ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta, SC A.R. SA București, a chemat-o în

judecată pe pârâta S.C. C.A.E. SA București, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligată la plata sumelor de 100.948.074 lei, reprezentând

contravaloare chirie, conform contractului de închiriere nr. 1147/1992, pentru

perioada 1 martie 2000 - 30 septembrie 2000, precum și la plata a 51.114.467

lei majorări de întârziere, să se dispună rezilierea contractului de închiriere

și evacuarea pârâtei din spațiul deținut, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2880 din 11 aprilie 2001,

Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut că, deși reclamanta își întemeiază pretențiile pe contractul nr. 1147/1993,

în fapt, acest contract nu poartă semnătura reprezentanților legali; i s-a adus

la cunoștință reclamantei că, potrivit adresei emisă de P.M.B.-D.G.A.F.I.,

încasarea chiriei încetează începând cu 1 martie 2000, or, reclamanta a

solicitat chirie începând tocmai la data de 1 martie 2000, reclamanta trebuia

să precizeze clar obiectul acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 1157 din 6 septembrie 2001,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond, a admis în parte

acțiunea reclamantei, în sensul că:

A obligat-o pe pârâta-intimată la plata sumei de

31.658.408 lei contravaloare chirie pentru perioada 1 martie 2000 - 19

octombrie 2000.

A dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în București.

A respins capătul de cerere privind rezilierea contractului

ca rămas fără obiect.

A obligat-o pe pârâta-intimată la plata cheltuielilor

de judecată în apel și la fond, în sumă de 252.000 lei către apelanta

reclamantă.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că chiria a încetat de la 1 martie 2000, pentru suprafața ocupată de

altă societate, respectiv, SC S.A. SRL, urmând ca pârâta să achite chiria

pentru restul de suprafață rămasă. Pârâta nu a mai plătit chiria, dar a operat

tacita relocațiune, conform art. 1437 și art. 1452 din C. civ. Suma datorată de

pârâtă este compusă din: chirie pentru suprafața rămasă din cei 1234 mp,

respectiv, de 682,60 mp, plus TVA de 19% și majorarea de 30% pentru încălzire

centrală sau cu gaze la sobe.

A mai reținut, de asemenea, că penalitățile nu se pot

acorda în lipsa unei clauze penale, cererea de reziliere a contractului a rămas

fără obiect, întrucât contractul respectiv a încetat la 31 decembrie 1998, iar

cât privește evacuarea pârâtei din spațiu, această cerere este întemeiată,

având în vedere lipsa titlului locativ al pârâtei la data formulării acțiunii

de către reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC A.R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că, deși curtea de apel a reținut corect situația de

fapt, greșit nu a obligat-o pe pârâtă la plata cuantumului pretențiilor pe care

ea le-a formulat inițial, ci numai la suma de 21.658.408 lei, având în vedere

că, din ansamblul actelor depuse la dosar, rezultă clar că suma ce trebuia

achitată de pârâtă era cea menționată în acțiunea introductivă.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată

următoarele:

Recurenta-reclamantă se mărginește la a invoca

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. și a susține că probele

administrate, respectiv, actele depuse la dosar, nu au fost corect

interpretate, fără a preciza care sunt criticile pentru care consideră

hotărârea curții de apel ca fiind netemeinică și nelegală și în ce constă

concret soluționarea greșită a cauzei de către curtea de apel, așa cum afirmă.

În această împrejurare, instanța de control judiciar

urmează a constata că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale și o judicioasă interpretare a probelor ce au fost

administrate, deoarece, într-adevăr, pe baza acestora și a dispozițiilor legale

în materie, a apreciat legal și întemeiat că pârâta urmează să răspundă pentru

suma de 31.658.234 lei, reprezentând chirie pentru suprafața de 682,60 mp,

corespunzător perioadei pentru care a operat tacita relocațiune, respingând

justificat, celelalte pretenții ale reclamantei, vizând penalitățile de întârziere

și rezilierea contractului.

Și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei a

primit o soluționare corectă, reținându-se lipsa titlului locativ la data

introducerii acțiunii.

În consecință, reținându-se că nu există nici un

motiv dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii instanței de apel, aceasta

urmează a fi menținută și se va respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.

SA București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.R. SA

București, împotriva deciziei nr. 1157 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie

2003.