ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5966 din 2 decembrie 1999, Tribunalul București , secția comercială, a admis acțiunea reclamantei S.C. O.T. S.R.L. București împotriva pârâtei S.C. M. S.A. București pe care a obligat-o la 337.419.318 lei reprezentând cheltuieli efectuate în baza unui mandat pentru preluarea unor spații comerciale aflate în diferitele faze de execuție de la Departamentul Patrimoniului Imobiliar, Direcția de Investiții și contravaloarea unor lucrări de amenajare, precum și 14.535.212 lei cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor depuse de pârâtă la dosarul cauzei, că pârâta a mandatat pe S.C.

O.T. S.R.L. să preia de la C.L.M.B. pentru amenajarea unui spațiu comercial. În baza mandatului primit, reclamanta a preluat spațiul, a făcut cheltuieli cu aprovizionarea tehnico – materială, a încheiat contracte cu subantreprenorii și a prestat diverse servicii. Pentru stabilirea valorii lucrărilor, în cauză, s-a efectuat o expertiză ale cărei concluzii au fost avute în vedere la adoptarea soluției. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 1889 din 21 iunie 2000 S-a luat act că reclamanta a renunțat la judecata apelului declarat, la rândul său, împotriva aceleiași sentințe. Recursul declarat de pârâta S.C.

M. București a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 7316 din 5 decembrie 2001, pronunțată de secția comercială. Prin cererea adresată Curții Supreme de Justiție, în prezenta cauză, reclamanta solicită revizuirea sentinței nr. 596 din 2 decembrie 1999 a Tribunalului București cu motivarea că, deși prin acțiunea introductivă a solicitat despăgubiri, dobânzi și cheltuieli de judecată, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei din urmă pretenții, întemeindu-și cererea pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Revizuirea se va respinge ca nefondată pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri la pct. 2 – „dacă nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Cu alte cuvinte, revizuienta a atacat cu apel și recurs hotărârea instanței de fond, sentința nr. 5966/1999 a Tribunalului București. Or, din examinarea dispozițiilor art. 322 evocată asupra fondului, rezultă că nu ne aflăm în prezența unui caz în care se poate solicita revizuirea hotărârii, iar motivul respectiv de nelegalitate se putea invoca în apel și respectiv în recurs. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de S.C. O.T. S.R.L. București împotriva deciziei nr. 7316 din 5 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.