ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4494/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 7104/2000 S.C. L. SRL Iași a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.A. IAȘI să oblige pârâta să-i achite valoarea reactualizată a investițiilor pe care le-a făcut la spațiul proprietatea acesteia, până la achitarea sumei să i se recunoască un drept de retenție asupra spațiului respectiv. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1331 din 25 septembrie 2000 a respins excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 301.741.600 lei reprezentând contravaloarea actualizată a investițiilor realizate la imobilul situat în Iași și la 33.854.832 lei cheltuieli de judecată.

S-a recunoscut reclamantei un drept de retenție până la data plății. Pentru a hotărî astfel s-a reținut din actele dosarului, respectiv contractul de închiriere încheiat între părți în 1992 că reclamanta putea efectua lucrări de investiții la spațiul în litigiu, lucrări ce le-a efectuat conform expertizei sunt în valoare de 301.741.000 lei. Prescripția a fost înlăturată reținându-se faptul că reclamanta este în posesia spațiului. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 6 din 29 ianuarie 2002 a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în parte și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 204.065.780 lei reprezentând contravaloarea reactualizată a investițiilor cu 14.857.631 lei cheltuieli de judecată.

S-a recunoscut reclamantei dreptul de retenție asupra spațiului în litigiu până la achitarea sumei mai sus menționate. Intimata a fost obligată la 14.953.815 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel s-a reținut din noua expertiză efectuată că investițiile au o valoare reactualizată doar în sumă de 204.065.780 lei, Părțile au declarat recurs împotriva deciziei. S.C. L. SRL Iași critică decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în dezvoltarea recursului arată că: - Expertiza efectuată în apel a stabilit o valoare eronată a investițiilor. - Dispoziția instanței de încuviințare a unei noi expertize, motivată de faptul că prima a fost dispusă și efectuată la o instanță necompetentă s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 160 C. proc.

civ. tribunalul respingând cererea pentru efectuarea unei noi expertize. Prin expertiza efectuată au fost prejudiciați cu aproximativ 180.000.000 lei, nu s-a ținut seama de concluziile expertului consultant în sensul că investițiile au o valoare de 380.000.000 lei. Față de concluziile contradictorii ale celor două expertize se impunea, pentru că s-a solicitat, admiterea și efectuarea unei noi expertize, respingându-le cererea sub acest aspect li s-a încălcat dreptul la apărare. Recursul a fost respins pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. civ. în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate rămân câștigate judecății, instanța competentă va dispune refacerea lor doar pentru motive temeinice.

Din actele dosarului rezultă că pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat inițial și a precizat că nu este de acord cu concluziile expertului. În această situație pentru că expertiza s-a efectuat în fața unei instanțe necompetente material, având în vedere și apărările din apel, corect instanța ținând seama tocmai dispozițiilor art. 160 C. proc. civ. a dispus efectuarea unei noi expertize nefiind ținută de aprecierile tribunalului pe acest aspect recurenta critică această expertiză fără a preciza în recurs eventualele dispoziții legale ce ar fi încălcate. Faptul că s-a ajuns la stabilirea unui alt cuantum al investițiilor atât timp cât, așa cum s-a arătat nu se indică dispozițiile legale încălcate sau ignorate, nu demonstrează că valoarea stabilită pentru acestea este eronată, având în vedere că perioada de folosință a fost alta și pe cale de consecință și uzura și prețurile.

Concluziile consilierului tehnic nu puteau fi avute în vedere de instanță, deoarece nu se încadrează în dispozițiile legale aplicabile lucrărilor în cauză, astfel cum rezultă din răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată. Față de cele mai sus arătate, corect instanța de apel a considerat că nu se impune în cauză efectuarea unei noi expertize, fără a fi încălcat prin acesta intimatei dreptul la apărare, proba respectivă nu mai era necesară și utilă pentru soluționarea apelului. S.A. IAȘI a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului se critică decizia arătându-se că din valoarea stabilită a investițiilor, trebuia dedusă amortizarea la momentul expirării contractului de închiriere.

Nu s-a avut în vedere că în cauză a operat prescripția dreptului material la acțiune privind contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă. Recursul a fost respins pentru următoarele motive: În motivele de apel aspectele privind contravaloarea amortizării investițiilor nu a format motiv de critică, iar apelanta (recurentă) pe acest aspect nici măcar nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză. În această situație nu se poate primi critica din recurs privind ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor Legii nr. 15/1994 privitoare la amortizarea capitalului imobilizat. Și critica cu privire la prescripție este nefondată. Instanțele au reținut corect că dreptul material la acțiune nu este prescris deoarece reclamanta continuă să dețină imobilul la care a făcut investițiile, contravaloarea lor nu se poate stabili corect decât la încetarea locațiunii, atunci se naște dreptul material la acțiune, prin contractul de asociere el nu s-a stins.

Pentru motivele arătate s-au respins ca nefondate recursurile, reținându-se legalitatea și temeinicia deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.C. L. SRL Iași și de pârâta S.A. Iași împotriva deciziei nr. 6 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.