ÎCCJ, decizie (scj.ro #84171)

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16 din Legea nr. 143/2000. Art. 19

din Legea nr. 682/2002. Denunț formulat în faza cercetării

judecătorești. P

ersoana care are

calitatea de inculpat într-o altă cauză

Cuprins

pe materii:

Drept penal.

Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul de droguri

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

cauză

de reducere a pedepsei

-

denunț formulat în faza cercetării

judecătorești

-

p

ersoana care are calitatea de inculpat într-o altă

cauză

Legea

nr. 143/2000,

art. 16

Legea

nr. 682/2002,

art. 19

Prevederile art. 16 din Legea nr.

143/2000, referitoare la cauza de reducere a pedepsei de care beneficiază

persoana care a comis o infracțiune privind traficul de droguri, iar

în timpul urmăririi penale denunță

și facilitează identificarea și tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit astfel de

infracțiuni, nu sunt aplicabile inculpatului care formulează

denunțul în faza cercetării judecătorești, și nu în timpul

urmăririi penale. În acest caz, însă, inculpatul beneficiază de

cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 raportat la art. 2

lit. a) pct. 2 teza finală din Legea nr. 682/2002, ce se referă la

persoana care, întrucât a comis o infracțiune gravă, cum sunt

infracțiunile privind traficul de droguri, are calitatea de inculpat

într-o altă cauză, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale

ori al judecății denunță sau facilitează identificarea

și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit

astfel de infracțiuni.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 3335 din 21 iunie 2007

Prin sentința nr. 227 din 17

februarie 2006 a Tribunalului

București, Secția I penală, a fost

condamnat, între alții, inculpatul A.C.

în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și

în baza art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 791/A din 10

noiembrie 2006, Curtea

de

Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și

de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de procuror

și, între alții, de inculpatul A.C.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs, în termen, între alții, inculpatul

A.

C.

Recurentul inculpat a invocat cazurile

de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 14

C. proc. pen., cu

motivarea că instanța de apel a omis să se pronunțe

asupra cererii

acestuia

de a i se aplica dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000

.

Examinând recursul declarat atât în

raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art.

385

14

alin. (2) și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

următoarele:

Din adresa nr. 2744/D/P/2005 din 30

iunie 2006 a DIICOT

-

Biroul teritorial București rezultă că la

data de 28 iunie 2005 a fost

înregistrat denunțul formulat de inculpatul

A.C. împotriva numitului C. sub

aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000,

acesta

fiind identificat ulterior în persoana învinuitului minor

S.C., față de care, prin rezoluția

nr.  2744/D/P/2006 din

30 iunie

2006, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunii

prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

La data formulării

denunțului, inculpatul se afla

în faza cercetării judecătorești și, ca

atare, nu îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care se

referă exclusiv la

persoana ce denunță sau facilitează

identificarea și tragerea la

răspunderea penală a altor persoane numai în

timpul urmăririi

penale.

Conduita procesuală amintită trebuia, însă,

reținută și

valorificată

în mod obligatoriu de instanțele anterioare, în temeiul

art. 19 raportat la art. 2 lit. a) pct. 2 teza

finală din Legea nr. 682/2002

privind

protecția martorilor, ce se aplică și persoanei care are

calitatea de inculpat într-o altă cauză.

În acest sens, în considerarea

cazului de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.,

această eroare de judecată

trebuie îndreptată prin admiterea recursului

inculpatului.

În consecință,

recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se casarea

în parte, pe latura penală, a

deciziei atacată, precum și a

sentinței

penale nr. 227 din 17 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și

Justiție

reținând aplicarea

dispozițiilor art. 19 din

Legea

nr. 682/2002 în legătură cu infracțiunile comise de inculpat.