ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 387/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 28 din 5 februarie

2008, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva SC S.T.SRL,

dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 256 din 25 iunie 1998,

precum și evacuarea pârâtei din spațiul situat în Alba Iulia.

Prin aceeași sentință a fost respinsă

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă prin care a solicitat să

se constate nulitatea absolută a aceluiași contract de închiriere și obligarea

reclamantei la restituirea chiriei achitate în ultimii 3 ani (noiembrie 2004 –

martie 2007).

Pentru a se pronunța astfel instanța

fondului a reținut că între părți s-a derulat contractul de închiriere

menționat anterior, contract ce a fost modificat succesiv, în privința duratei

ce a expirat la 30 aprilie 2004.

De la data ajungerii la termen a

contractului, deși nu s-a mai convenit asupra unei prelungiri, pârâta a

continuat să folosească imobilul fără ca reclamanta să se împotrivească,

operând astfel, tacita relocațiune, în condițiile stabilite prin condițiile

stabilite prin contractul inițial.

În atare situație, instanța de fond a

statuat că pârâtei îi revenea obligația de a plăti contravaloarea chiriei,

fiind irelevantă apărarea acesteia în sensul că valoarea investițiilor

realizate la imobil ar trebuie compensată cu contravaloarea chiriei, în

condițiile în care nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens.

Apelul formulat de pârâtă împotriva

sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 63 din 16 mai 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, care a reținut că reclamanta și-a

îndeplinit obligația asumată prin contract, aceea de a transmite pârâtei

folosința spațiului, neputându-se constata nulitatea contractului de închiriere

ca urmare a pretinsei erori asupra proprietarului spațiului invocată de pârâtă.

De asemenea, s-a avut în vedere că

reclamanta nu datorează despăgubiri pentru îmbunătățirile făcute la imobil, în

contextul în care, în contract s-a convenit expres că la expirarea termenului

contractului investițiile efectuate să rămână în proprietatea reclamantei.

Împotriva

acestei decizii, a formulat recurs pârâta SC S.T. SRL care a invocat motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivului de recurs se susține, în esență, că imobilul ce a făcut

obiectul contractului nu este proprietatea reclamantei, iar acest aspect nu a

fost analizat de niciuna dintre instanțele anterioare care, de altfel, nu s-au

pronunțat nici asupra temeiului de drept invocat prin acțiunea introductivă.

De asemenea, recurenta susține că a

dobândit un drept de proprietate asupra construcțiilor, iar față de această

situație, acțiunea în evacuare este inadmisibilă.

Cu privire la teren se arată că aparține

domeniului privat al Municipiului Alba Iulia.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente.

Instanța apelului și-a fundamentat

hotărârea, în mod corect, pe baza prevederilor Codului civil relative la

contractul de locațiune, prevederi indicate chiar de reclamantă prin cererea

introductivă astfel că nu se poate reține susținerea recurentei conform cu

care, nu s-ar fi examinat acțiunea și prin prisma prevederilor art. 480 C. civ.,

întrucât aceste prevederi nu au fost indicate ca temei de reclamantă.

În ce privește proprietarul imobilului ce

a făcut obiectul contractului de închiriere este irelevant, în condițiile în

care prin locațiune se transmite doar folosința unui bun, iar locatorul poate

fi și un neproprietar.

În atare situație, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat motiv pentru care va fi respins ca atare conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea prevederilor art. 274 C.

proc. civ. recurenta va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată

efectuate de intimată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 4500 lei

așa cum rezultă din actele justificative depuse la dosar (filele 67-70).

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul

declarat de pârâta

SC S.T. SRL Alba Iulia împotriva deciziei nr. 63/A

din 16 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 4500 lei către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 februarie 2009.