ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3150/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin

sentința nr. 135/C din 27 februarie 2007 a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC V.I. SRL cu sediul social în

Turnu Severin județul Mehedinți și pe pârâta SC Z.F. SRL cu sediul social în

Zimnicea, județul Teleorman în favoarea Tribunalului Mehedinți, având în vedere

că obiectul litigiului nu este evaluabil în bani, fiind aplicabile dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Mehedinți,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 207/Com din

22 mai 2007 a respins excepția prematurității acțiunii ridicată de pârâtă prin

întâmpinare și a admis în parte acțiunea reclamantei SC V.I. SRL împotriva

pârâtei SC Z.F. SRL în sensul că a constatat reziliat contractul de închiriere din

3 mai 2006. De asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de

7.500 lei reprezentând contravaloare chirie plus penalități de întârziere de 2%

pe zi de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății

efective, fără ca penalitățile să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt

calculate.

A mai fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 1.545 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că părțile au încheiat contractul de închiriere din 3 mai

2006 pentru o suprafață de 165 mp situată în Dr. Turnu Severin.

Întrucât pârâta nu a

făcut dovada faptului că ar fi fost împiedicată să intre în posesia spațiului

închiriat precum și pentru faptul că nu a plătit contravaloarea chiriei s-a

impus rezilierea contractului de închiriere, având în vedere dispozițiile art. 20

din contract și art. 969 C. civ., precum și notificarea din 10 octombrie 2006,

prin care reclamanta a notificat rezilierea contractului în termen de 20 de

zile calendaristice de la înștiințare.

Contractul având

valabilitate până la sfârșitul lunii octombrie 2006, când a operat rezilierea

în baza notificării din 10 octombrie 2006, pârâta datorează contravaloarea

chiriei pentru lunile iunie - octombrie 2006, în valoare de 7500 lei.

În baza art. 969 C.

civ., pârâta mai datorează și penalități de întârziere în cuantum de 2% pe zi

de întârziere, începând cu data scadenței și până la data plății efective, dar

care potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 nu pot depăși cuantumul

debitului asupra căruia sunt calculate.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 289 din 29 noiembrie 2007 a admis

apelul formulat de pârâta SC Z.F. SRL împotriva sentinței nr. 207 din 22 mai

2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios

administrativ, și a schimbat sentința în sensul că a respins capătul de cerere

în despăgubiri ca nefondat.

Au fost menținute

dispozițiile referitoare la rezilierea contractului și obligată pârâta la suma

de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, efectuate în fond, către

reclamantă.

De asemenea a mai

fost obligată intimata la 676 lei cheltuieli de judecată, efectuate în calea de

atac, către apelantă.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de apel a constatat că prima instanță în mod greșit a

reținut culpa SC Z.F. SRL pentru neexecutarea contractului și în consecință a

dispus în mod nelegal rezilierea la cererea reclamantei SC V.I. SRL.

Cu toate acestea a

fost menținută constatarea rezilierii contractului, neexistând motiv de apel

sub acest aspect, mai ales că pârâta SC Z.F. SRL a fost de acord cu desființarea

raporturilor contractuale.

Pretențiile intimatei

reclamante nu se justifică nici ca despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru

neexecutarea obligațiilor contractuale, în condițiile în care, locatorul nu a

făcut dovada că neexecutarea contractului este imputabilă locatarului.

Împotriva Deciziei nr.

289 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, a promovat recurs reclamanta SC V.I. SRL, care a criticat această

hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul

admiterii capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata

sumei de 7.500 lei reprezentând contravaloare chirie pe perioada 1 iunie - 31

octombrie 2006 plus penalități de întârziere de 2% pe zi.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei SC V.I. SRL pentru următoarele

considerente.

În faza procesuală a

apelului a fost dată o completă și integrală apreciere a probelor, fiind

stabilite cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala

întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului

de închiriere din 3 mai 2006.

Este de necontestat

că potrivit contractului de închiriere din 3 mai 2006, de comun acord, prin

manifestarea liberă de voință exprimată, părțile au stipulat că acest contract

intră în vigoare la data de 1 iunie 2006 iar la art. 6 din cap. IV intitulat

„obligațiile proprietarului” s-a precizat că proprietarul are obligația de a

preda spațiul închiriat liber de orice sarcină.

În acest context a

fost eficiență juridică cadrului legal instituit de dispozițiile art. 1420 C.

civ., care reglementează că locatorul este dator, prin însăși natura

contractului, fără să fie trebuință de nici o stipulare specială de a preda

locatarului lucrul închiriat sau arendat, de a-l menține în stare de a putea

servi la întrebuințarea pentru care a fost închiriat sau arendat, de a face ca

locatarul să se poată folosi neîmpiedicat în tot timpul locațiunii.

Reclamanta nu a

reușit să facă dovada obligațiilor care îi incumbă conform exigențelor expuse anterior,

astfel încât pe deplin justificat a fost respins capătul de cerere în despăgubiri.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL

împotriva Deciziei nr. 289 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de art.

304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC V.I. SRL Dr. Turnu Severin, împotriva Deciziei nr. 289

din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.