ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1056/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 355, pronunțată la 13 martie 2001, în dosarul nr. 5300/2000, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC S. SA împotriva pârâtei SC A.S. SA, pe care a obligat-o să restituie reclamantei suma de 15.000.000 lei, cu titlu de plată nedatorată și să plătească 1.760.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut din probele administrate, că reclamanta a plătit pârâtei, cu titlul de garanție, suma de 15.000.000 lei pentru contractul de închiriere nr. 678, încheiat între părți la 18 iulie 1995, pentru un spațiu care nu a fost predat spre folosință reclamantei.

Apelul declarat de societatea pârâtă, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 594, pronunțată la 29 iunie 2001, în dosarul nr. 2783/2001. Împotriva acestei decizii, apelanta-pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său, pârâta-apelantă susține că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că spațiul, pe care reclamanta l-a închiriat în urma unei licitații ținute la 13 iulie 1995, i-a fost predat la 3 august 1995, în stare normală de folosință, acționarii reclamantei, confirmând sub semnătură preluarea.

Mai susține societatea recurentă că, atât sentința nr. 355 din 2001 a Tribunalului Sibiu, cât și sentința nr. 843 din 20 octombrie 1998 a aceluiași tribunal, au fost pronunțate de același judecător, care, la judecarea fondului, la data de 29 iunie 2001, nu a permis reprezentantului societății să ia cuvântul în cauză, deoarece ajunsese în sală, din motive independente de voința sa, după ce cauza a fost luată în pronunțare. Recursul declarat de societatea pârâtă nu este fondat. Motivele referitoare la judecarea a două cauze, care privesc societatea, de către același judecător, care nu a acordat cuvântul reprezentantului părții, după ce cauza a rămas în pronunțare, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., și nu pot constitui critici ale soluțiilor pronunțate. În ceea ce privește situația de fapt, reținută atât de prima instanță, cât și în apel, din copia sentinței civile nr. 843, pronunțată, la 20 octombrie 1998, de Tribunalul Sibiu (dosarul primei instanțe), sentință definitivă și irevocabilă, rezultă că pârâta nu a pus la dispoziția reclamantei spațiul pentru care aceasta a câștigat licitația, în scopul folosirii conform destinației. În raport cu această hotărâre, instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, constatând că suma de 15.000.000 lei, reținută drept garanție, a fost reținută în contul chiriei, și, în condițiile în care spațiul nu a fost folosit de reclamantă, aceasta nu datora plata chiriei.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 594 din 29 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2003.