ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 martie 2006 și completată reclamantul P.N. cheamă în judecată pe pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezilierea contractului de închiriere din 1 iunie 2002 încheiat cu pârâta pentru o perioadă de 10 ani, obligarea pârâtei la plata chiriei restante în sumă de 1.240 lei aferentă perioadei iulie 2005 – martie 2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum și radierea din cartea funciară a mențiunii referitoare la existența contractului de închiriere.

Prin sentința civilă nr. 1844 din 19 aprilie 2006, Judecătoria Drobeta Turnu Severin admite excepția necompetenței materiale a instanței ridicată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, făcând aplicare art. 893 C. com. și reținând că litigiul este comercial, având ca obiect principal un capăt de cerere neevaluabil în bani, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1377/ C din 27 septembrie 2006, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte acțiunea precizată a reclamantului, reziliază contractul de închiriere în litigiu, respinge capătul de cerere privind plata chiriei restante pe perioada iulie 2005 – martie 2006 ca fiind rămas fără obiect, obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei Turnu Severin, precum și suma de 510 lei reprezentând cheltuieli de judecată în cauza de față, dispune radierea din Cartea Funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr. 5292 din 17 octombrie 2003. Pentru a decide astfel instanța reține că reclamantul este proprietarul spațiului închiriat revenindu-i și dreptul de a încasa chiria majorată, așa cum aceasta a fost stabilită de instanța de judecată prin sentința nr. 275 din 11 mai 2004, că s-au îndeplinit formele de publicitate imobiliară cu privire la contractul de închiriere în cauză, astfel că pârâta cunoștea existența contractului, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria aferentă, respectiv suma de 1.240 lei pe care a consemnat-o la C.E.C., dar și suma de 600 lei aferentă perioadei martie - iunie 2005, stabilită prin sentința pronunțată în septembrie 2005, precum și că,

deși instanța a admis cererea reconvențională a reclamantului de față în dosarul nr. 5705 al Judecătoriei Turnu Severin, aceasta nu i-a acordat și suma de 450 lei cheltuieli de judecată efectuate în acea cauză. Prin decizia nr. 68 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, cu 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reținând că apelanta nu a făcut dovada modului în care a fost tulburată în folosința bunului închiriat cum a pretins prin apel, că plata chiriei s-a făcut cu întârziere și numai după ce părțile s-au judecat, parte din chirie fiind achitată pe parcursul procesului de față, culpa neexecutării contractului aparținând în întregime pârâtei, precum și că nemenționându-se în contract acordarea vreunui termen de grație, cum a cerut pârâta apelantă, instanța nu se poate substitui voinței părților.

Împotriva deciziei instanței de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său formulat împotriva sentinței instanței de fond și schimbarea acesteia în sensul respingerii, ca nefondate, și a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de închiriere încheiat cu reclamantul intimat și radierea din cartea funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr. 5292/ F din 17 octombrie 2003. În fundamentarea recursului său recurenta reproșează instanței de apel greșita aplicare a dispozițiilor art. 1021 C. civ., ale art. 1439 alin. (2) C. civ., ale art. 1079 C. civ., ca și ale art. 1441 C. civ., apreciind, totodată, că, dată fiind valoarea obiectului litigiului, ar fi fost incidente dispozițiile art. 282 1 C. proc.

civ.

În sensul celor menționate, recurenta arată că ea și-a executat cu bună credință obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de închiriere, achitând chiria la zi, până la 9 februarie 2007 conform adresei BEJ, noului proprietar al terenului închiriat, precizând că o perioadă de timp chiria a fost achitată la nivelul vechii sume stipulate în contractul inițial, iar până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile nu a înțeles să facă plata unui neproprietar, cunoscând persoana noului proprietar abia cu ocazia litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 5705/2005, că pentru achitarea chiriei cu întârziere nici o clauză contractuală nu prevede rezilierea contractului, că instanța era singura în măsură să-i acorde un termen de grație, că reclamantul intimat nu a făcut dovada că ar fi pus-o în întârziere, ci, din contră, și-a încălcat și obligația legală de a se conforma dispozițiilor art. 1441 C. civ., respectând contractul de închiriere încheiat de foștii proprietari.

