ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2858/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2065 din 23 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C.L.I. și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL cu sediul social în Iași, în contradictoriu cu pârâtul C.L.M.I. De asemenea a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele de 62.059.639 lei, reprezentând plată nedatorată din care 41.147.730 lei T.V.A. și 20.911.909 lei penalități. A mai obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.461.578 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea privind restituirea sumei de 257.714.730 lei, reprezentând chirie.

S-a mai respins și cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P.M.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C.L.I. este neîntemeiată, deoarece conform art. 3 din decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani de la data când au fost efectuate plățile, respectiv 2 februarie 2001 și 10 aprilie 2001, iar acest termen nu s-a împlinit, acțiunea fiind formulată la data de 13 noiembrie 2003. Acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu C.L.I. este parțial întemeiată, sub aspectul că între părți a fost încheiat contractul de închiriere din 1 noiembrie 2000, pentru spațiul situat în municipiul Iași, str. Străpungerea Ștefan cel Mare, parter-subsol, având termenul 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000, contractul putând fi prelungit numai prin acordul scris și expres, contrar încetând de drept.

Reclamanta datorează locatoarei contravaloarea folosinței spațiului pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 1 martie 2001, deoarece acesta nu a fost predat conform art. 8 lit. h) din contract, în sumă de 216.567.000 lei. În condițiile lipsei contractului reclamanta nu datorează pârâtei suma de 41.147.730 lei, reprezentând T.V.A. și nici suma de 20.911.909 lei penalități. Cum reclamanta a achitat pârâtului suma totală de 62.059.639 lei fără a i-o datora, aceasta trebuie să i-o restituie. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P.M.I., deoarece sumele nu au fost achitate acestuia, iar contractul de închiriere a fost încheiat cu C.L.I., reprezentat prin primar.

Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC N. SRL Iași, împotriva sentinței civile nr. 2065 din 23 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Iași și s-a luat act de renunțarea apelantului la judecarea apelului în contradictoriu cu P.M.I. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că după expirarea contractului de închiriere SC N. SRL nu a predat spațiul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, neexistând un proces verbal de predare primire încheiat între părți, așa cum s-a procedat la încheierea contractului. Din corespondența purtată între părți rezultă că spațiul a rămas la dispoziția apelantei și după expirarea contractului de închiriere, iar Primăria prin adresa nr. 6956 din 26 aprilie 2001 a răspuns reclamantei că nu îi poate elibera contractul de închiriere, deoarece spațiul a fost vândut la licitația publică din 12 aprilie 2001 către o altă societate.

Atâta timp cât s-a dovedit că în perioada ianuarie-martie 2001, apelanta nu și-a îndeplinit obligația izvorâtă din contractul de închiriere și nu a predat spațiul închiriat, ea este ținută să achite proprietarului contravaloarea lipsei de folosință a spațiului respectiv. În caz contrar s-ar fi ajuns la situația unei îmbogățiri fără just temei a reclamantei pe seama patrimoniului proprietarului spațiului ocupat de aceasta.

Împotriva deciziei civile nr. 1198 din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a promovat recurs reclamanta SC N. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, numai pentru respingerea capătului de cerere privind restituirea sumei de 216.567.000 lei ce reprezintă chirie, cu motivarea că reaua credință a intimatei a rezultat din faptul că nu s-a solicitat predarea spațiului, iar împrejurarea că acest spațiu a fost scos la licitație demonstrează că se avea cunoștință despre lipsa de folosință a imobilului, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Intimatul pârât C.L.M.I. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC N. SRL, pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, în cadrul contractului de închiriere nr. 807 încheiat la data de 1 noiembrie 2000, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, durata, modalități și condiții de plată a chiriei, modificarea, renunțarea și rezilierea, cu precizarea că în conformitate cu voința liber exprimată, acest contract constituie titlu executoriu.

Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată, îl reprezintă restituirea sumei de 278.505.162 lei, reprezentând plata pe care pârâtul C.L.M.I. a încasat-o cu titlu de chirie, T.V.A. și penalități de întârziere, după cum urmează: 257.714.730 lei chiria pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2001 și T.V.A. - ul aferent și suma de 20.790.432 lei penalități de întârziere. Amplu motivat și bine argumentat, fiind stabilită o corectă situație de fapt și de drept, acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte, la nivelul sumei datorate în cuantum de 62.059.639 lei. Această soluție este pe deplin justificată, în esență, de necesitatea asigurării unei interpretări complete a clauzelor contractuale, determinată de aspectul că după expirarea contractului la data de 31 decembrie 2000, reclamanta a folosit în continuare spațiul, datorând pentru această folosință chiria corespunzătoare.

Așa cum la data de 11 octombrie 2000 părțile au încheiat un proces verbal de predare-primire a spațiului comercial, se impunea, aducerea la îndeplinire de către reclamantă, conform capitolului VII art. 8 pct. f și g, să restituie la expirarea contractului spațiul închiriat în starea de folosință normală și cu inventarul complet, obligație pe care, în speță, nu a respectat-o. Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC N. SRL cu sediul social în Iași să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 1198 din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 1198 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.