ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5433/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC E. SRL Călărași a acționat în judecată pe pârâtul M.I. București, în prezent M.A.I., pentru ca prin hotărârea judecătorească pârâtul să fie obligat la plata sumei de 724.239.621 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții-montaj executate la imobilul din București, str. Știrbei Vodă. Prin sentința civilă nr. 3563 din 23 iunie 1999, Tribunalul București, secția comercială a respins cererea reclamantei, ca nefondată, reținând că pârâta a achitat în plus reclamantei 295.399.286 lei. Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 305 din 31 ianuarie 2000. Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs reclamanta.

Recursul a fost admis prin decizia nr. 6687 din 31 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, decizia recurată a fost casată și cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel București. În rejudecarea apelului reclamantei s-a solicitat și încuviințat expertiză tehnică și una contabilă în baza cărora s-a pronunțat decizia comercială nr. 93/ A din 18 decembrie 2003, prin care apelul reclamantei a fost admis, a fost schimbată sentința instanței de fond și s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului M.I., pentru suma de 312.517.910 lei și 32.500.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a executat pârâtei lucrări de construcții-montaj în anul 1996 și în urma unor compensări cu lucrări executate în anul 1997 a rămas neîncasată suma de mai sus.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul. În recursul său reclamanta a susținut că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală în esență pentru că nu s-a pronunțat cu privire la suma totală solicitată prin acțiune, deși s-au depus la dosar probe ce dovedeau întinderea pretențiilor și pentru că s-a ajuns la schimbarea naturii cauzei deduse judecății. Pârâtul, a criticat hotărârea din apel și a solicitat modificarea acesteia, susținând că are de achitat reclamantei suma de numai 3.743.951 lei, iar nu suma la care a fost obligat prin decizia recurată. Recursurile sunt nefondate. Cu privire la recursul reclamantei: Nejustificat reclamanta a criticat decizia recurată susținând că nu s-a pronunțat cu privire la suma totală cerută prin acțiune.

În această din urmă hotărâre, instanța de apel luând în considerare concluziile expertizelor efectuate în cauză, a analizat cauza și pe fondul litigiului.

S-a reținut astfel că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la 724.239.621 lei contravaloare neachitată a unora dintre lucrările efectuate în baza contractului bilateral din 15 decembrie 1995. S-a reținut, de asemenea, că anterior prin somația din 8 ianuarie 1999, reclamanta a menționat că în suma de mai sus se includ și penalități de întârziere, dar ulterior nu a formulat și respectiv nu a timbrat corespunzător pretenții în instanță privind penalități, dobânzi, actualizarea pretențiilor în funcție de indicele de inflație etc. Cum corect a stabilit instanța de apel, suma cuvenită reclamantei reprezentând lucrări efectuate pârâtului dar neîncasate este de 312.517.910 lei în limita căreia s-a probat a fi întemeiată acțiunea, sumă rezultată din concluziile raportului expertizei contabile efectuată în cauză.

Așadar s-a stabilit corect întinderea pretențiilor și nu s-a schimbat natura cauzei deduse judecății; în considerentele hotărârii s-a reținut în plus, că o eventuală pretenție de penalități, în condițiile în care experții au stabilit că în fapt reclamanta a depășit termenele de execuție a lucrărilor, fiind așadar în culpă, nu ar fi fost întemeiată. În ce privește recursul pârâtului: Recursul pârâtului a fost motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (s-a menționat și pct. 10 al acestui articol, dar, textul acestuia fiind abrogat nu se impune luarea acestuia în analiză). În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate dispune modificarea pentru motive de nelegalitate a unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pârâtul însă nu a precizat concret motivele de nelegalitate, a menționat numai că suma pe care o datorează reclamantei este de 3.743.951 lei și a făcut trimitere la a raportul de expertiză contabilă. În expertizele întocmite în cauză, care așa cum a reținut și instanța de apel sunt elocvente sub aspect probatoriu, s-au analizat și celelalte elemente privind situația de fapt și evidența contabilă a lucrărilor de construcții-montaj ce au fost executate pârâtului și corect s-a stabilit că pârâtul mai datorează reclamantei suma de 312.517.910 lei. Așadar cererea pârâtului de modificare a hotărârii din apel în sensul diminuării obligației sale de plată, apare ca nefondată și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Călărași, împotriva deciziei comerciale nr. 93/ A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.A.I. București, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.