ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1700/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 17 iulie 2006, reclamanta SC A.P. SRL Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta SC J.T. SRL – Alba Iulia pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate reziliat de drept contractul de închiriere nr. 23 din 1 martie 2005, datorită nerespectării obligațiilor contractuale și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, cu cheltuieli de judecată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat clauzele contractului de închiriere, efectuând fără acordul său modificări ale spațiului închiriat și s-au înregistrat întârzieri în plata chiriei, pârâta respingând propunerile sale de renegociere a chiriei în condițiile tendinței de majorare a acestora în Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 1665 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamantei, cu 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, întrucât lucrările de zugrăvire și reparare a unui stâlp interior prin placarea unor țevi cu rigips nu reprezintă modificări în structura spațiului, iar întârzierea cu câteva zile a plății chiriei și utilităților se datorează culpei reclamantei care emite cu întârziere facturile. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 41 din 6 iulie 2007, a respins apelul reclamantei, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât pârâta nu a respectat prevederile contractului, ca, orice modificare în structura interioară a spațiului închiriat sau destinației acestuia să se facă cu acordul scris al proprietarului, reținându-se greșit culpa sa în nefacturarea la termen a chiriei, situație în care pârâta avea obligația renegocierii chiriei dată fiind tendința de creștere a acesteia în condițiile aprecierii monedei naționale. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de închiriere nr. 23 încheiat la 1 martie 2005. Având în vedere probatoriile administrate în cauză se constată că instanțele au reținut corect că, lucrările apreciate de reclamantă ca modificări structurale (zidirea unei uși metalice, construirea alteia și a unui geam de aerisire menționate în declarațiile martorilor) au fost efectuate în anul 2004, înainte de data încheierii contractului de închiriere în litigiu în martie 2005. Cu alte cuvinte, cât timp reclamanta nu a făcut dovezi concludente privind efectuarea lucrărilor pe perioada derulării raporturilor lor contractuale, corect instanțele au reținut că lucrările efectuate anterior contractului și acceptate ca atare nu au putut să afecteze clauzele contractului nefiind o cauză de reziliere a acestuia cum a solicitat reclamanta.

În ce privește plata cu întârzieri nesemnificative a facturilor de către pârâtă, este reținut că, practica emiterii facturii de către reclamantă, a modificat implicit, prin acordul tacit al părților termenul de 10 zile prevăzut în contract, situație ce nu poate constitui o cauză de reziliere a contractului, cum greșit se solicită și prin recursul de față. De altfel, motivul real al cererii de reziliere, apare ca fiind cel determinat de refuzul pârâtei de a accepta majorarea chiriei. Dar și această susținere a fost corect înlăturată de instanțe care au reținut că refuzul pârâtei de majorare a chiriei în condițiile aprecierii monedei naționale nu a fost nejustificat, având în vedere că părțile au prevăzut în contract o chirie, în EURO, iar o modificare a întinderii acesteia putea opera numai prin înțelegerea părților, situație în care era datorată suma din contract.

Având în vedere cele de mai sus, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 8 și 9 invocate în recurs, care va fi privit ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.P. SRL Alba Iulia împotriva deciziei nr. 41/A/2007 din 6 iulie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.