ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2846/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4265/ C din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA cu sediul social în Brașov în contradictoriu cu pârâții C.M. și C.I. domiciliați în Brașov în sensul că a obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 45.280.933 lei despăgubiri și suma de 10.265.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretențiilor. De asemenea s-a constatat că pârâții au achitat, conform chitanței din 12 iunie 2003 emisă de C.E.C. suma de 4.600.000 lei, în contul B.L.E.J.T.C.

Brașov, pentru expertiza nr. 1036/2003, adică cu 2.275.000 lei în plus față de suma dispusă prin încheierea de ședință din 16 iunie 2003. S-a mai dispus restituirea către pârâți a sumei de 2.275.000 lei, obligație ce revine expertului în cazul încasării ei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 17 mai 2000, în baza căruia reclamanta s-a obligat să efectueze la imobilul proprietatea pârâților lucrări de construcție (rezistență și finisaje) și ulterior lucrări de instalații (sanitare, electrice, termice), ce urmau să fie discutate după execuția documentației și în funcție de cerințele beneficiarului, iar reclamantul a solicitat o diferență de preț de 89.909.610 lei, pe care pârâții au refuzat să o plătească.

Prețul estimativ al lucrării a fost stabilit la suma de 546.680.000 lei, orice modificare și completare la contract fiind valabilă și opozabilă între părți numai dacă rezultă expres din înscrisuri și acte adiționale, semnate de ambele părți. După terminarea acestora nu a fost efectuată recepția lucrărilor și nu a fost încheiat un proces verbal în acest sens. Astfel pârâții au sistat ultima plată, întrucât termenul de execuție a fost depășit, iar o parte din lucrări s-au degradat vizibil. Expertiza efectuată în cauză și completările la aceasta, au reținut că valoarea totală a plăților efectuate de pârâți în perioada mai-noiembrie 2000 sunt în cuantum de 675.945.690 lei, existând lucrări ce necesită a fi refăcute întrucât nu s-au executat corespunzător, în valoare de 27.773.330 lei.

Totodată în lucrări s-au încorporat materiale furnizate de clienți, care s-au omis a fi scăzute, în valoare de 11.737.089 lei. Pentru lucrările efectuate necorespunzător nu s-a dovedit vreo culpă a pârâților în exploatare. Făcând o regularizare a decontului dintre părți, restul de plată în sarcina pârâților este de 42.280.933 lei. Nu au fost acordate penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 110.558.820 lei, deoarece plata integrală se realizează după semnarea procesului verbal de recepție, acest fapt nefiind imputabil pârâților, iar pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor este în culpă reclamanta. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, a respins apelul formulat de pârâții C.M.

și C.I., împotriva sentinței civile nr. 4625 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și a admis apelul formulat de reclamanta SC E. SA Brașov, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâții C.M. și C.I. Astfel pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 89.909.610 lei despăgubiri în loc de 45.280.933 lei, suma de 117.440.557 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 18.754.905 lei cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței. De asemenea au fost obligați intimații C.M.

și C.I. să mai plătească apelantei SC E. SA Brașov suma de 8.855.808 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în accepțiunea art. 1482 C. civ., efectuând plăți față de situațiile de lucrări provizorii, operează prezumția că părțile plătite de pârâți au fost verificate și recepționate. Aceste plăți parțiale operate echivalează cu recepția pe părți a lucrărilor efectuate, discuțiile privitoare la neefectuarea recepției și culpă în neefectuarea recepției fiind lipsite de relevanță. Părțile tacit au lipsit de eficiență dispozițiile art. 16 cap. IV procedând la o recepție de părți a lucrării, clienții C.M. și C.I. primind lucrarea după terminarea ei integrală.

Nu a fost primită excepția de neexecutare privitoare la plata prețului, invocată de pârâți, întrucât plata lucrărilor s-a făcut lunar, pe baza situațiilor de plată prezentate de antreprenor, fără ca pârâții să manifeste obiecții, în termen de 5 zile pentru luna expirată. Pârâții preluând lucrarea, datorează plata ei integrală, pe care expertul V.V. în suplimentul la raportul de expertiză o stabilește la valoarea de 675.755.005 lei, din care scăzând sumele achitate în cuantum de 584.325.000 lei, rămâne o diferență de 90.630.005 lei, însă respectând principiul disponibilității, suma datorată este de 89.909.610 lei. Nu a fost dată eficiență propunerilor de regularizare, întrucât instanța nu a fost investită cu o cerere reconvențională având ca obiect viciile ascunse sau pretenții, întemeiată pe art. 15 din contract, privitoare la neexecutarea în termen a lucrărilor, ambele de natură a atrage răspunderea antreprenorului.

