ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4013/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4013/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5670 din 29 septembrie
2000 a fost admisă cererea precizată de reclamanta R.A. – A.P.P.S, prin
sucursala pentru A.I.P.S.A.P., cu
sediul în București în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în
București și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 1.248.153.688 lei
chirie pentru perioada martie 1999 – iulie 2000, prestări servicii în valoare de
111.345.954 lei pentru aceiași perioadă, utilități în valoare de 60.891.556 lei
pentru aceiași perioadă și 1.052.589.954 lei penalități de întârziere (în total
2.472.981.157 lei). De asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de
închiriere nr. 352 din 12 martie 1998 pentru neexecutarea obligațiilor contractuale
de către pârâtă și evacuarea pârâtei din sediul comercial situat în București,
pentru lipsă de titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că analizând susținerile părților și probele administrate în cauză, așa
cum rezultă și din contractul de locație și prestări servicii încheiat la 12
martie 1998, cât și din întâmpinare, pârâta datorează reclamantei sumele pretinse
de aceasta prin cererea de chemare în judecată precizată. Deoarece pârâta nu
și-a executat de bună – voie obligația contractuală, instanța a dispus
obligarea pârâtei la plata tuturor sumelor pretinse de reclamantă. În ceea ce
privește capătul de cerere privind rezilierea de drept, s-a constatat că în contract
părțile nu au inserat un pact comisoriu de ultim grad și atunci a fost necesară
dispoziția instanței privind rezilierea și nu doar constatarea sa, motiv pentru
care, în temeiul art. 1020, art. 1021 C. civ. cu referire la art. 969 C. civ.
s-a dispus rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor
contractuale de către pârâtă. S-a avut în vedere și faptul că pârâta nu a invocat
vreo clauză de nerăspundere, vreun caz de forță majoră exoneratoare. Întrucât
ca urmare a rezilierii contractului se impune repunerea părților în situația anterioară,
pe cât posibil, s-a dispus și evacuarea pârâtei din spațiul care a fost deținut
tocmai în baza contractului desființat.
Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin decizia civilă nr. 536 din 9 aprilie 2001 a respins ca
nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. I. S.A. împotriva sentinței
civile nr. 5670 din 29 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București,
secția comercială.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a
stabilit că din probele administrate în prima instanță și în apel nu a rezultat
că părțile au încheiat un proces verbal la data de 26 aprilie 2000 prin care
s-a convenit diminuarea spațiului închiriat, iar prin întâmpinarea depusă la prima
instanță, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând un termen de
grație până la 31 decembrie 2000. Conform art. 44 C. com., în obligațiile
comerciale instanța nu poate acorda termenul de grație permis de dispozițiile
art. 1021 C. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 536 din 9 aprilie
2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a
declarat recurs pârâta S.C. I. S.A. București care a criticat hotărârea
instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că a fost de
acord cu admiterea cererii inițiale de chemare în judecată, prin care se
solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.171.652.041 lei, dar nu a fost de
acord cu plata sumei de 2.472.981.157 lei așa cum a fost precizată cererea introductivă,
contestând și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în drept fiind
invocate dispozițiile art. 303 și art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat
în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea
sunt fondate, în limitele care vor fi expuse, recursul urmând a fi admis pentru
următoarele considerente.
Instanțele judecătorești anterioare, greșit au
apreciat cuantumul total de 2.472.981.157 lei, compus din 1.248.153.688 lei cu
titlu de chirie, 111.345.954 lei cu titlu de prestări servicii, 60.891.556 lei
cu titlu de utilități și 1.052.589.954 lei cu titlu de penalități de întârziere,
la care a fost obligată pârâta S.C. I. S.A. București.
