ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2999/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC T.I.M. SA Timișoara,

a chemat în judecată SC A.S.C. SRL Timișoara, pentru a fi obligată la plata

sumei de 626.471.832 lei contravaloare chirii datorate pentru spațiul de 1.000

metri pătrați, situat în hala industrială, închiriat în baza contractului de închiriere

nr. 2670 din 15 august 1996 și la suma de 228.298.919 lei penalități de

întârziere, calculate până la 31 august 1998 și, în continuare, începând cu 1

septembrie 1998 și până la data plății efective.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 92 din 26

ianuarie 1999, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

626.471.832 lei chirie restantă și la 228.298.919 lei penalități de întârziere.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel

Timișoara, care, prin decizia nr. 243 din 29 martie 2000, a schimbat sentința,

a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

281.031.750 lei chirie, plus T.V.A., a fost respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la penalități de întârziere.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, pe baza

expertizei contabile efectuate în apel, că, pentru perioada în litigiu aprilie

1997 – octombrie 1998, reclamanta nu a emis facturi pentru încasarea chiriei,

iar pârâta a plătit doar chiria datorată pe luna aprilie 1997,în valoare de

13.275.000 lei, mai puțin T.V.A.

Recursul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii

instanței de apel, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 2994 din 24 aprilie 2002, hotărârea atacată fiind casată, cu

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

S-a reținut de către instanța de recurs că, potrivit art. 4

din contract, chiria restantă se va revizui trimestrial, conform indicelui de

inflație, astfel că se impune recalcularea chiriei pe baza probei cu expertiză

contabilă.

Criticile privind neacordarea penalităților au fost respinse

în lipsa culpei pârâtei în întârziere, prin neemiterea facturilor după luna

martie 1997, de către locatoarea reclamantă.

În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 13 din 2 aprilie

2003, a respins apelul pârâtei, SC A.S.C. SRL Timișoara, ca nefondat, menținând

sentința instanței de fond de obligare a acesteia la plata sumei de 626.471.832

lei, chirie restantă pe perioada aprilie 1997 – aprilie 1998, cu 228.298.919

lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că, având în

vedere art. 296 C. proc. civ., pârâta nu va fi obligată la suma de

2.223.598.360 lei, cu titlu de chirie, stabilită prin expertiza contabilă,

întrucât ar urma să i se creeze o situație mai grea decât cea din hotărârea

atacată, în propria cale de atac.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei ultime hotărâri,

în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susținând că este netemeinică și

nelegală, întrucât:

- nu a fost citată în condiții de legalitate, întrucât

sediul s-a mutat din str. B., nr. 16 în B-dul E., nr. 28, astfel că i s-a încălcat

dreptul la apărare.

- chiria datorată este de 252.756.000 lei nicidecum de

626.471.832 lei, reținută de instanța de fond și menținută în apel.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins, întrucât:

Susținerile recurentei, în sensul necitării la adresa

corectă și neasigurarea dreptului la apărare, sunt nefondate, întrucât, după

cum rezultă din încheierea de ședință din 26 martie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, data la care s-a dezbătut cauza pe fond, pârâta recurentă a fost

prezentă prin apărător avocat F.S., iar din verificarea actelor dosarului

rezultă că a fost citată la adresa indicată.

În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, se reține că

decizia Curții de Apel Timișoara nr. 243 din 29 martie 2000 nu a fost atacată

de pârâtă cu recurs, iar Curtea Supremă de Justiție a admis recursul

reclamantei numai în ce privește cuantumul chiriei, menținând soluția în ceea ce

privește penalitățile de întârziere, cu privire la care hotărârea a devenit

irevocabilă. În ce privește chiria datorată, expertiza dispusă a ajuns la o

sumă mult superioară celei reținută de instanța de fond, astfel că s-a menținut

soluția primei instanțe pentru a nu i se înrăutăți pârâtei situația în propria

cale de atac.

Susținerile recurentei, în sensul că nu datorează nici suma

de 624.471.832 lei, ci numai 253.191.000 lei, sunt de respins, întrucât

recurenta nesocotește aplicarea indicelui de inflație la chiria convenită în art.

4 din contract, de 13.275.000 lei.

Or, în decizia de casare a Curții Supreme de Justiție nr. 2994/2002,

s-a reținut că modificarea chiriei cu indicele de inflație, conform art. 4 din

contract, nu trebuia să fie stabilită printr-un act adițional, ci se aplică în

temeiul contractului încheiat de părți.

Ca urmare, față de cele sus reținute, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC

A.S.C. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 13 din 2 aprilie 2003 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 septembrie 2004.