ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, la data de 26 februarie 1999, reclamanta A.P., sector 6,

a chemat în judecată pârâta SC R. SA, solicitând rezilierea contractului de

închiriere nr. 836 din 1995, evacuarea pârâtei din spațiul ocupat și obligarea

pârâtei la despăgubiri, cu penalități de întârziere în plata chiriei.

Prin sentința civilă nr. 3343,

pronunțată la 24 mai 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis

acțiunea reclamantei, a dispus rezilierea contractului de închiriere și

evacuarea pârâtei, care a fost obligată la plata sumei de 41.382.211 lei

contravaloare chirie și la 26.248.809 lei majorări de întârziere, plus

4.587.862 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de societatea pârâtă,

împotriva acestei sentințe, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 752, pronunțată la 15 mai

2001, în dosarul nr. 973 din 2001.

Împotriva acestei decizii,

societatea pârâtă a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5

C. proc. civ., pârâta-recurentă susține că, pe tot parcursul procesului, a fost

citată la sediul din str. V. nr. 6, sector 2, deși de la 20 decembrie 2000,

când a declarat apel, a avut sediul în str. B.L. nr. 12, iar de la 2 martie

2001 a avut sediul în str. A. nr. 4 – 6, sector 1, și motivarea sentinței

primei instanțe nu i-a fost comunicată niciodată și nu a cunoscut existența

dosarului nr. 973 din 2001 al Curții de Apel București.

Recursul declarat de apelanta-pârâtă

nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 98 C.

proc. civ., schimbarea domiciliului ori a sediului unei părți în timpul

judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la

cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin

scrisoare recomandată, a cărei recipisă trebuie depusă la dosar.

În speță, deși, societatea pârâtă nu

a satisfăcut această cerință legală, comunicarea motivării sentinței instanței

de fond a fost făcută către aceasta, la adresa din str. B.L. nr. 12, ca urmare

a diligențelor reclamantei, așa cum rezultă din dosarul de fond.

Instanța de apel, la rândul său, a

citat societatea apelantă la sediul indicat de aceasta în cererea de apel,

respectiv, București, str. B.L. nr. 12, sector 3, punându-i în vedere

obligațiile privind timbrarea cererii, așa cum rezultă din dovada aflată la

dosarul instanței de apel.

În condițiile în care recurenta și-a

schimbat din nou sediul, fără a da curs prevederilor art. 98 C. proc. civ.,

evocate mai sus, nu se poate reține că instanța de apel a soluționat cauza fără

să fi citat legal părțile.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Cum apelanta-pârâtă nu a satisfăcut

această cerință legală la data introducerii acțiunii, instanța de apel a

citat-o corect, conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) din aceeași lege, la

adresa indicată de ea prin cererea de apel.

Nefiind îndeplinite obligațiile de

plată, la termenul de judecată, instanța de apel a făcut corect aplicarea

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 752 din

15 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 februarie 2003.