ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2777/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1931/C/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu s-a respins acțiunea reclamantei SC F.C. SRL împotriva pârâtei

SC E.T. SRL.

Pentru a pronunța aceasta sentință Tribunalul

a reținut că prin contractul de locațiune încheiat la 14 iulie 2006, care reprezintă

voința părților, s-a stabilit obiectul contractului folosința în parte a

imobilului, perioada închirierii 14 iulie 2006 – 1 iulie 2009 și plata

prestației – chiria lunară de 550 euro plus TVA.

Conform contractului – capitolul VI

Încetarea contractului – acesta încetează la expirarea termenului stabilit prin

acordul parților înainte de termen și de drept, în cazul în care locatorul nu

plătește timp de două luni consecutiv chiria stabilită.

Întrucât reclamanta nu a făcut

dovada neplății chiriei, instanța a reținut că, în speță nu sunt întrunite

niciuna din clauzele contractuale care duc la încetarea contractului de

locațiune.

Apelul declarat de reclamanta SC

F.C. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 35/A din 22 aprilie 2009, reținând,

în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. VI alin. (4) din

contractul de închiriere încheiat între părți și întrucât pârâta și-a

îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei, nu a operat încetarea

contractului de închiriere, astfel că reclamanta are obligația de a asigura

pârâtei folosința liberă a spațiului închiriat, conform art. 1420 pct. 3 C.

civ.

Împotriva deciziei nr. 35/A din 22 aprilie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta SC F.C. SRL a declarat recurs,

procedând la relatarea situației de fapt și fără a indica motivele de

nelegalitate pentru care înțelege să critice decizia recurată în conformitate

cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte în conformitate cu art.

137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității cererii de recurs.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9. Or,

recurentul-reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici

nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute

procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural

prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității

acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă

hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub

sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Nu în ultimul rând trebuie reținut

faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele

motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,

părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în

condițiile stabilite de lege. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului

extraordinar, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamantei SC F.C. SRL.

Având în vedere dispozițiile art. 274

C. proc. civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC F.C. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 35/A/2009 din 22

aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Obligă recurenta reclamantă SC F.C.

SRL la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către

intimata pârâtă SC E.T. SRL Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.