ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4494/2003

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași

sub nr. 7104/2000 S.C. L. SRL Iași a solicitat instanței ca prin sentința ce o

va da în contradictoriu cu S.A. IAȘI să oblige pârâta să-i achite valoarea

reactualizată a investițiilor pe care le-a făcut la spațiul proprietatea

acesteia, până la achitarea sumei să i se recunoască un drept de retenție

asupra spațiului respectiv.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1331

din 25 septembrie 2000 a respins excepția privind prescripția dreptului

material la acțiune, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei

de 301.741.600 lei reprezentând contravaloarea actualizată a investițiilor

realizate la imobilul situat în Iași și la 33.854.832 lei cheltuieli de

judecată.

S-a recunoscut reclamantei un drept de retenție

până la data plății.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut din actele

dosarului, respectiv contractul de închiriere încheiat între părți în 1992 că

reclamanta putea efectua lucrări de investiții la spațiul în litigiu, lucrări

ce le-a efectuat conform expertizei sunt în valoare de 301.741.000 lei.

Prescripția a fost înlăturată reținându-se

faptul că reclamanta este în posesia spațiului.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 6

din 29 ianuarie 2002 a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai

sus menționate pe care a schimbat-o în parte și a obligat-o pe aceasta la plata

sumei de 204.065.780 lei reprezentând contravaloarea reactualizată a

investițiilor cu 14.857.631 lei cheltuieli de judecată.

S-a recunoscut reclamantei dreptul de retenție

asupra spațiului în litigiu până la achitarea sumei mai sus menționate.

Intimata a fost obligată la 14.953.815 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut din noua

expertiză efectuată că investițiile au o valoare reactualizată doar în sumă de

204.065.780 lei,

Părțile au declarat recurs împotriva deciziei.

S.C. L. SRL Iași critică decizia invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în dezvoltarea recursului arată că:

- Expertiza efectuată în apel a

stabilit o valoare eronată a investițiilor.

- Dispoziția instanței de

încuviințare a unei noi expertize, motivată de faptul că prima a fost dispusă

și efectuată la o instanță necompetentă s-a făcut cu încălcarea prevederilor

art. 160 C. proc. civ. tribunalul respingând cererea pentru efectuarea unei noi

expertize.

Prin expertiza efectuată au fost

prejudiciați cu aproximativ 180.000.000 lei, nu s-a ținut seama de concluziile

expertului consultant în sensul că investițiile au o valoare de 380.000.000

lei.

Față de concluziile contradictorii

ale celor două expertize se impunea, pentru că s-a solicitat, admiterea și

efectuarea unei noi expertize, respingându-le cererea sub acest aspect li s-a

încălcat dreptul la apărare.

Recursul a fost respins pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. civ. în

cazul declarării necompetenței, dovezile administrate rămân câștigate

judecății, instanța competentă va dispune refacerea lor doar pentru motive

temeinice.

Din actele dosarului rezultă că pârâta a

formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat inițial și a precizat că

nu este de acord cu concluziile expertului. În această situație pentru că

expertiza s-a efectuat în fața unei instanțe necompetente material, având în

vedere și apărările din apel, corect instanța ținând seama tocmai dispozițiilor

art. 160 C. proc. civ. a dispus efectuarea unei noi expertize nefiind ținută de

aprecierile tribunalului pe acest aspect recurenta critică această expertiză

fără a preciza în recurs eventualele dispoziții legale ce ar fi încălcate.

Faptul că s-a ajuns la stabilirea unui alt

cuantum al investițiilor atât timp cât, așa cum s-a arătat nu se indică

dispozițiile legale încălcate sau ignorate, nu demonstrează că valoarea

stabilită pentru acestea este eronată, având în vedere că perioada de folosință

a fost alta și pe cale de consecință și uzura și prețurile. Concluziile

consilierului tehnic nu puteau fi avute în vedere de instanță, deoarece nu se

încadrează în dispozițiile legale aplicabile lucrărilor în cauză, astfel cum

rezultă din răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată.

Față de cele mai sus arătate, corect instanța de

apel a considerat că nu se impune în cauză efectuarea unei noi expertize, fără

a fi încălcat prin acesta intimatei dreptul la apărare, proba respectivă nu mai

era necesară și utilă pentru soluționarea apelului.

S.A. IAȘI a declarat recurs împotriva deciziei

invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului se critică decizia

arătându-se că din valoarea stabilită a investițiilor, trebuia dedusă

amortizarea la momentul expirării contractului de închiriere.

Nu s-a avut în vedere că în cauză a operat

prescripția dreptului material la acțiune privind contravaloarea lucrărilor

efectuate de reclamantă.

Recursul a fost respins pentru următoarele

motive:

În motivele de apel aspectele privind

contravaloarea amortizării investițiilor nu a format motiv de critică, iar

apelanta (recurentă) pe acest aspect nici măcar nu a făcut obiecțiuni la

raportul de expertiză. În această situație nu se poate primi critica din recurs

privind ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor Legii nr. 15/1994

privitoare la amortizarea capitalului imobilizat.

Și critica cu privire la prescripție este

nefondată. Instanțele au reținut corect că dreptul material la acțiune nu este

prescris deoarece reclamanta continuă să dețină imobilul la care a făcut

investițiile, contravaloarea lor nu se poate stabili corect decât la încetarea

locațiunii, atunci se naște dreptul material la acțiune, prin contractul de

asociere el nu s-a stins.

Pentru motivele arătate s-au respins ca

nefondate recursurile, reținându-se legalitatea și temeinicia deciziei

recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta S.C. L. SRL Iași și de pârâta S.A. Iași împotriva

deciziei nr. 6 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2003.