ÎCCJ, decizie (scj.ro #84096)

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 19 din Legea nr. 682/2002 Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri. Protecția martorilor Indice alfabetic: Drept penal - cauză de reducere a pedepsei - a rt. 19 din Legea nr. 682/2002 Legea nr. 682/2002, art. 19 Persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză, conform art. 2 lit. a) pct. 2 teza finală din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, și care a comis o infracțiune gravă, cum este infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în timpul judecății, inclusiv în căile de atac ordinare, denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârșit o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3150 din 7 octombrie 2008 Prin sentința nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului București, Secția I penală, inculpatul S.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen ., la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 7 ani, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vedere consumului prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen ., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., art. 35 alin. (1) C. pen ., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 7 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25 iunie 2007, inculpatul S.R. i-a vândut martorului denunțător F.M. cantitatea de 7,66 g substanță ce conținea heroină pentru suma de 1.500 de lei, iar asupra sa mai deținea, pentru consumul propriu, o doză de 0,92 g heroină. Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr. 83 din 18 martie 2008, a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.R., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate potrivit cazurilor prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 14 și 17 C. proc . pen . Recurentul inculpat a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a se lua în considerație faptul că a formulat denunțuri împotriva altor traficanți de droguri. A solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen ., avându-se în vedere conduita sa socială și familială. Printr-o ultimă critică formulată, inculpatul a învederat că la încadrarea juridică a faptei nu s-au reținut dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, împrejurare în raport cu care se impune și diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Din materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate recurentului inculpat, criticile formulate de acesta prin motivele de recurs se dovedesc a fi întemeiate. La data de 2 iunie 2008, inculpatul S.R. a formulat un denunț cu privire la activitatea de traficanți de droguri desfășurată de mai multe persoane, facilitând tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a inculpatei A.M.

Denunțul a fost formulat în timpul judecății cauzei, după judecarea apelului, astfel încât critica formulată de recurent în sensul că instanțele nu au luat în considerație acest fapt și întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc . pen . este nefondată. În baza cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține, însă, această împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. În consecință, admițând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție va casa hotărârile pronunțate în limita acestui motiv și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.R.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen ., de la 10 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen ., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o perioadă de 2 ani.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 are consecințe numai în planul individualizării pedepsei, nu și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, astfel că va înlătura ca nefondată critica formulată în recurs potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen . Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au individualizat în mod greșit și pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen . În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 și art. 76 C. pen ., dar datele personale ale acestuia (existența unei familii, a unor caracterizări din partea comunității sociale, posibilitatea executării unei meserii), precum și împrejurările concrete ale faptei (cantitatea de drog deținută pentru consumul propriu), îndreptățesc Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună reducerea pedepsei stabilită pentru infracțiunea arătată mai sus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În consecință, recursul declarat de inculpatul S.R. a fost admis, decizia penală atacată a fost casată în totalitate și, în parte, sentința penală nr. 1601 din 23 noiembrie 2007 și, rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen ., de la 10 ani și 6 luni la 5 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen . a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen ., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și, în baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen ., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen .