ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3212/2003

Asupra  recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2643 din 03

aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA, cu sediul în

București, în contradictoriu cu SC L.D. SRL, cu sediul în București, în sensul

că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.996.377 lei cu titlu de

chirie și contravaloare de utilității și suma de 3.974.710 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respins, ca nefondat, capătul de

cerere privind plata penalităților și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul

situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în baza contractului nr. 1265/1993, reclamanta a închiriat

pârâtei un spațiu situat în București, și că pârâta, din ianuarie 2000 nu și-a

mai îndeplinit obligația de plată a chiriei. De asemenea, s-a mai constatat că

pârâta a fost notificată în ce privește neîndeplinirea obligațiilor sale și

rezilierea de drept a contractului de închiriere. Având în vedere că au fost

îndeplinite condițiile pentru rezilierea de drept a contractului de închiriere

și pârâta folosește spațiul, fără a avea vreun drept, a fost dispusă evacuarea

pârâtei din acest spațiu. Referitor la capătul de cerere, privind plata

penalităților de întârziere, acesta a fost respins ca nefondat, întrucât nu s-a

făcut nici o probă în acest sens, nu s-a depus un mod de calcul al

penalităților și nici nu s-a precizat suma exactă cerută cu titlu de

penalități.

Curtea de Apel București, secția a V

a comercială, prin decizia civilă nr. 1309 din 02 octombrie 2001, a respins

apelul formulat de SC L.D. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2643

din 03 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în

litigiul dintre reclamanta SC D. SA București și pârâta, SC L.D. SRL București.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că în anul 1990, IAPL Bistrița se transformă, în baza Legii nr.

15/1990 în SC D. SA, potrivit Deciziei Primăriei București nr. 1071/1999,

ocazie prin care a fost preluat de noile societăți activul și pasivul de la

vechile societăți. Astfel, reclamanta intimată se află înregistrată la Camera

de Comerț și Industrie, Oficiul Registrului Comerțului, având sediul în

București, spațiu pentru care a și plătit impozitele către bugetul statului.

Cât privește evacuarea, s-a reținut că spațiul în litigiu i-a fost închiriat

apelantei, în baza contractului nr. 1265/1993, că din luna ianuarie 2000 nu a

mai plătit chiria și ,potrivit art. 7 alin. (2) din contract, „rezilierea va

avea loc la cererea proprietarului, în cazul când constată încălcarea de către

chiriași a obligațiilor, fără preaviz”.

Împotriva deciziei civile nr. 1309

din 02 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a promovat recurs pârâta SC L.D. SRL București, care a criticat

hotărârea instanței de apel sub singurul aspect că, în mod greșit, s-a dispus

evacuarea din spațiul în litigiu, deoarece acest spațiu, conform actelor

existente, a reintrat în administrarea Primăriei municipiului București și

raporturile juridice cu reclamanta au încetat, fiind invocat, ca temei de drept,

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă, SC D. SA

București, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a

solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu critica adusă în cererea de recurs,

constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor administrate în cauză, instanțele judecătorești anterioare

au stabilit, cu maximă exactitate, raporturile juridice dintre părți, conform

contractului de închiriere nr. 1265/1993, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul

încălcării clauzelor stipulate, precum și normelor de drept aplicabile litigiului

de natură comercială.

Justificat a fost dată eficiență

juridică maximă art. 7 din convenția părților, conform căreia, rezilierea va

avea loc de îndată, la cererea proprietarului, în cazul în care se constată că

au fost încălcate de chiriaș obligațiile menționate la pct. 6, fără preaviz,

pârâta refuzând plata chiriei, începând cu luna ianuarie 2000, până la data

promovării acțiunii în justiție, respectiv, 22 noiembrie 2000.

Reclamanta a făcut pe deplin dovada

titlului pentru imobilul situat în București, conform deciziei nr. 327 din 17

martie 1981, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului

București, prin care s-a transmis din administrarea Administrației Domeniului Public

sector 2 București în administrarea Î.A.P.L. Bistrița acest fond fix, ulterior,

în temeiul Legii nr.15/1990, I.A.P.L. Bistrița transformându-se în SC D. SA, cu

același sediu social, noua societate preluând activul și pasivul întreprinderii

care și-a încetat activitatea (dosar nr. 9963 din 2000, Tribunalul București,

secția comercială).

Cadrul juridic expus anterior, în

contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a

situației de fapt și de drept, instanțele judecătorești anterioare pronunțând

hotărâri legale și temeinice.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.D. SRL București, nefiind

îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca

legală și temeinică decizia civilă nr. 1309 din 02 octombrie 2001, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a Va comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC L.D.SRL București împotriva deciziei nr. 1309 din 2

octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 27 iunie 2003.