ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2166/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 1996, reclamantul,

Consiliul Local al municipiului Hunedoara, a solicitat obligarea pârâtei SC C.

SA la plata sumei de 28.994.650 lei, reprezentând chirie restantă pe perioada

1997 – 1998, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Hunedoara, prin sentința civilă nr. 96

din 13 ianuarie 1999, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 28.994.650 lei chirie restantă și la 1.990.000 lei cheltuieli de

judecată.

Prin decizia civilă nr. 110 din 28 aprilie 1999 a

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

judecătoriei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 601 din 6 decembrie 1999, a

admis recursul declarat de pârâtă, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza

Tribunalului Hunedoara, instanța competentă în fond să soluționeze cauza

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Hunedoara,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 272 din 24

martie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 19.435.910 lei, cu titlu de chirie, precum și la 1.412.235 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul

este îndreptățit să ceară chiria calculată conform tarifelor prevăzute prin

Hotărârea nr. 12/1997 și Hotărârea nr. 96/1997, întrucât, prin relocațiuni

tacite și potrivit art. 1452 C. civ., s-a menținut condiția închirierii

stipulate la art. 3 din contractul anterior nr. 20/1993.

Cu privire la cuantumul chiriei, s-a reținut că

reclamantul a luat în calculul debitului de 28.994.650 lei și o restanță de

5.470.440 lei aferente anului 1996, deși, prin acțiune, a pretins numai chiria

datorată pentru anii 1997 și 1998.

Prin decizia civilă nr. 813 din 23 octombrie 2000 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce a fost

schimbată, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului, precum și apelul

declarat de aceasta împotriva aceleiași sentințe și a fost obligat la 40.000

lei cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut, în considerentele deciziei, că, în speță,

nu sunt incidente dispozițiile art. 1437 C. civ., privind tacita relocațiune,

întrucât pârâta nu a fost de acord cu un alt cuantum al chiriei decât cel de

256.790 lei pentru anul 1995.

În termen legal, reclamantul, Consiliul Local al municipiului

Hunedoara, a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinare, intimata, SC C. SA Hunedoara, a

solicitat respingerea recursului, întrucât, prin tacita relocațiune, au operat

clauzele contractuale inițiale și nu ale proiectului de contract încheiat de

reclamant la 1 august 1994, care nu a fost semnat de conducerea societății SC C.

A susținut recurentul că, în mod greșit, instanța a

considerat că apelul declarat de pârâtă este scutit de taxa de timbru în

temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru,

întrucât aceasta nu face parte din categoria instituțiilor publice menționate

în acest text de lege.

Critica nu este întemeiată, deoarece în exercitarea

controlului judiciar, prin examinarea unei căi de atac, nu se pot desființa

hotărârile instanței inferioare pe considerentul că nu a fost plătită taxa de

timbru.

Pe fondul litigiului, recurentul a susținut că, în

mod greșit, instanța de apel i-a respins acțiunea, cât timp, după expirarea

contractului de închiriere nr. 20/1993, intimata a continuat să folosească

spațiul comercial și să plătească chiria. Că, pentru perioada 1997 – 1998,

pârâta datorează un cuantum al chiriei, așa cum a fost stabilit prin Hotărârea

Consiliului Local al municipiului Hunedoara nr. 12/1997 și nr. 96/1997.

Criticile formulate sunt întemeiate, în sensul celor

ce urmează:

La 28 ianuarie 1993, între părți, s-a încheiat

contractul de închiriere nr. 20/1993, prin care R.A. A. Hunedoara (transformată

ulterior în serviciul public A.P.T. din municipiul Hunedoara) pendinte de

Consiliul Local Hunedoara a închiriat către SC C. SA Hunedoara un teren, în

suprafață de 165 mp, situat în Hunedoara, termenul fiind prevăzut la un an,

respectiv, 10 ianuarie – 31 decembrie 1993, stabilindu-se dreptul pentru

chiriaș de reînnoire a contractului, la expirarea termenului.