Recursul nu este fondat. Criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la greșita aplicare de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 1021 C. civ., art. 1439 alin. (2) C. civ., art. 1079 C. civ. și art. 1441 C. civ., nu sunt întemeiate. Ca act unilateral de comerț, comercial numai pentru recurenta pârâtă – locatar, contractul de închiriere în litigiu, încheiat de un necomerciant cu o societate comercială pentru folosirea terenului închiriat pentru realizarea obiectului comercial de activitate al acesteia, este supus legii comerciale, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 C. com., nici o dispoziție de lege nedispunând altfel în speță. Astfel fiind, dispozițiile art. 1079 C. civ., nu sunt incidente, față de prevederile art. 43 C. com., cum nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1021 C. civ.

teza finală, față de prevederile art. 44 C. com., locatarul fiind deci obligat să plătească chiria la data prevăzută în contract, fără nici o punere în întârziere, iar instanța neputând acorda termenul de grație permis de art. 1021 C. civ., așa cum corect a reținut și instanța criticată. Corect a reținut instanța de apel că, conformându-se dispozițiilor art. 1441 C. civ., intimatul reclamant cumpărător a înțeles să respecte locațiunea făcută înainte de vânzarea terenului de către vânzătoare, dovadă fiind, între altele, convocarea la conciliere făcută de intimat, ca proprietar locator, pentru 11 aprilie 2005 pentru încasarea chiriei stabilite prin sentința civilă nr. 275/ C din 11 mai 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și pentru alte aspecte vizând modul de utilizare a terenului închiriat și continuarea locației.

Astfel fiind, corect reține instanța de apel că intimatul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau ca locator în baza contractului de închiriere în litigiu, împiedicarea în liniștita folosință a terenului închiriat prin întreruperea accesului la sursa de apă și canalizare, invocată de recurenta pârâtă, provenind de la fostele proprietare și nu de la intimatul reclamant, actualul proprietar, așa cum rezultă din sentința nr. 144/ C din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți.

Tot întemeiat a reținut instanța de control judiciar că recurenta pârâtă locatară nu și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contractul de închiriere menționat, fiind incidente dispozițiile art. 1439 alin. (2) C. civ., coroborate cu prevederile cap. X lit. b) din contractul evocat conform cu care contractul încetează și în cazul în care una din părți nu-și execută corespunzător obligațiile contractuale; or recurenta – locatar recunoaște că nu a plătit chiria la termenul stabilit în cap. VIII din contract ci abia în cursul judecării cauzei de față, chiria fiind de altfel achitată, deseori, cu întârziere și prin executor judecătoresc.

Întemeiat a respins instanța de apel susținerile recurentei pârâte referitoare la incertitudinea în care s-a găsit cu privire la cuantumul chiriei de achitat și cu privire la persoana locatorului, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3995 din 22 septembrie 2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin este obligată la plata chiriei către intimatul reclamant ca proprietar al terenului închiriat, cumpărător al terenului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 493 din 11 martie 2005, după ce, prin sentința nr. 275/ C din 11 mai 2004 a aceleiași instanțe, recurenta de față fusese obligată la plata unei chirii lunare de 1.500.000 lei (ROL) cu începere din noiembrie 2003 pentru terenul închiriat în baza aceluiași contract de închiriere din litigiul de față, contract notat în cartea funciară cu nr. 10083/ N, nr. cadastral 3113/2.

În sfârșit, corect a procedat instanța de apel în calificarea căii de atac ca apel și nu ca recurs conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., față de acțiunea introductivă de instanță cu obiect de natură comercială, având ca prim capăt cererea de reziliere a contractului de închiriere, deci neevaluabil în bani, cuantumul sumelor solicitate nemaiavând relevanță spre a atrage incidența dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ., cum susține recurenta. Față de cele de mai sus, constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul recurentei pârâte împotriva acesteia ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 68 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.