ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3355/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București a chemat în judecată pe pârâta C.N.I. C. București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.167.495.141 lei, reprezentând debit neachitat, contravaloare chirie, prestări servicii, utilități și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2889 din 11 aprilie 2001 Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta la plata sumei de 10.494.251.754 lei cu titlu de chirie restantă pe perioada 1 martie 1999 – 3 aprilie 2000, prestări servicii, utilități și penalități de întârziere în cuantum de 5.497.033.197 lei, calculate până la 28 februarie 2001 și la 111.330.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta, pentru perioada 1 martie 1999 – 3 aprilie 2000, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în calitate de locatar, deși a fost notificată în acest sens. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 1514 din 4 decembrie 2001, a admis apelurile formulate de reclamantă și de pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 2889 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București, care a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pârâta la plata a 7.422.315.971 lei cu titlu de prestări servicii, utilități și penalități de întârziere, calculate până la 31 martie 2000 și 174.319.336 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei 27.622.350 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva menționatei decizii, au declarat recurs ambele părți. Pârâta C.N.I. C. București și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat, iar pe fond, obligarea pârâtei numai la plata sumei de 3.423.887.644 lei, reprezentând 939.213.149 lei contravaloare facturi neachitate și la 2.484.674.495 lei penalități de întârziere până la 31 martie 2000 și la 119.174.635 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

În criticile formulate, recurenta pârâtă susține, în esență, că, în mod nelegal, instanța de apel a obligat societatea sa la plata sumei totale de 7.422.315.971 lei, din care 1.925.282.774 lei contravaloare facturi și 5.534.644.654 lei penalități de întârziere, în condițiile în care, prin expertiza contabilă dispusă și efectuată în cauză, la fond, s-a stabilit că pârâta datorează penalități de întârziere în valoare de 2.484.674.495 lei, restul, de 3.049.970.159 lei, fiind nelegal pretinse, întrucât acestea au fost calculate pentru alte facturi, emise în alte perioade decât cea care formează obiectul acțiunii.

Recurenta pârâtă consideră că suma, privind cheltuielile de judecată, de 174.319.336 lei, la care a fost obligată societatea sa în apel, este nelegală, suma corectă calculată, conform Legii nr. 146/1997, pentru suma de 3.049.970.159 lei penalități nelegal solicitate, este de 55.144.701 lei pentru fond, astfel că valoarea cheltuielilor de judecată, datorate de C.N.I. C., este de 119.174.635 lei. Reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București a declarat și ea recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, societatea sa fiind obligată greșit la 27.622.350 lei cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă susține că pârâta datorează cheltuieli de judecată și pentru sumele achitate de aceasta pe parcursul derulării procesului. Recursul pârâtei C.N.I. C. SA București este fondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în speță, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de apel că suma, ce reprezintă penalități de întârziere și care trebuie plătită de pârâtă, este de 5.534.644.654 lei, fără să ia în considerație concluziile expertizei contabile, efectuate în cauză și aflată la dosarul de fond, în care se menționează expres că valoarea penalităților aferente valorii facturilor neachitate este de 2.484.674.495 lei, la 31 martie 2000, iar diferența de 3.049.970.159 lei reprezintă penalități de întârziere, nelegal calculate, aferente altor facturi decât cele ce fac obiectul dosarului. Mai mult decât atât, instanța de apel precizează atât în considerentele, cât și în dispozitivul deciziei, că suma datorată de pârâtă este de 7.422.315.971 lei, fără să stabilească structura, luând în considerație numai precizările reclamantei.

Cum în recurs pârâta a depus înscrisuri, prin care a făcut dovada achitării, atât a sumei de 1.925.282.774 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, precum și a sumei de 2.484.674.495 lei penalități de întârziere, fapt necontestat de pârâtă, Curtea urmează să admită recursul pârâtei C.N.I. C. SA București, să modifice decizia instanței de apel, în sensul admiterii apelului acesteia, să schimbe hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București, ca rămasă fără obiect. Recursul reclamantei R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București este fondat. Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Cum pârâta a achitat debitul pentru care a fost acționată în judecată, pe parcursul derulării procesului, urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, aferente sumei achitate de 2.117.525.982 lei, pe toate cele 3 faze procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.N.I. C. SA București împotriva deciziei nr. 1514 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtei și schimbă sentința civilă nr. 2889 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București, în sensul că respinge acțiunea reclamantei R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București, ca rămasă fără obiect. Admite recursul declarat de reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București împotriva aceleiași decizii și obligă pârâta C.N.I. C. SA București la cheltuieli de judecată, aferente sumei achitate de 2.117.525.982 lei, în cele trei grade de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 8 iulie 2003.