ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7351/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 23 noiembrie 2003,

reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.M. pentru ca, prin

sentința ce instanța va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din spațiul

situat în Sibiu, în suprafață de 108 mp, pe care acesta din urmă îl ocupă fără

titlu legal și obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 Euro (echivalentul în

lei la data plății), reprezentând folos necuvenit, ca urmare a imposibilității

reclamantei de a folosi spațiul mai sus individualizat.

Prin sentința civilă nr. 2686 din 20

aprilie 2004 Judecătoria Sibiu a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe

pârât la plata sumei de 324 Euro (sau echivalentul în lei data plății).

A respins capătul de cerere privind

evacuarea din spațiul reprezentând adăpost pentru animale, mai sus

individualizat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 34/A din 14

ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia și-a declinat competența materială de

soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a se dezinvesti, această

instanță a apreciat că obiectul litigiului are caracter patrimonial, iar

potrivit art. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

58/2003, calea de atac este recursul, iar competent material a-l soluționa este

tribunalul, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc.

civ.

Apelul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Sibiu sub nr. 1375/2005, iar prin decizia nr. 203 din 7 iunie 2005

Tribunalul Sibiu, secția civilă, și-a declinat, la rându-i, competența

materială de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, cu motivarea că

hotărârea atacată a fost pronunțată la 20 aprilie 2004, înainte de modificările

aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 195/2005.

Astfel, s-a reținut în

considerentele hotărârii de dezinvestire că, la data pronunțării erau în

vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 138/2000, și potrivit art. 282

1

C.

proc. civ. nu sunt supuse apelului, “hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de

întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun

imobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii,

înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii”.

Instanța a apreciat că obiectul

acțiunii cu care a fost investită îl reprezintă evacuarea și, ca atare, cererea

de chemare în judecată nu are caracter patrimonial și nu se încadrează în

ipoteza prevăzută de art. 282

1

C. proc. civ.

S-a concluzionat că, în temeiul art.

725 alin. (4) din același cod, hotărârea fiind pronunțată înainte de intrarea

în vigoare a legii noi, rămâne supusă căii de atac prevăzută de legea sub

imperiul căreia a fost pronunțată, că aceasta este apel, iar potrivit art. 2

pct. 2 C. proc. civ. apelul cade în competența materială a Curții de Apel Alba

Iulia.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a fost investită a se pronunța prin regulator de competență asupra instanței

competentă material a soluționa calea de atac, dat fiind conflictul negativ

ivit între Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Astfel, va stabili în favoarea

Tribunalului Sibiu, competentă soluționării apelului declarat împotriva

sentinței civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu, pentru

considerentele ce succed:

Corect a reținut Tribunalul Sibiu

că, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare

dispozițiile Codului de procedură civilă, în reglementarea anterioară Legii nr.

195/2005.

Întrucât obiectul acțiunii este

evacuarea, cerere cu caracter nepatrimonial, deci neevaluabil, în bani, este de

precizat că nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 282 C. proc. civ., în

reglementarea edictată de legiuitor, anterior modificării prin art. 1 pct. 4

din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial din 26 mai 2004.

De altfel, cererea exprimată în cel

de-al doilea petit, obligarea la plata sumei de 1.500 Euro are caracter

accesoriu, decurgând din obiectul principal care este evacuarea, pretențiile

bănești fiind, în înțelesul art. 17 C. proc. civ. o cerere accesorie și care

urmează cererii principale sub aspectul competenței materiale.

Calea de atac se naște în raport de

data pronunțării hotărârii atacate și de obiectul acțiunii.

Ca atare, potrivit art. 2 pct. 2 C.

proc. civ., în vigoare la aceea dată, tribunalele ca instanțe de apel judecă

apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă

instanță.

În concluzie, pentru considerentele

expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea regulatorului de

competență va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competența soluționării

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului Sibiu

competența soluționării apelului declarat de pârâtul C.M. împotriva sentinței

civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2005.