ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 19 octombrie 2000, reclamanta S.C. B.T. SRL București a chemat în

judecată pe pârâta S.C. O. S.A. (în prezent S.C. R. S.A.) București pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 325.000 USD

în lei la data acțiunii reprezentând 7.993.700.000 lei contravaloare lucrări de

investiții amenajare modernizare, precum și instituirea unui drept de retenție

asupra spațiului comercial situat în București, proprietatea pârâtei, până la

achitarea sumei pretinse.

Ulterior

reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei și la plata

sporului de valoare dobândit de imobil ca urmare a investițiilor efectuate.

Pârâta

a formulat la rândul său o cerere reconvențională prin care a solicitat

obligarea reclamantei la desființarea lucrărilor executate și în caz de refuz

autorizarea sa de a le desființa pe cheltuiala reclamantei.

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr. 5362 din 26 iunie 2001, a respins

excepțiile privind lipsa de interes și lipsa calității procesuale active

privind recunoașterea dreptului de retenție, precum și cererea de înscriere în

fals. Totodată a fost admisă acțiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată

la plata sumei de 11.496.236.000 lei contravaloare investiții, instituindu-se

un drept de retenție asupra spațiului comercial în discuție până la plata sumei

datorate, cu 178.158.000 lei cheltuieli de judecată, respingându-se cererea

reconvențională a pârâtei.

Curtea

de apel Ploiești, unde a fost strămutată judecata cauzei, prin decizia civilă

nr. 3 din 9 ianuarie 2002, a admis recursul pârâtei, a modificat în parte

sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea

reclamantei, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.

În

contra celei din urmă soluții procurorul general a declarat recurs solicitând ,

în esență, casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond, întrucât

în baza convenției de asociere reclamanta era îndreptățită la plata investiției

și la instituirea dreptului de retenție, în situația în care S.C. T.T. II SRL

la care părțile se asociaseră a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 2972

din 10 mai 2000.

Recursul

în anulare este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Este

de reținut că, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat , în calitate

de asociați cu o cotă egală din capitalul social al S.C. T.T. II SRL București,

potrivit contractului de asociere și a statutului precum și a actului

adițional.

Trebuie

menționat că actul juridic încheiat la 23 ianuarie 1995, nu reprezintă o

convenție de executare de lucrări de investiții cu drepturi și obligații

reciproce, ci, așa cum au menționat părțile un act adițional privind

modificarea și completarea contractului de societate și a statutului S.C. T.T.

II SRL București, în sensul realizării unor lucrări de investiții.

Potrivit

acestui act adițional părțile au stabilit ca reclamanta să amenajeze și să

modernizeze spațiul comercial respectiv, pe cheltuiala sa, urmând ca adunarea

generală a asociaților să hotărască asupra considerării investiției ca fiind un

aport de capital din partea reclamantei sau să fie restituită contravaloarea

acesteia de către S.C. T.T. II SRL București.

Având

în vedere dispozițiile art. 1501 și urm. C. civ. care reglementează drepturile

și îndatoririle asociaților, ce decurg din contractul de asociere, precum și

art. 1510 C. civ., corect instanța de recurs a apreciat , că în speță,

reclamanta în calitate de asociat la S.C. T.T. II SRL București, nu poate să-și

valorifice pretențiile pentru plata cheltuielilor de amenajare și modernizare a

spațiului comercial, pe calea unei acțiuni în despăgubiri în contra celuilalt

asociat, pârâta din litigiul de față.

Cum

este necontestat, că, prin sentința civilă nr. 2972 din 10 mai 2000 a

Tribunalului București, S.C. T.T. II SRL București la care reclamanta și pârâta

erau asociați în cote egale, s-a dispus dizolvarea acesteia, urmează că

potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, să se

deschidă procedura lichidării, ocazie cu care reclamanta va putea pretinde și

plata lucrărilor de investiții efectuate la spațiul comercial pentru

exploatarea căruia s-a încheiat asocierea.

Cu

alte cuvinte, pentru plata lucrărilor de investiții executate la spațiul

comercial în litigiu, s-au asociat părțile constituind S.C. P.T. II SRL

București, dizolvate ulterior pe cale judecătorească, reclamanta are deschisă

calea despăgubirilor numai după punerea în mișcare a procedurii lichidării,

soluția criticată fiind legală și temeinică referitor la acest capăt de cerere

și pe cale de consecință și în ce privește dreptul de retenție.

Astfel

că, recursul în anulare se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 februarie 2003.