ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 16 martie 2006 și completată reclamantul P.N. cheamă în judecată pe pârâta SC
C. SRL Drobeta Turnu Severin solicitând instanței ca prin hotărârea ce va
pronunța să dispună rezilierea contractului de închiriere din 1 iunie 2002
încheiat cu pârâta pentru o perioadă de 10 ani, obligarea pârâtei la plata
chiriei restante în sumă de 1.240 lei aferentă perioadei iulie 2005 – martie
2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de
judecată efectuate în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei Drobeta Turnu
Severin, precum și radierea din cartea funciară a mențiunii referitoare la
existența contractului de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 1844
din 19 aprilie 2006, Judecătoria Drobeta Turnu Severin admite excepția necompetenței
materiale a instanței ridicată din oficiu și declină competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, făcând aplicare art. 893 C. com.
și reținând că litigiul este comercial, având ca obiect principal un capăt de
cerere neevaluabil în bani, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc.
civ.
Prin sentința nr. 1377/ C
din 27 septembrie 2006, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de
contencios administrativ, admite în parte acțiunea precizată a reclamantului,
reziliază contractul de închiriere în litigiu, respinge capătul de cerere
privind plata chiriei restante pe perioada iulie 2005 – martie 2006 ca fiind
rămas fără obiect, obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 450 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei
Turnu Severin, precum și suma de 510 lei reprezentând cheltuieli de judecată în
cauza de față, dispune radierea din Cartea Funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr.
5292 din 17 octombrie 2003.
Pentru a decide astfel instanța
reține că reclamantul este proprietarul spațiului închiriat revenindu-i și
dreptul de a încasa chiria majorată, așa cum aceasta a fost stabilită de
instanța de judecată prin sentința nr. 275 din 11 mai 2004, că s-au îndeplinit
formele de publicitate imobiliară cu privire la contractul de închiriere în
cauză, astfel că pârâta cunoștea existența contractului, că pârâta nu și-a
îndeplinit obligația de a plăti chiria aferentă, respectiv suma de 1.240 lei pe
care a consemnat-o la C.E.C., dar și suma de 600 lei aferentă perioadei martie -
iunie 2005, stabilită prin sentința pronunțată în septembrie 2005, precum și
că, deși instanța a admis cererea reconvențională a reclamantului de față în
dosarul nr. 5705 al Judecătoriei Turnu Severin, aceasta nu i-a acordat și suma
de 450 lei cheltuieli de judecată efectuate în acea cauză.
Prin decizia nr. 68 din 20
martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge, ca nefondat,
apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, cu 500 lei
cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reținând că apelanta nu a făcut
dovada modului în care a fost tulburată în folosința bunului închiriat cum a
pretins prin apel, că plata chiriei s-a făcut cu întârziere și numai după ce
părțile s-au judecat, parte din chirie fiind achitată pe parcursul procesului
de față, culpa neexecutării contractului aparținând în întregime pârâtei,
precum și că nemenționându-se în contract acordarea vreunui termen de grație,
cum a cerut pârâta apelantă, instanța nu se poate substitui voinței părților.
Împotriva deciziei instanței
de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei
recurate în sensul admiterii apelului său formulat împotriva sentinței
instanței de fond și schimbarea acesteia în sensul respingerii, ca nefondate,
și a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de închiriere încheiat
cu reclamantul intimat și radierea din cartea funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr.
5292/ F din 17 octombrie 2003.
În fundamentarea recursului
său recurenta reproșează instanței de apel greșita aplicare a dispozițiilor art.
1021 C. civ., ale art. 1439 alin. (2) C. civ., ale art. 1079 C. civ., ca și ale
art. 1441 C. civ., apreciind, totodată, că, dată fiind valoarea obiectului
litigiului, ar fi fost incidente dispozițiile art. 282
1
C. proc.
civ. În sensul celor menționate, recurenta arată că ea și-a executat cu bună
credință obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de închiriere, achitând
chiria la zi, până la 9 februarie 2007 conform adresei BEJ, noului proprietar
al terenului închiriat, precizând că o perioadă de timp chiria a fost achitată
la nivelul vechii sume stipulate în contractul inițial, iar până la pronunțarea
unei hotărâri irevocabile nu a înțeles să facă plata unui neproprietar,
cunoscând persoana noului proprietar abia cu ocazia litigiului ce a format
obiectul dosarului nr. 5705/2005, că pentru achitarea chiriei cu întârziere
nici o clauză contractuală nu prevede rezilierea contractului, că instanța era
singura în măsură să-i acorde un termen de grație, că reclamantul intimat nu a
făcut dovada că ar fi pus-o în întârziere, ci, din contră, și-a încălcat și
obligația legală de a se conforma dispozițiilor art. 1441 C. civ., respectând
contractul de închiriere încheiat de foștii proprietari.
