ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2413/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2530 din 21

aprilie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea

promovată de SC P.M. SA, în contradictoriu cu pârâta SC F.R. SRL, pe care a

obligat-o la plata sumelor de 123.934.403 lei contravaloare chirie restantă pe

perioada noiembrie 1998 – decembrie 1999, 265.586.116 lei penalități de

întârziere în decontare, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 23.247.472

lei.

De asemenea, s-a constatat reziliat

contractul de închiriere nr. 17242 din 5 septembrie 1990 și s-a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, sector 1, pentru lipsă de

titlu.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta, înregistrat la data de 12 februarie 2001, prin care

critică soluția dată, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că judecarea cauzei s-a

făcut cu lipsă de procedură, sediul său social fiind în B-dul I.M. nr. 40 și nu

60, cum a precizat în acțiune reclamanta cu rea credință și, deși, la dosar

există adresă de la Oficiul Registrului Comerțului, din care rezultă adresa

corectă, instanța a dispus citarea la ușa instanței.

De asemenea, apelanta arată că, de

abia la data de 22 septembrie 2000, s-a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul hotărârii cu privire la sediul său social, situație

în care nu a avut cum să ia cunoștință de hotărâre, decât la data de 8

februarie 2001, când executorul judecătoresc s-a prezentat la sediu pentru

evacuare.

Pe fondul cauzei, apelanta susține

că exemplarul contractului aflat în posesia sa nu prevede nici un termen de

valabilitate și că nu se poate rezilia un contract care ar fi expirat cu 5 ani

în urmă și că este plătită la zi chiria, iar în procesul de evacuare se

vorbește de niște facturi prin care se solicită contravaloarea lipsei de

folosință a spațiului, pretinzând o notificare transmisă tot pe o adresă

greșită de către intimată.

Intimata, prin întâmpinare, ridică

excepția tardivității formulării apelului, precizând că, față de datele la care

s-a comunicat hotărârea, respectiv, 17 mai 2000; 10 august 2000 și 8 ianuarie

2001 și data de 12 martie 2001, au fost depășite cele 15 zile prevăzute de

lege.

Curtea de Apel București, secția a

VI comercială, prin decizia civilă nr. 1400 din 20 noiembrie 2000, a admis

excepția tardivității ridicată de intimată și, în consecință, a respins apelul

ca tardiv declarat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că atât actul adițional la contractul încheiat, cât

și corespondența între părți indică sediul social B-dul I.M. nr. 60, sediu

precizat și de reclamanta-intimată în acțiunea promovată.

Cum pe parcursul soluționării cauzei,

citațiile s-au întors cu mențiunea mutat de la adresă, s-a solicitat relații de

la Registrul Comerțului, care a indicat B-dul I.M., unde s-a realizat procedura

cu mențiunea „schimbat adresa, fără a se putea cunoaște noua adresă”.

În acest context, instanța de apel a

făcut referire la dispozițiile art. 98 C. proc. civ., cât și la faptul că,

potrivit dispozițiilor art. 95 C. proc. civ., s-a dispus citarea și la ușa

instanței.

De asemenea, s-a reținut că, dacă,

pentru apelantă, momentul când executorul judecătoresc s-a prezentat la sediul

său ar fi coincis cu momentul luării la cunoștință despre titlul executoriu, în

condițiile art. 103 C. proc. civ., ar fi avut posibilitatea să formuleze o

cerere de repunere în termen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen și legal timbrat, pârâta, criticile vizând aspectele de

nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 5; 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că, pe parcursul

soluționării cauzei la fond, a fost lipsă de procedură cu societatea, că titlul

executoriu i-a fost comunicat tot la o adresă greșită sau la ușa instanței și

de abia la data de 8 februarie 2001 a luat la cunoștință de existența acestuia,

iar la 12 februarie 2001 a promovat în termen apelul.

Recursul este nefondat.

Pe tot parcursul soluționării

cauzei, recurenta-pârâtă a fost citată atât la adresa indicată în contractul

încheiat și corespondența purtată, respectiv, B-dul I.M. nr. 60, cât și la

sediul indicat de Oficiul Registrului Comerțului, respectiv, B-dul I.M. nr. 40.

În culpă pentru situația creată este

pârâta-recurentă, care și în recurs indică alt sediu respectiv blocul 10.

Critica formulată însă face referire

la soluția de respingere a apelului ca tardiv promovat, critică ce urmează a fi

înlăturată având în vedere că, în speță pentru comunicarea dispozitivului

sentinței civile au fost respectate dispozițiile art. 90 alin. (1) și 95 C.

proc. civ.

Prima comunicare a dispozitivului

hotărârii a fost la adresa din B-dul I.M. nr. 60, adresă indicată și în

recursul declarat la data de 17 mai 2000, prin afișare.

La cererea intimatei, s-a solicitat

recomunicarea dispozitivului hotărârii prin afișare la ușa instanței, la data

de la 10 august 2000.

Ulterior îndreptării erorii

materiale, s-a procedat la o nouă recomunicare.

De la această dată până la

formularea apelului a trecut un interval mare de timp, ceea ce a determinat

instanța de apel să constate tardivitatea formulării căii de atac.

De asemenea, așa cum a reținut și

instanța de apel, la data la care a luat la cunoștință de titlul executoriu în

condițiile art. 103 C. proc. civ., recurenta avea posibilitatea formulării

cererii de repunere în termen.

Față de cele arătate în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC F.R. SRL București, împotriva

deciziei nr. 1400 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 aprilie 2003.