ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9875/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la 12 august 2002 și înregistrată sub numărul 7115 pe rolul

Tribunalului Sibiu, reclamanții S.M.R., B.D.Ș., D.I.S., D.Ș.C. și P.T. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Sibiu, M. SRL Sibiu, SC T. SRL

Sibiu, Hotel R.E. Sibiu și Statul Român, prin Consiliul local Sibiu, să se

constate că sunt succesorii foștilor acționari ai SA I.T. Sibiu; să se dispună

ca actuala proprietară să emită o decizie de restituire în natură a imobilului

înscris în C.F., a utilajelor și celorlalte bunuri neprecizate și în caz de

refuz sentința să țină loc acestui act; să se dispună anularea încheierilor de

intabulare și a contractelor de dezmembrare și înstrăinare a părților din

imobil, cu stabilirea situației anterioare sau să fie obligat Statul român la

despăgubiri în valoare de 24.546.367.245 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamanții sunt succesorii acționarilor societății care a trecut în

proprietatea statului în baza dispozițiilor Decretului nr. 119/1948.

Pârâții s-au opus admiterii acțiunii

invocând lipsa calității procesuale pasive, cerând ca reconstituirea dreptului

reclamanților să fie făcută prin echivalent.

Tribunalul, prin sentința civilă nr.

97 din 12 februarie 2003, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive;

a admis în parte acțiunea și, în consecință, s-a constatat că antecesorii

reclamanților au fost acționari la fosta I.T. Sibiu, proprietara imobilului

înscris în C.F. Sibiu top.2430/1, 2430/2, aflată în prezent în proprietatea

pârâtei SC T. SRL Sibiu; s-a dispus ca pârâta să emită decizie de restituire a

imobilului în natură iar în caz de refuz sentința va ține loc menționatei

decizii; pe cale de consecință s-a dispus anularea următoarelor acte:

încheierea C.F.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 603/1998; încheierea C.F.;

contractul de vânzare-cumpărare nr. 395/1998 și încheierea C.F. precum și

restabilirea situației anterioare de carte funciară.

În motivarea hotărârii s-a reținut

calitatea procesuală activă a reclamanților și că dobânditorii bunului nu s-au

pronunțat asupra cererii reclamanților prin decizie în temeiul art. 23 și urm.

din Legea nr. 10/2001. Se mai arată că pârâtele societăți comerciale nu își pot

invoca buna credință în temeiul Legilor nr. 31/1990 și H.G. nr. 834/1991,

referitoare la privatizare, deoarece prin dispozițiile art. 25 din Legea nr.

112/1995 s-a anticipat restituirea și a altor imobile decât cele cu destinația

de locuință.

Investită cu soluționarea apelurilor

declarate de ambele părți, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.

114/A din 27 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților și a

admis apelul pârâtelor. În consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților cu

obligarea acestora la plata sumei de 24.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către SC T. SRL.

Prin considerentele deciziei sus

arătate s-a menționat că, potrivit dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001,

persoanele care aveau calitatea de asociat a persoanelor juridice naționalizate

prin Legea nr. 119/1948 au dreptul doar la măsuri reparatorii, constând în

acțiuni la societatea comercială și față de acest text de lege, acțiunea este

neîntemeiată. Potrivit aceluiași text de lege măsurile reparatorii vor fi

acordate doar de instituția implicată în privatizare. Neîntemeiată este și cererea

reclamanților referitoare la plata contravalorii utilajelor, față de aceleași

dispoziții legale.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții criticând hotărârea sub următoarele aspecte:

Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra capetelor de cerere din acțiunea introductivă de instanță, care, în

principal se referă la preluarea abuzivă a imobilului prin naționalizare,

constatarea calității de moștenitoare a reclamantelor și a nulității actelor de

vânzare-cumpărare. Calculul valorilor utilajelor a fost făcut conform art. 32

din Legea nr. 10/2001.

Invocă recurenții dispozițiile art.

10 și art. 20 din Constituția României, art. 17 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, art. 11 din Legea nr. 119/1948, art. 481 C. civ. și art. 1

din Legea nr. 10/2001, texte care, în esență, au aceleași dispoziții în sensul

că proprietarii trebuiau să primească o justă și prealabilă despăgubire.

Se mai arată că actele de

înstrăinare a imobilelor sunt lovite de nulitate absolută și că măsurile de

reparație sub formă de acțiuni sau titluri de valoare reprezintă doar o

escamotare a legii întrucât aceste acte sunt fără de valoare. În drept sunt

invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata SC T. SRL, prin

întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului întrucât notificarea

trebuia adresată instituției publice implicată în privatizare; aceleași

solicitări le formulează prin întâmpinare și intimata SC C. SA.

Înalta Curte, deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. va constata că recursul formulat este

neîntemeiat pentru considerentele ce succed.

Imobilul în litigiu a constituit

proprietatea SA I.T. Sibiu” intabulat sub B 12 din C.F. Sibiu imobil ce a

trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948. Antecesorii

reclamanților au fost acționari la I.T. Sibiu SA, împrejurare reținută de

altfel și prin decizia Curții de Apel (se menționează în considerente calitatea

reclamanților de acționari).

Potrivit dispozițiilor art. 295 C.

proc. civ. instanța de apel va verifica doar în limitele cererii de apel

stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Rezultă astfel că apelul deși este

devolutiv cercetarea fondului de către instanța de apel este limitată la

criticile formulate prin motivele de apel. Cum reclamanții au criticat

hotărârea primei instanțe doar sub aspectul referitor la plata prețului

utilajelor și a celorlalte bunuri mobile deținute, instanța a analizat apelul

în limitele investirii, criticile referitoare la nepronunțarea asupra tuturor

capetelor de cerere nefiind fondate.

De altfel, dat fiind dezlegarea în

drept reținută de instanța de apel, respectiv incidența în cauză a

dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001 făceau inutilă cercetarea

celorlalte capete de cerere întrucât, potrivit acestui text de lege, persoanele

care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin

Legea nr. 119/1948 au dreptul doar la măsuri reparatorii constând în acțiuni

acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei

juridice naționalizate sau, cu prioritate la altă societate comercială

tranzacționată pe piața de capital.

Recurentele au formulat notificări

către societățile comerciale astfel încât instituția publică implicată în

privatizare va stabili în urma negocierii, prin decizie sau după caz, prin

dispoziție motivată societățile comerciale și numărul de acțiuni

corespunzătoare valorii recalculate [art. 32 alin. (7) din lege] ori alte forme

reparatorii în echivalent [art. 32 alin. (8) din Legea nr. 10/2001].

Dispozițiile reparatorii pot fi

aplicate chiar și în situația în care notificarea nu a fost adresată direct

entității implicate în privatizare, față de dispozițiile art. 21 alin. (4) din

același act normativ în conformitate cu care notificarea înregistrată face

dovada deplină în fața oricăror autorități.

Pentru motivele sus arătate Înalta

Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 114/A din 27 ianuarie 2004

a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurenți la plata către

intimata SC T. SRL a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.