ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2919/2003

Deliberând asupra recursului de față, Prin cererea înregistrată sub nr. 5265 din 20 iunie 2000, reclamanta SC F.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.I.E. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 43.391.375 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 183 din 24 septembrie 1999 – parțial, nr. 205 din 22 octombrie 1999 și nr. 224 din 24 noiembrie 1999, cât și 43.391.375 lei penalități de întârziere. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru imobilul situat în București, pentru o chirie de 1.000 dolari S.U.A., plus T.V.A. aferent, echivalent în lei la data plății. Pentru neplata în termen s-au convenit penalități de 2% pe zi de întârziere.

Pârâta s-a obligat să plătească și cheltuielile de întreținere, însă nu și-a îndeplinit nici una dintre obligații pe perioada septembrie – noiembrie 1999. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5457 din 26 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 43.391.375 lei chirie, conform facturilor depuse, precum și la 43.391.375 lei penalități de întârziere, plus 8.881.965 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile rezultând din contractul de închiriere nr. 4211 din 28 octombrie 1997, astfel că va trebui să plătească, în afară de chiria pe lunile septembrie – noiembrie 1999, și penalități de întârziere de 43.391.375 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, pe care, însă, nu l-a motivat. Apelul a fost anulat, ca insuficient timbrat, prin decizia nr. 972 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, întrucât pârâta, deși legal citată cu mențiunea de a depune diferența de taxă de timbru, în valoare de 2.895.983 lei și 27.000 lei timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat, astfel că au fost aplicate sancțiunile prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că citația, purtând mențiunea completării timbrajului, nu a ajuns la pârâtă.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru pentru termenul din 7 iunie 2001, însă nu s-a conformat, astfel încât, în mod corect, instanța de apel a anulat, ca insuficient timbrat, apelul, aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ. Nu se constată nici o aplicare greșită a legii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că se va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 972 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2003.