004.