ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 937/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta C.E.F.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea

pârâtei SC G. SRL Drobeta Turnu Severin din imobilul situat în Drobeta Turnu

Severin, jud. Mehedinți.

Prin sentința nr. 186/COM din

27 aprilie 2007, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul sus menționat.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia nr.

230 din 16 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC G. SRL Drobeta

Turnu Severin.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că termenul contractului de închiriere încheiat între

părți a expirat la data de 31 decembrie 2006, iar după expirarea perioadei

pentru care a fost încheiat, proprietara avea posibilitatea să solicite

evacuarea chiriașului, fără a mai fi necesară vreo notificare prealabilă,

potrivit dispozițiilor art. 1436 alin. (1) C. civ.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta SC G. SRL Drobeta Turnu Severin, invocând motivul

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat modificarea deciziei recurate și a sentinței pronunțate în cauză și

în fond, respingerea acțiunii reclamantei.

În argumentarea motivului de

nelegalitate invocat, recurenta a susținut că a avut raporturi de locațiune cu

reclamanta încă din anul 2000, care s-au derulat succesiv prin încheierea unor

contracte de locațiune, ultimul expirând la data de 31 decembrie 2006. De la

această dată, recurenta apreciază că a intervenit tacita relocațiune, având în

vedere că reclamanta nu a notificat în niciun fel intenția sa de a înceta

raporturile locative.

A mai susținut recurenta că

imobilul din care s-a dispus evacuarea, a fost indisponibilizat, fiind

instituit sechestru asigurător, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă,

urmare a faptului că reclamanta ar fi împrumutat de la administratorul pârâtei,

suma de 61.500 dolari S.U.A.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Recursul, potrivit

reglementării din titlul V capitolul I secțiunile I și II, este cale

extraordinară de atac, ce poate fi promovată numai în condițiile de formă și

fond prevăzute procedural.

În acest sens, art. 304 C.

proc. civ. stabilește că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 - 9, iar art. 3021 alin.

(1) lit. c) confirmă faptul că această cale de atac de reformare,

extraordinară, nedevolutivă, impune numai analiza motivelor de nelegalitate și

nu o rejudecare a fondului în orice condiții.

În raport de aceste

precizări prealabile, se constată că deși recurenta a invocat dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate, a supus spre analiză chestiuni de fond

legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv

continuitatea contractului de locațiune după expirarea termenului pentru care a

fost încheiat și împrejurarea că asupra imobilului fusese instituit sechestru

asigurator.

Criticile legate de

continuitatea raporturilor locative, precum și instituirea sechestrului

asigurator, nu constituie motive ce pot fi analizate în cadrul pct. 9 al art. 304,

potrivit căruia recurenta trebuia să demonstreze că hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii. Or, din niciun argument expus în motivarea recursului nu rezultă care

anume dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit, pentru ca

acestea să constituie obiect de analiză într-o cale de atac extraordinară ce

vizează numai nelegalitatea soluțiilor supuse controlului judiciar.

Cu toate acestea, se

constată că instanța de apel a reținut în mod corect incidența în cauză a

dispozițiilor art. 1436 alin. (1) C. civ., avînd în vedere încheierea

contractului pe o perioadă determinată, situație în care nu era necesară o

notificare prealabilă din partea reclamantei. În ceea ce privește critica

referitoare la instituirea sechestrului asigurator, de asemenea, instanța de

apel a reținut în mod corect că nu are legătură cu prezenta cauză, având în

vedere că printr-un înscris sub semnătură privată, reclamanta ar fi garantat cu

imobilul, un împrumut contractat cu administratorul societății pârâte.

În consecință, față de cele

ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC G. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 230 din 16

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.