ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5433/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5433/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC E. SRL Călărași a
acționat în judecată pe pârâtul M.I. București, în prezent M.A.I., pentru ca
prin hotărârea judecătorească pârâtul să fie obligat la plata sumei de
724.239.621 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții-montaj
executate la imobilul din București, str. Știrbei Vodă.
Prin sentința civilă nr. 3563 din 23
iunie 1999, Tribunalul București, secția comercială a respins cererea
reclamantei, ca nefondată, reținând că pârâta a achitat în plus reclamantei
295.399.286 lei.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca
nefondat, de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr.
305 din 31 ianuarie 2000.
Împotriva deciziei de mai sus, a
declarat recurs reclamanta. Recursul a fost admis prin decizia nr. 6687 din 31
octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, decizia
recurată a fost casată și cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la
Curtea de Apel București.
În rejudecarea apelului reclamantei
s-a solicitat și încuviințat expertiză tehnică și una contabilă în baza cărora
s-a pronunțat decizia comercială nr. 93/ A din 18 decembrie 2003, prin care
apelul reclamantei a fost admis, a fost schimbată sentința instanței de fond și
s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului M.I., pentru suma de
312.517.910 lei și 32.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că reclamanta a executat pârâtei lucrări de construcții-montaj
în anul 1996 și în urma unor compensări cu lucrări executate în anul 1997 a
rămas neîncasată suma de mai sus.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
În recursul său reclamanta a
susținut că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală în esență
pentru că nu s-a pronunțat cu privire la suma totală solicitată prin acțiune,
deși s-au depus la dosar probe ce dovedeau întinderea pretențiilor și pentru că
s-a ajuns la schimbarea naturii cauzei deduse judecății.
Pârâtul, a criticat hotărârea din
apel și a solicitat modificarea acesteia, susținând că are de achitat
reclamantei suma de numai 3.743.951 lei, iar nu suma la care a fost obligat
prin decizia recurată.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul reclamantei:
Nejustificat reclamanta a criticat
decizia recurată susținând că nu s-a pronunțat cu privire la suma totală cerută
prin acțiune.
În această din urmă hotărâre,
instanța de apel luând în considerare concluziile expertizelor efectuate în
cauză, a analizat cauza și pe fondul litigiului. S-a reținut astfel că prin
cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la
724.239.621 lei contravaloare neachitată a unora dintre lucrările efectuate în
baza contractului bilateral din 15 decembrie 1995. S-a reținut, de asemenea, că
anterior prin somația din 8 ianuarie 1999, reclamanta a menționat că în suma de
mai sus se includ și penalități de întârziere, dar ulterior nu a formulat și
respectiv nu a timbrat corespunzător pretenții în instanță privind penalități,
dobânzi, actualizarea pretențiilor în funcție de indicele de inflație etc.
Cum corect a stabilit instanța de
apel, suma cuvenită reclamantei reprezentând lucrări efectuate pârâtului dar
neîncasate este de 312.517.910 lei în limita căreia s-a probat a fi întemeiată
acțiunea, sumă rezultată din concluziile raportului expertizei contabile
efectuată în cauză.
Așadar s-a stabilit corect
întinderea pretențiilor și nu s-a schimbat natura cauzei deduse judecății; în
considerentele hotărârii s-a reținut în plus, că o eventuală pretenție de
penalități, în condițiile în care experții au stabilit că în fapt reclamanta a
depășit termenele de execuție a lucrărilor, fiind așadar în culpă, nu ar fi
fost întemeiată.
În ce privește recursul pârâtului:
Recursul pârâtului a fost motivat în
drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (s-a menționat și pct. 10 al
acestui articol, dar, textul acestuia fiind abrogat nu se impune luarea
acestuia în analiză).
În temeiul dispozițiilor art. 304 pct.
9 C. proc. civ., se poate dispune modificarea pentru motive de nelegalitate a
unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pârâtul însă nu a precizat concret
motivele de nelegalitate, a menționat numai că suma pe care o datorează
reclamantei este de 3.743.951 lei și a făcut trimitere la a raportul de
expertiză contabilă.
În expertizele întocmite în cauză,
care așa cum a reținut și instanța de apel sunt elocvente sub aspect
probatoriu, s-au analizat și celelalte elemente privind situația de fapt și
evidența contabilă a lucrărilor de construcții-montaj ce au fost executate
pârâtului și corect s-a stabilit că pârâtul mai datorează reclamantei suma de
312.517.910 lei.
Așadar cererea pârâtului de
modificare a hotărârii din apel în sensul diminuării obligației sale de plată,
apare ca nefondată și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC E. SRL Călărași, împotriva deciziei comerciale nr. 93/
A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Respinge, ca nefondat recursul
declarat de pârâtul M.A.I. București, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 15 noiembrie 2005.