ÎCCJ, decizie (scj.ro #84096)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84096) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cauză
de reducere a pedepsei. Art. 19 din Legea nr. 682/2002
Cuprins pe materii:
Drept penal.
Partea specială. Infracțiuni
prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri. Protecția
martorilor
Indice alfabetic:
Drept penal
-
cauză de reducere a
pedepsei
-
a
rt. 19 din Legea nr. 682/2002
Legea nr. 682/2002,
art. 19
Persoana
care are calitatea de inculpat într-o altă cauză, conform art. 2 lit. a) pct. 2
teza finală din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, și care a
comis o infracțiune gravă, cum este infracțiunea de trafic de droguri de mare
risc, iar în timpul judecății, inclusiv în căile de atac ordinare, denunță sau
facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane
care a săvârșit o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, beneficiază de
cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3150 din
7 octombrie 2008
Prin sentința nr. 1601 din 23 noiembrie
2007 a Tribunalului București, Secția I penală, inculpatul
S.R.
a fost condamnat
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2)
C.
pen
., la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare
și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
. pe o durată de 7 ani, precum și pentru săvârșirea
infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vedere consumului prevăzută
în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin.
(2) C.
pen
., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a) raportat la art.
34 alin. (1) lit. b) C.
pen
., art. 35 alin. (1) C.
pen
., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
. pe o durată
de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64
alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că la data de 25 iunie 2007, inculpatul S.R. i-a vândut
martorului denunțător F.M. cantitatea de 7,66 g substanță ce conținea heroină
pentru suma de 1.500 de lei, iar asupra sa mai deținea, pentru consumul
propriu, o doză de 0,92 g heroină.
Curtea de Apel București, Secția I
penală, prin decizia nr. 83 din 18 martie 2008, a respins ca
nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale, în
termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând admiterea acestuia
și casarea hotărârii atacate potrivit cazurilor prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 10, 14 și 17 C.
proc
.
pen
.
Recurentul inculpat a susținut că
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a se lua în
considerație faptul că a formulat denunțuri împotriva altor traficanți de
droguri.
A solicitat
reindividualizarea
pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.
pen
.,
avându-se în
vedere conduita sa socială
și familială.
Printr-o ultimă critică formulată,
inculpatul a învederat că la încadrarea juridică a faptei nu s-au reținut
dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, împrejurare în raport cu care se
impune și diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând recursul, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele
considerente:
Din materialul probator administrat în
cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au reținut în
mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite
de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.
Sub aspectul individualizării pedepsei
aplicate recurentului inculpat, criticile formulate de acesta prin motivele de
recurs se dovedesc a fi întemeiate.
La data de 2 iunie 2008, inculpatul
S.R. a formulat un denunț cu privire la activitatea de traficanți de droguri
desfășurată de mai multe persoane, facilitând tragerea la răspundere penală
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 a inculpatei A.M.
Denunțul a fost formulat în timpul
judecății cauzei, după judecarea apelului, astfel încât critica formulată de
recurent în sensul că instanțele nu au luat în considerație acest fapt și
întemeiată pe dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C.
proc
.
pen
. este nefondată.
În baza cazului de casare prevăzut în
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și Justiție reține, însă,
această împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor
pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr.
682/2002.
În consecință, admițând recursul, Înalta
Curte de Casație și Justiție va casa hotărârile pronunțate în limita acestui
motiv și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, va
reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.R. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.
75 alin. (2) C.
pen
., de la 10 ani și 6 luni
închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C.
pen
.,
va aplica
inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
și b) C.
pen
. pe o perioadă de 2 ani.
Înalta Curte de Casație și Justiție
observă că aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 are
consecințe numai în planul individualizării
pedepsei, nu și în ceea ce privește încadrarea
juridică a faptei, astfel că va înlătura ca
nefondată critica formulată în recurs potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C.
proc
.
pen
.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că instanțele au individualizat în mod greșit și pedeapsa stabilită inculpatului
pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
cu aplicarea art. 75 alin. (2) C.
pen
.
În cauză nu se impune reținerea de
circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 și art. 76 C.
pen
., dar datele personale ale acestuia (existența unei
familii, a unor caracterizări din partea comunității sociale, posibilitatea
executării unei meserii), precum și împrejurările concrete ale faptei
(cantitatea de drog deținută pentru consumul propriu), îndreptățesc Înalta
Curte de Casație și Justiție să dispună reducerea pedepsei stabilită pentru
infracțiunea arătată mai sus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În consecință, recursul declarat de inculpatul S.R. a
fost admis, decizia penală atacată a fost casată în totalitate și, în parte,
sentința penală nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 și, rejudecând, Înalta Curte de Casație
și Justiție a
descontopit
pedeapsa rezultantă în
pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut
aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C.
pen
., de la
10 ani
și 6 luni la 5 ani închisoare, iar în baza art. 65 C.
pen
.
a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
.
pe o perioadă de 2 ani.
A
redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin.
(2) C.
pen
., de la 3 ani închisoare la 2 ani
închisoare și, în baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C.
pen
., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
.