Recursul nu este fondat.
Criticile formulate de
recurenta pârâtă referitoare la greșita aplicare de către instanța de recurs a
dispozițiilor art. 1021 C. civ., art. 1439 alin. (2) C. civ., art. 1079 C. civ.
și art. 1441 C. civ., nu sunt întemeiate.
Ca act unilateral de comerț,
comercial numai pentru recurenta pârâtă – locatar, contractul de închiriere în
litigiu, încheiat de un necomerciant cu o societate comercială pentru folosirea
terenului închiriat pentru realizarea obiectului comercial de activitate al
acesteia, este supus legii comerciale, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 C.
com., nici o dispoziție de lege nedispunând altfel în speță.
Astfel fiind, dispozițiile art.
1079 C. civ., nu sunt incidente, față de prevederile art. 43 C. com., cum nu
sunt incidente nici dispozițiile art. 1021 C. civ. teza finală, față de
prevederile art. 44 C. com., locatarul fiind deci obligat să plătească chiria
la data prevăzută în contract, fără nici o punere în întârziere, iar instanța
neputând acorda termenul de grație permis de art. 1021 C. civ., așa cum corect
a reținut și instanța criticată.
Corect a reținut instanța de
apel că, conformându-se dispozițiilor art. 1441 C. civ., intimatul reclamant
cumpărător a înțeles să respecte locațiunea făcută înainte de vânzarea
terenului de către vânzătoare, dovadă fiind, între altele, convocarea la
conciliere făcută de intimat, ca proprietar locator, pentru 11 aprilie 2005
pentru încasarea chiriei stabilite prin sentința civilă nr. 275/ C din 11 mai
2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și pentru alte aspecte vizând modul
de utilizare a terenului închiriat și continuarea locației.
Astfel fiind, corect reține
instanța de apel că intimatul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau ca
locator în baza contractului de închiriere în litigiu, împiedicarea în
liniștita folosință a terenului închiriat prin întreruperea accesului la sursa
de apă și canalizare, invocată de recurenta pârâtă, provenind de la fostele
proprietare și nu de la intimatul reclamant, actualul proprietar, așa cum
rezultă din sentința nr. 144/ C din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți.
Tot întemeiat a reținut
instanța de control judiciar că recurenta pârâtă locatară nu și-a îndeplinit
obligațiile decurgând din contractul de închiriere menționat, fiind incidente
dispozițiile art. 1439 alin. (2) C. civ., coroborate cu prevederile cap. X lit.
b) din contractul evocat conform cu care contractul încetează și în cazul în
care una din părți nu-și execută corespunzător obligațiile contractuale; or
recurenta – locatar recunoaște că nu a plătit chiria la termenul stabilit în
cap. VIII din contract ci abia în cursul judecării cauzei de față, chiria fiind
de altfel achitată, deseori, cu întârziere și prin executor judecătoresc.
Întemeiat a respins instanța de apel susținerile recurentei pârâte referitoare
la incertitudinea în care s-a găsit cu privire la cuantumul chiriei de achitat
și cu privire la persoana locatorului, în condițiile în care prin sentința
civilă nr. 3995 din 22 septembrie 2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin
este obligată la plata chiriei către intimatul reclamant ca proprietar al
terenului închiriat, cumpărător al terenului prin contractul de vânzare
cumpărare autentificat sub nr. 493 din 11 martie 2005, după ce, prin sentința nr.
275/ C din 11 mai 2004 a aceleiași instanțe, recurenta de față fusese obligată
la plata unei chirii lunare de 1.500.000 lei (ROL) cu începere din noiembrie
2003 pentru terenul închiriat în baza aceluiași contract de închiriere din
litigiul de față, contract notat în cartea funciară cu nr. 10083/ N, nr. cadastral
3113/2. În sfârșit, corect a procedat instanța de apel în calificarea căii de
atac ca apel și nu ca recurs conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., față de
acțiunea introductivă de instanță cu obiect de natură comercială, având ca prim
capăt cererea de reziliere a contractului de închiriere, deci neevaluabil în
bani, cuantumul sumelor solicitate nemaiavând relevanță spre a atrage incidența
dispozițiilor art. 282
1
C. proc. civ., cum susține recurenta.
Față de cele de mai sus,
constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, cu aplicarea art. 312
alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul recurentei pârâte
împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 68 din 20
martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2007.