Ulterior, suprafața folosită de pârâtă s-a redus la

81,90 mp, în urma renunțării de către societatea pârâtă la suprafața de teren

aferentă unei terase.

Pârâta și-a îndeplinit obligația privind plata

chiriei până în anul 1996, când, în urma adoptării hotărârilor nr. 12/1997 și nr.

96/1997 ale Consiliului Local al municipiului Hunedoara, au fost stabilite taxe

în sume fixe pentru folosința locurilor publice de desfacere din piețele,

târgurile și oboarele din municipiul Hunedoara, sume pe care pârâta a refuzat

să le plătească.

Cum pârâta a folosit spațiul închiriat în baza

contractului nr. 20/1993 și după expirarea termenului de un an până în luna

septembrie 1998, când, la cererea reclamantului, a fost nevoită să plece din

spațiu, contractul de închiriere se consideră reînnoit prin tacita relocațiune.

Așa fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.

1437 și 1452 C. civ., potrivit cărora, dacă locatarul rămâne în folosința

lucrului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l

împiedice, locațiunea se consideră reînnoită prin „tacita relocațiune”.

Este adevărat că, la data de 1 august 1994, recurenta

a înaintat intimatei un nou contract de închiriere, care nu a fost semnat de

reprezentanții pârâtei, și aceasta a formulat, după un interval de timp de doi

ani, respectiv, în 1996, obiecțiuni în ceea ce privește chiria pentru anul 1995,

când, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 42/1995, s-a stabilit un alt tarif

de închiriere.

Instanța reține că tacita relocațiune are loc în

condițiile primului contract nr. 20/1993, când pârâta a continuat să folosească

spațiul și după expirarea termenului de un an prevăzut de pârâtă.

Cum pârâta nu a respectat obligația prevăzută la

capitolul „clauze contractuale”, pct. 3, în care părțile au stipulat că în

cazul legiferării hotărârilor sau deciziilor factorilor de răspundere privind

tarifele, regia poate aplica tariful de bază fără acordul chiriașului,

reclamantul este îndreptățit să primească, pe perioada 1997 – octombrie 1998,

chiria calculată în raport cu Hotărârile nr. 12/1997 și nr. 96/1997 ale

Consiliului Local al municipiului Hunedoara, în cuantum de 28.994.650 lei.

De menționat că această sumă, reprezentând chiria

datorată pentru suprafața de 81,90 mp, se compune din 11.304.250 lei pentru

anul 1997 și 17.690.400 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 1998, fără a

fi inclusă și o sumă restantă din anul 1996, așa cum s-a susținut.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul

declarat de reclamant împotriva deciziei instanței de apel, ce se va modifica

în tot, în sensul că se va admite apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului, urmează a se schimba această hotărâre, în sensul că se

va admite acțiunea reclamantului și pârâta va fi obligată la plata sumei de

28.994.650 lei contravaloare chirie pe perioada 1997 – 1998.

Conform art. 274 C. proc. civ., intimata va fi

obligată la plata sumei de 3.897.000 lei cheltuieli de judecată către recurentă,

reprezentând cheltuieli de transport și de cazare.

Se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de

pârâta SC C. SA Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul, Consiliul Local al municipiului Hunedoara,

împotriva deciziei nr. 813 din 23 octombrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot, în sensul

că admite apelul declarat de reclamantul, Consiliul Local al municipiului

Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 272 din 24 martie 2000 a Tribunalului

Hunedoara, pe care o schimbă, în sensul că admite acțiunea reclamantului,

Consiliul Local al municipiului Hunedoara, și obligă pârâta, SC C. SA Hunedoara,

la plata sumei de 28.994.650 lei, contravaloare chirie.

Obligă

intimata la plata sumei de 3.897.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge,

ca nefondat, apelul declarat de pârâta, SC C. SA Hunedoara, împotriva aceleiași

sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2003.