ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2858/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2065 din 23

februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C.L.I. și a fost admisă

în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL cu sediul social în Iași,

în contradictoriu cu pârâtul C.L.M.I. De asemenea a obligat pârâtul să

restituie reclamantei sumele de 62.059.639 lei, reprezentând plată nedatorată

din care 41.147.730 lei T.V.A. și 20.911.909 lei penalități. A mai obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.461.578 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată și a respins cererea privind restituirea sumei de 257.714.730 lei,

reprezentând chirie. S-a mai respins și cererea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâtul P.M.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de

pârâtul C.L.I. este neîntemeiată, deoarece conform art. 3 din decretul nr. 167/1958

termenul de prescripție este de 3 ani de la data când au fost efectuate

plățile, respectiv 2 februarie 2001 și 10 aprilie 2001, iar acest termen nu s-a

împlinit, acțiunea fiind formulată la data de 13 noiembrie 2003. Acțiunea

promovată de reclamantă în contradictoriu cu C.L.I. este parțial întemeiată,

sub aspectul că între părți a fost încheiat contractul de închiriere din 1

noiembrie 2000, pentru spațiul situat în municipiul Iași, str. Străpungerea

Ștefan cel Mare, parter-subsol, având termenul 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie

2000, contractul putând fi prelungit numai prin acordul scris și expres, contrar

încetând de drept. Reclamanta datorează locatoarei contravaloarea folosinței

spațiului pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 martie 2001, deoarece acesta nu a

fost predat conform art. 8 lit. h) din contract, în sumă de 216.567.000 lei. În

condițiile lipsei contractului reclamanta nu datorează pârâtei suma de

41.147.730 lei, reprezentând T.V.A. și nici suma de 20.911.909 lei penalități.

Cum reclamanta a achitat pârâtului suma totală de 62.059.639 lei fără a i-o

datora, aceasta trebuie să i-o restituie.

A fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P.M.I., deoarece sumele nu au fost

achitate acestuia, iar contractul de închiriere a fost încheiat cu C.L.I.,

reprezentat prin primar.

Curtea de Apel Iași prin decizia

civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamanta SC N. SRL Iași, împotriva sentinței civile nr. 2065 din 23 februarie

2004, pronunțată de Judecătoria Iași și s-a luat act de renunțarea apelantului

la judecarea apelului în contradictoriu cu P.M.I.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că după expirarea contractului de închiriere SC N. SRL nu a

predat spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, neexistând un

proces verbal de predare primire încheiat între părți, așa cum s-a procedat la

încheierea contractului. Din corespondența purtată între părți rezultă că

spațiul a rămas la dispoziția apelantei și după expirarea contractului de

închiriere, iar Primăria prin adresa nr. 6956 din 26 aprilie 2001 a răspuns reclamantei

că nu îi poate elibera contractul de închiriere, deoarece spațiul a fost vândut

la licitația publică din 12 aprilie 2001 către o altă societate. Atâta timp cât

s-a dovedit că în perioada ianuarie-martie 2001, apelanta nu și-a îndeplinit

obligația izvorâtă din contractul de închiriere și nu a predat spațiul

închiriat, ea este ținută să achite proprietarului contravaloarea lipsei de

folosință a spațiului respectiv. În caz contrar s-ar fi ajuns la situația unei

îmbogățiri fără just temei a reclamantei pe seama patrimoniului proprietarului

spațiului ocupat de aceasta.

Împotriva deciziei civile nr. 1198

din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a promovat recurs

reclamanta SC N. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru

nelegalitate și netemeinicie, numai pentru respingerea capătului de cerere

privind restituirea sumei de 216.567.000 lei ce reprezintă chirie, cu motivarea

că reaua credință a intimatei a rezultat din faptul că nu s-a solicitat

predarea spațiului, iar împrejurarea că acest spațiu a fost scos la licitație

demonstrează că se avea cunoștință despre lipsa de folosință a imobilului,

fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8, 9

și 10 C. proc. civ.

Intimatul pârât C.L.M.I. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul formulat de reclamanta SC N. SRL, pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, în cadrul contractului de

închiriere nr. 807 încheiat la data de 1 noiembrie 2000, întinderea drepturilor

și obligațiilor asumate reciproc, durata, modalități și condiții de plată a

chiriei, modificarea, renunțarea și rezilierea, cu precizarea că în

conformitate cu voința liber exprimată, acest contract constituie titlu

executoriu. Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată, îl

reprezintă restituirea sumei de 278.505.162 lei, reprezentând plata pe care

pârâtul C.L.M.I. a încasat-o cu titlu de chirie, T.V.A. și penalități de

întârziere, după cum urmează: 257.714.730 lei chiria pentru lunile ianuarie,

februarie, martie 2001 și T.V.A. - ul aferent și suma de 20.790.432 lei penalități

de întârziere.

Amplu motivat și bine argumentat,

fiind stabilită o corectă situație de fapt și de drept, acțiunea reclamantei a

fost admisă numai în parte, la nivelul sumei datorate în cuantum de 62.059.639

lei. Această soluție este pe deplin justificată, în esență, de necesitatea

asigurării unei interpretări complete a clauzelor contractuale, determinată de

aspectul că după expirarea contractului la data de 31 decembrie 2000,

reclamanta a folosit în continuare spațiul, datorând pentru această folosință

chiria corespunzătoare. Așa cum la data de 11 octombrie 2000 părțile au

încheiat un proces verbal de predare-primire a spațiului comercial, se impunea,

aducerea la îndeplinire de către reclamantă, conform capitolului VII art. 8 pct.

f și g, să restituie la expirarea contractului spațiul închiriat în starea de

folosință normală și cu inventarul complet, obligație pe care, în speță, nu a

respectat-o.

Rațiunile juridice și argumentele

expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta

SC N. SRL cu sediul social în Iași să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a

respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia

civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC N. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 1198 din 8 iulie 2004 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.