ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4013/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5670 din 29 septembrie 2000 a fost admisă cererea precizată de reclamanta R.A. – A.P.P.S, prin sucursala pentru A.I.P.S.A.P., cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în București și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 1.248.153.688 lei chirie pentru perioada martie 1999 – iulie 2000, prestări servicii în valoare de 111.345.954 lei pentru aceiași perioadă, utilități în valoare de 60.891.556 lei pentru aceiași perioadă și 1.052.589.954 lei penalități de întârziere (în total 2.472.981.157 lei). De asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de închiriere nr. 352 din 12 martie 1998 pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă și evacuarea pârâtei din sediul comercial situat în București, pentru lipsă de titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că analizând susținerile părților și probele administrate în cauză, așa cum rezultă și din contractul de locație și prestări servicii încheiat la 12 martie 1998, cât și din întâmpinare, pârâta datorează reclamantei sumele pretinse de aceasta prin cererea de chemare în judecată precizată. Deoarece pârâta nu și-a executat de bună – voie obligația contractuală, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata tuturor sumelor pretinse de reclamantă. În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea de drept, s-a constatat că în contract părțile nu au inserat un pact comisoriu de ultim grad și atunci a fost necesară dispoziția instanței privind rezilierea și nu doar constatarea sa, motiv pentru care, în temeiul art. 1020, art. 1021 C. civ.

cu referire la art. 969 C. civ. s-a dispus rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă. S-a avut în vedere și faptul că pârâta nu a invocat vreo clauză de nerăspundere, vreun caz de forță majoră exoneratoare. Întrucât ca urmare a rezilierii contractului se impune repunerea părților în situația anterioară, pe cât posibil, s-a dispus și evacuarea pârâtei din spațiul care a fost deținut tocmai în baza contractului desființat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 536 din 9 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. I. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5670 din 29 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că din probele administrate în prima instanță și în apel nu a rezultat că părțile au încheiat un proces verbal la data de 26 aprilie 2000 prin care s-a convenit diminuarea spațiului închiriat, iar prin întâmpinarea depusă la prima instanță, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând un termen de grație până la 31 decembrie 2000. Conform art. 44 C. com., în obligațiile comerciale instanța nu poate acorda termenul de grație permis de dispozițiile art. 1021 C. civ. Împotriva deciziei civile nr. 536 din 9 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs pârâta S.C. I. S.A.

București care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că a fost de acord cu admiterea cererii inițiale de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.171.652.041 lei, dar nu a fost de acord cu plata sumei de 2.472.981.157 lei așa cum a fost precizată cererea introductivă, contestând și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în drept fiind invocate dispozițiile art. 303 și art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc. civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, în limitele care vor fi expuse, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, greșit au apreciat cuantumul total de 2.472.981.157 lei, compus din 1.248.153.688 lei cu titlu de chirie, 111.345.954 lei cu titlu de prestări servicii, 60.891.556 lei cu titlu de utilități și 1.052.589.954 lei cu titlu de penalități de întârziere, la care a fost obligată pârâta S.C. I. S.A. București. De necontestat, că reclamanta R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru A.I.P.S.A.P.

în cererea de chemare în judecată, a solicitat în total suma de 2.171.652.041 lei, compusă din chirii restante în valoare de 1.241.606.629 lei, prestări servicii în valoare de 110.735.277 lei, utilități în valoare de 50.855.359 lei și penalități în valoare de 768.454.776 lei, cu motivarea că reprezintă debit neachitat pentru perioada martie 1999 – aprilie 2000, conform contractului de locațiune și prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998. Ulterior, reclamanta a depus prin serviciul de registratură, la data de 31 august 2000, o precizare la acțiune, prin care solicită majorarea pretențiilor pentru chirie de la 1.241.606.629 lei la 1.248.153.688 lei, pentru prestări servicii de la 110.735.277 lei la 111.345.959 lei, pentru utilități de la 50.855.359 lei la 60.891.556 lei și pentru penalități de la 768.454.776 lei la 1.052.589.954 lei, în total solicitând suma de 2.472.981.157 lei.

Întâmpinarea pârâtei, a fost depusă prin serviciul de registratură, la data de 29 august 2000, iar în motivare se arată că este de bună credință și recunoaște debitul solicitat de reclamantă prin acțiunea formulată, obligându-se să plătească datoria. Nu se justifică aspectul reținut de instanța de fond și apel că prin întâmpinarea depusă pârâta S.C. I. S.A. a recunoscut pretențiile reclamantei din cererea precizată, deoarece întâmpinarea, al cărei conținut a fost analizat anterior, se referea numai la cererea principală, dovada în acest sens fiind evident aceea că întâmpinarea a fost depusă prin registratură la data de 29 august 2000, anterior cererii de precizare a acțiunii principale.

De remarcat că instanța de apel a omis a analiza, ca element esențial al situației de fapt și de drept, existența procesului verbal încheiat de părți la data de 26 aprilie 2000, care atestă că s-a restrâns cu 327 mp spațiul deținut de pârâtă, urmare a preluării acestei suprafețe de către reclamantă, greșit motivându-se că nu s-a făcut dovada în acest sens, deși la dosarul de apel se află procesul verbal din 26 aprilie 2000 privind predarea primirea spațiului.

Relevanță juridică maximă în stabilirea corectă a cuantumului pretențiilor reclamantei o reprezintă contractul de locațiune și prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998, procesul verbal de predare primire a spațiului din 26 aprilie 2000, actele depuse de părți, din analiza lor rezultând cu maximă certitudine că pârâta datorează reclamantei suma de 1.241.606.629 lei cu titlu de chirii, suma de 110.735.277 lei cu titlu de prestări servicii, suma de 50.855.359 lei cu titlu de utilități și suma de 768.454.776 lei cu titlu de penalități. Nu poate fi primită critica pârâtei referitoare la greșita obligare pentru plata cheltuielilor de judecată, deoarece, conform clauzelor contractuale, art. 16 din contractul de locațiune și prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998, încălcând obligațiile de plată, fiind pusă în întârziere, pârâta se află în culpă, iar conform art. 274 C. proc.

civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în București, iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va modifica decizia civilă nr. 536 din 9 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 5670 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.241.606.629 lei reprezentând chirii, suma de 110.735.277 lei reprezentând prestări servicii, suma de 50.855.359 lei reprezentând utilități și suma de 768.454.776 lei reprezentând penalități, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. București. Modifică decizia nr. 536 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția VI comercială, în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței 5670/2000 pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la 1.241.606.629 lei chirii, 110.735.277 lei prestări servicii, 50.855.359 lei utilități și la 768.454.776 lei penalități. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.