ÎCCJ, decizie (scj.ro #84106)

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16 din Legea nr. 143/2000 Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri Indice alfabetic: Drept penal - cauză de reducere a pedepsei - a rt. 16 din Legea nr. 143/2000 Legea nr. 143/2000, art. 16 Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 - în temeiul cărora persoana ce a comis o infracțiune prevăzută în art. 2 - 10 din această lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - nu sunt aplicabile inculpatului care a săvârșit o infracțiune privind traficul de droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000, dacă s-a dispus neînceperea urmăririi penale a persoanei împotriva căreia a formulat denunțul.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3789 din 19 noiembrie 2008 Prin sentința penală nr. 52/F din 19 martie 2008, Tribunalul Vâlcea i-a condamnat pe inculpații: - R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen ., la pedeapsa de 3 ani închisoare; - A.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen ., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen ., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen ., raportat la art. 83 C. pen ., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1317 din 17 mai 2005, pronunțată de către Judecătoria Pitești și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 30 iulie 2007, în jurul orelor 19 00 , urmare a sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală, investigatorul sub acoperire cu numele de cod I.M., împreună cu colaboratorul cu nume de cod P.I., conform celor convenite la telefon, s-au întâlnit cu inculpatul R.C., împrejurare în care inculpatul i-a relatat investigatorului că deține cantitatea de aproximativ 1.200 g heroină pe care dorește să o vândă contra sumei de 50.000 de euro, precizând că drogurile se află într-o anumită locație din oraș, inculpatul oferindu-i investigatorului o cantitate de 7 g de drog pentru a se convinge de calitatea acestuia.

După negociere s-a stabilit prețul de vânzare-cumpărare la suma de 45.000 de euro, inculpatul deplasându-se la apartamentul unde se aflau drogurile și revenind cu autoturismul la locul de întâlnire unde, în timp ce investigatorul sub acoperire verifica cantitatea și calitatea drogurilor, au intervenit organele de urmărire penală. Urmare a percheziției efectuate asupra autoturismului cu care se deplasase inculpatul, s-a constatat că în portbagajul acestuia se aflau 4 pachete ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, fiecare pachet cântărind aproximativ 250 g, substanța conținută de pachetele respective dovedindu-se a fi heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin , conform concluziilor constatării tehnico-științifice efectuată de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursorilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Inculpatul R.C. a relatat organelor de urmărire penală că heroina i-a fost remisă de către inculpatul A.A., în scopul de a o pune în vânzare, din prețul obținut inculpatul A.A. urmând a păstra 30.000 de euro, diferența trebuind a fi împărțită între participanții la vânzarea drogurilor. Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul A.A. a recunoscut că a remis inculpatului R.C. drogurile cu scopul de a le pune în vânzare, arătând că le-a procurat de la un cetățean străin.

Starea de fapt a fost dovedită atât prin procesele-verbale întocmite de către organele de urmărire penală la data de 30 și 31 iulie 2007, cât și prin cele ulterioare de percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 1 august 2007 de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursorilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, transcrierile convorbirilor telefonice efectuate de către inculpați, denunțurile făcute de către aceștia și declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și instanței prin care au recunoscut săvârșirea faptelor penale în modul descris anterior. În cazul inculpatului R.C., s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, acesta denunțând și facilitând identificarea și tragerea la răspundere penală a celuilalt inculpat și beneficiind, astfel, de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prin decizia nr. 78/A din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 52/F din 19 martie 2008 și a desființat în parte sentința atacată. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.A., înlăturând condamnările ambilor inculpați la pedepsele principale, precum și aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen . față de ambii inculpați. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen ., l-a condamnat pe inculpatul A.A.

la pedeapsa de 10 ani închisoare. A revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare pentru inculpatul A.A., în total acesta având de executat 11 ani și 6 luni închisoare. Apelurile declarate de inculpații R.C. și A.A. au fost respinse ca nefondate. În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații R.C. și A.A. Recurentul inculpat R.C. a criticat hotărârile pronunțate prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc . pen . În principal, s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . În subsidiar, s-a solicitat menținerea sentinței instanței de fond, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.

Recurentul inculpat A.A. a criticat hotărârile pronunțate pentru motivele prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 17, 14 C. proc . pen . S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen ., cu consecința reducerii pedepsei. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică legală faptelor comise de aceștia. Organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, la data de 27 iulie 2007, cu privire la faptul că inculpatul R.C.

deține cantitatea de 1.200 g heroină, pe care intenționează să o pună în vânzare. Inculpatul a fost surprins în flagrant la data de 30 iulie 2007, având 250 g droguri asupra sa și oferind spre vânzare heroină. Inculpatul R.C. a relatat că heroina provine de la inculpatul A.A. și, pe baza declarațiilor sale, a fost depistat cel de-al doilea inculpat, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea celui care a denunțat și facilitat depistarea și tragerea la răspundere a celui din urmă. În raport cu condițiile prevăzute în dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, acest text de lege nu poate fi reținut în favoarea inculpatului A.A., cum în mod corect au reținut și motivat instanțele de judecată.

Persoana denunțată de inculpat nu a fost trimisă în judecată, față de aceasta dispunându-se neînceperea urmăririi penale. În consecință, recurentul inculpat, în mod just, nu a beneficiat de incidența textului de lege arătat. Totodată, trebuie arătat că aplicarea dispozițiilor legale de reducere a pedepsei (art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 C. pen .) nu constituie chestiuni de încadrare juridică, ci doar de individualizare a pedepsei. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedepsele stabilite de instanța de apel sunt legale și temeinice în cazul ambilor inculpați. Înlăturarea circumstanței atenuante este pe deplin motivată și justificată, având în vedere modalitatea de depistare a infracțiunilor (prin flagrant urmat de denunț), situație în care recunoașterea faptelor de către inculpați nu a ajutat la stabilirea adevărului în cauză.

Pericolul social ridicat al faptelor comise este dat de cantitatea foarte mare de drog deținută și oferită spre comercializare, împrejurare în raport cu care pedepsele stabilite în apel se dovedesc a fi necesare pentru atingerea scopului lor punitiv-educativ. Inculpatul A.A. are statut de recidivist, ceea ce conferă persoanei sale o periculozitate socială sporită. Constatând că în cauză au fost respectate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut pedepsele aplicate atât în cuantum, cât și în modalitatea de executare. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile inculpaților, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen .