ÎCCJ, decizie (scj.ro #83910)

Cauză

de reducere a pedepsei.

Art.

19 din Legea nr. 682/2002

.

Infracțiune gravă

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri.

Protecția martorilor

Indice alfabetic:

Drept penal

-

cauză de reducere a pedepsei

-

infracțiune gravă

Legea nr. 143/2000,

art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1)

Legea nr. 682/2002,

art. 19

Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1

și 2 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, și

care a comis o infracțiune gravă, așa cum este definită în

art. 2 lit. h) din aceeași lege, iar înaintea sau în timpul urmăririi

penale ori al judecății denunță sau facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de

cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr.

682/2002.

Dacă inculpatul - care denunță sau facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

ce au săvârșit infracțiuni grave - a comis două

infracțiuni, dintre care numai una este considerată infracțiune gravă

în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, cauza de reducere a pedepsei

prevăzută în art. 19 din aceeași lege nu operează decât

pentru fapta care constituie infracțiune gravă. În

consecință, în cazul în care inculpatul a comis atât infracțiunea

prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât

și infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din

aceeași lege, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei

prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 numai pentru

infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, care constituie infracțiune gravă în sensul art. 2 lit.

h) din Legea nr. 682/2002, iar nu și pentru infracțiunea

prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care nu face

parte nici din categoria infracțiunilor privind traficul de droguri, nici

din categoria infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

al cărei minim special este de cel puțin 10 ani.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010

Prin

sentința nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul

București, Secția

ll-a

penală, s-a

dispus, între altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

și art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen

. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen

., condamnarea inculpatului

C.A.

la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a

ll-a

și b) C.

pen

.

În

baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea

nr. 682/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen

.

și art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen

., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii de 4.000 lei.

În

temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. d) C.

pen

.

și art. 35 C.

pen

., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani

închisoare și 4.000 lei amendă penală și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a

ll-a

și b) C.

pen

.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a

și b) C.

pen

.

Prin decizia nr. 11/A

din 20

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a

ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, între alții, de

procuror.

Și împotriva acestei

decizii,

în termen legal, a declarat recurs, între alții,

procurorul, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză

pentru nelegala reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002

cu referire la infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpatul C.A.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce

privește reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002

pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 săvârșită de inculpatul C.A., fiind întemeiată

critica procurorului formulată în acest sens.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind

protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul

art. 2 lit. a) pct. 1 și 2,

și

care a comis o infracțiune gravă,

iar înaintea sau în timpul

urmăririi penale ori al judecății denunță sau

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală

a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni

beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei

prevăzute de lege.

Aceeași lege definește și noțiunea de

infracțiune gravă, prevăzându-se în art. 2 alin. (1) lit. h)

categoriile de infracțiuni considerate grave, între care și

infracțiunile privind traficul de droguri.

Rezultă, astfel, că pentru a beneficia de cauza

de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 este necesar ca persoana care

denunță sau facilitează identificarea și tragerea la

răspundere penală a unor persoane ce au săvârșit

infracțiuni grave trebuie să fi săvârșit, la rândul ei, o

astfel de infracțiune.

În situația în care persoana care invocă

reținerea circumstanței legale de atenuare a pedepsei a

săvârșit mai multe infracțiuni, dintre care numai una poate fi

considerată infracțiune gravă în sensul art. 2 alin. (1) lit. h)

din lege, reducerea pedepsei nu operează decât pentru fapta ce constituie

infracțiune gravă.

În speță, prima instanță a

reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002

și în privința infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 comisă de inculpatul C.A., deși această

faptă nu intră în categoria infracțiunilor de trafic de droguri

și nici nu este sancționată cu pedeapsa minimă de cel

puțin 10 ani închisoare, pentru a fi aplicabilă teza finală a

art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

Sub acest aspect, este de menționat că sfera

noțiunii de trafic de droguri nu poate fi extinsă la toate

infracțiunile prevăzute și sancționate de Legea nr.

143/2000 care, așa cum menționează chiar în titlu, vizează

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

deținerea de droguri în vederea consumului propriu constituind o

infracțiune distinctă de cele care vizează punerea în

circulație a drogurilor.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 2

lit. d) C.

proc

.

pen

.,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

procuror împotriva deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2010, a casat decizia

penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 561

din 28 mai 2009 și, în rejudecare: a

descontopit

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente; a înlăturat

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 aplicate inculpatului C.A.

pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 76 alin. (1)

lit. d) C.

pen

. și a condamnat inculpatul la

pedeapsa de 4 luni închisoare; conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 35 C.

pen

., a contopit

pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării

drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a

și b) C.

pen

. pe o durată de 2 ani

după executarea

pedepsei

principale,

menținând

celelalte dispoziții ale sentinței penale

recurate

.