De necontestat, că reclamanta R.A. A.P.P.S.,
prin
sucursala pentru
A.I.P.S.A.P. în cererea de chemare în judecată, a solicitat în total suma de
2.171.652.041 lei, compusă din chirii restante în valoare de 1.241.606.629 lei,
prestări servicii în valoare de 110.735.277 lei, utilități în valoare de 50.855.359
lei și penalități în valoare de 768.454.776 lei, cu motivarea că reprezintă
debit neachitat pentru perioada martie 1999 – aprilie 2000, conform contractului
de locațiune și prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998.
Ulterior, reclamanta a depus prin serviciul de registratură,
la data de 31 august 2000, o precizare la acțiune, prin care solicită majorarea
pretențiilor pentru chirie de la 1.241.606.629 lei la 1.248.153.688 lei, pentru
prestări servicii de la 110.735.277 lei la 111.345.959 lei, pentru utilități de
la 50.855.359 lei la 60.891.556 lei și pentru penalități de la 768.454.776 lei la
1.052.589.954 lei, în total solicitând suma de 2.472.981.157 lei.
Întâmpinarea pârâtei, a fost depusă prin
serviciul de registratură, la data de 29 august 2000, iar în motivare se arată
că este de bună credință și recunoaște debitul solicitat de reclamantă prin acțiunea
formulată, obligându-se să plătească datoria.
Nu se justifică aspectul reținut de instanța de
fond și apel că prin întâmpinarea depusă pârâta S.C. I. S.A. a recunoscut pretențiile
reclamantei din cererea precizată, deoarece întâmpinarea, al cărei conținut a
fost analizat anterior, se referea numai la cererea principală, dovada în acest
sens fiind evident aceea că întâmpinarea a fost depusă prin registratură la
data de 29 august 2000, anterior cererii de precizare a acțiunii principale.
De remarcat că instanța de apel a omis a
analiza, ca element esențial al situației de fapt și de drept, existența procesului
verbal încheiat de părți la data de 26 aprilie 2000, care atestă că s-a
restrâns cu 327 mp spațiul deținut de pârâtă, urmare a preluării acestei suprafețe
de către reclamantă, greșit motivându-se că nu s-a făcut dovada în acest sens,
deși la dosarul de apel se află procesul verbal din 26 aprilie 2000 privind predarea
primirea spațiului.
Relevanță juridică maximă în stabilirea corectă
a cuantumului pretențiilor reclamantei o reprezintă contractul de locațiune și
prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998, procesul verbal de predare primire
a spațiului din 26 aprilie 2000, actele depuse de părți, din analiza lor rezultând
cu maximă certitudine că pârâta datorează reclamantei suma de 1.241.606.629 lei
cu titlu de chirii, suma de 110.735.277 lei cu titlu de prestări servicii, suma
de 50.855.359 lei cu titlu de utilități și suma de 768.454.776 lei cu titlu de
penalități.
Nu poate fi primită critica pârâtei referitoare la
greșita obligare pentru plata cheltuielilor de judecată, deoarece, conform
clauzelor contractuale, art. 16 din contractul de locațiune și prestări
servicii nr. 352 din 12 martie 1998, încălcând obligațiile de plată, fiind pusă
în întârziere, pârâta se află în culpă, iar conform art. 274 C. proc. civ.
partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile
de judecată.
Pentru aceste considerente, urmează a admite
recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în București, iar în temeiul
art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va modifica decizia civilă nr. 536 din 9
aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în
sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 5670 pronunțată de
Tribunalul București, secția comercială, pe care o va modifica în parte, în
sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.241.606.629 lei
reprezentând chirii, suma de 110.735.277 lei reprezentând
prestări servicii, suma de
50.855.359 lei reprezentând utilități și suma de 768.454.776 lei reprezentând
penalități, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de
pârâta S.C. I. S.A. București.
Modifică decizia nr. 536 din 9
aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția VI comercială, în sensul că
admite apelul pârâtei împotriva sentinței 5670/2000 pe care o modifică în parte
în sensul că obligă pârâta la 1.241.606.629 lei chirii, 110.735.277 lei
prestări servicii, 50.855.359 lei utilități și la 768.454.776 lei penalități.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.