ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3212/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2643 din 03 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA, cu sediul în București, în contradictoriu cu SC L.D. SRL, cu sediul în București, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.996.377 lei cu titlu de chirie și contravaloare de utilității și suma de 3.974.710 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata penalităților și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza contractului nr. 1265/1993, reclamanta a închiriat pârâtei un spațiu situat în București, și că pârâta, din ianuarie 2000 nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei.

De asemenea, s-a mai constatat că pârâta a fost notificată în ce privește neîndeplinirea obligațiilor sale și rezilierea de drept a contractului de închiriere. Având în vedere că au fost îndeplinite condițiile pentru rezilierea de drept a contractului de închiriere și pârâta folosește spațiul, fără a avea vreun drept, a fost dispusă evacuarea pârâtei din acest spațiu. Referitor la capătul de cerere, privind plata penalităților de întârziere, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât nu s-a făcut nici o probă în acest sens, nu s-a depus un mod de calcul al penalităților și nici nu s-a precizat suma exactă cerută cu titlu de penalități. Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin decizia civilă nr. 1309 din 02 octombrie 2001, a respins apelul formulat de SC L.D.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 2643 din 03 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în litigiul dintre reclamanta SC D. SA București și pârâta, SC L.D. SRL București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în anul 1990, IAPL Bistrița se transformă, în baza Legii nr. 15/1990 în SC D. SA, potrivit Deciziei Primăriei București nr. 1071/1999, ocazie prin care a fost preluat de noile societăți activul și pasivul de la vechile societăți. Astfel, reclamanta intimată se află înregistrată la Camera de Comerț și Industrie, Oficiul Registrului Comerțului, având sediul în București, spațiu pentru care a și plătit impozitele către bugetul statului.

Cât privește evacuarea, s-a reținut că spațiul în litigiu i-a fost închiriat apelantei, în baza contractului nr. 1265/1993, că din luna ianuarie 2000 nu a mai plătit chiria și ,potrivit art. 7 alin. (2) din contract, „rezilierea va avea loc la cererea proprietarului, în cazul când constată încălcarea de către chiriași a obligațiilor, fără preaviz”. Împotriva deciziei civile nr. 1309 din 02 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC L.D. SRL București, care a criticat hotărârea instanței de apel sub singurul aspect că, în mod greșit, s-a dispus evacuarea din spațiul în litigiu, deoarece acest spațiu, conform actelor existente, a reintrat în administrarea Primăriei municipiului București și raporturile juridice cu reclamanta au încetat, fiind invocat, ca temei de drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Intimata-reclamantă, SC D. SA București, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu critica adusă în cererea de recurs, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor administrate în cauză, instanțele judecătorești anterioare au stabilit, cu maximă exactitate, raporturile juridice dintre părți, conform contractului de închiriere nr. 1265/1993, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul încălcării clauzelor stipulate, precum și normelor de drept aplicabile litigiului de natură comercială.

Justificat a fost dată eficiență juridică maximă art. 7 din convenția părților, conform căreia, rezilierea va avea loc de îndată, la cererea proprietarului, în cazul în care se constată că au fost încălcate de chiriaș obligațiile menționate la pct. 6, fără preaviz, pârâta refuzând plata chiriei, începând cu luna ianuarie 2000, până la data promovării acțiunii în justiție, respectiv, 22 noiembrie 2000. Reclamanta a făcut pe deplin dovada titlului pentru imobilul situat în București, conform deciziei nr. 327 din 17 martie 1981, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului București, prin care s-a transmis din administrarea Administrației Domeniului Public sector 2 București în administrarea Î.A.P.L.

Bistrița acest fond fix, ulterior, în temeiul Legii nr.15/1990, I.A.P.L. Bistrița transformându-se în SC D. SA, cu același sediu social, noua societate preluând activul și pasivul întreprinderii care și-a încetat activitatea (dosar nr. 9963 din 2000, Tribunalul București, secția comercială). Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situației de fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare pronunțând hotărâri legale și temeinice. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.D. SRL București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 1309 din 02 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Va comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.D.SRL București împotriva deciziei nr. 1309 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 27 iunie 2003.