Din această perspectivă s-a apreciat că scăderea din prețul lucrării a sumei de 27.773.330 + 1.000.000 lei, cu titlu contravaloare lucrări de remediere echivalează cu o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut. De asemenea s-a considerat că instanța nu a fost investită cu soluționarea capătului de cerere în legătură cu modificarea contractuală a procentului de organizare de șantier de la 2,73% la 2% și scăderea din prețul datorat a sumei corespunzătoare. Prevederea estimativă a cheltuielilor poate fi modificată, în raport de prețul materialelor și cel al lucrărilor suplimentare, comandate și acceptate de pârâți, astfel că modificarea prețului estimativ nu se circumscrie noțiunii de „completare și modificare la contract”, art. 19 nefiind aplicabil în privința modificării prețului de deviz.

Conform art. 12 din contractul din 17 mai 2000, cu aplicarea art. 8 și 9 la suma restanță de 89.909.610 lei au fost calculate penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, conform principiului disponibilității, în cuantum de 117.440.557 lei, deoarece lucrările au fost executate efectiv și plata lor este datorată. Împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs pârâții C.M.

și C.I., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că a fost dată art. 1482 C. civ., o altă interpretare decât cea avută în vedere de legiuitor, în speță nefiind vorba de un lucru ce se măsoară, în mod greșit s-a reținut faptul că dacă s-ar scădea din valoarea totală suma de 27.773.330 lei ce reprezintă cuantumul unor lucrări efectuate în mod necorespunzător ar echivala cu o pronunțare a instanței asupra a ceea ce nu s-a cerut, greșit nu a fost reținut și scăzut din deviz coeficientul legal de 2%, conform RPC/1981, omisiunea de a fi scăzută din situația lucrărilor suma de 11.737.089 lei, cu titlu de materiale furnizate de client și greșita admitere a capătului de cerere referitor la plata penalităților în cuantum de 117.440.557 lei solicitate de reclamantă, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Intimata reclamantă SC E. SA Brașov a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de pârâții C.M. și C.I., pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de antrepriză, încheiat la data de 17 mai 2000, având ca obiect lucrări de construcții (rezistență și finisaje) și lucrări de instalații (sanitare, electrice, termice) discutate ulterior după execuția documentației și cerințelor beneficiarului, prețul estimativ și modalitatea de plată, durata execuției, recepția și calitatea lucrărilor, modificarea contractului, răspunderea contractuală precum și posibilitatea soluționării unor eventuale litigii.

Este de necontestat că expertul tehnic inginer V.V., în mod constant, atât în raportul de expertiză tehnică, în raportul suplimentar de expertiză tehnică și în răspunsul la obiecții, întocmit în faza procesuală a fondului, cât și prin raportul suplimentar de expertiză tehnică nr. 743/2004, întocmit în faza procesuală a apelului, a stabilit că valoarea totală corectă a situațiilor de lucrări executate de SC E. SRL la imobilul reclamanților din Brașov, este de 675.755.005 lei. Din conținutul întâmpinării depuse de pârâți la instanța de fond, a suplimentului raportului de expertiză tehnică și a răspunsului la obiecțiile formulate de părțile în litigiu, cu certitudine reiese că pârâții au plătit suma de 584.325.000 lei (dosarul nr. 2789/2001 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ).

A fost asigurată o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 1482 C. civ., care menționează că atunci „când e vorba de un lucru ce se măsoară sau care are mai multe bucăți, verificarea se poate face în părți și se prezumă făcută pentru toate părțile plătite, dacă comitentul plătește lucrătorului în proporția lucrului făcut”, această abordare juridică aflându-se în concordanță și cu toate clauzele contractuale. Din conținutul art. 8 al contractului de antrepriză reiese că plata lucrărilor se va face lunar pe baza situațiilor de plată prezentate de antreprenor și însușite de client în termen de 5 zile pentru luna expirată, iar dacă clientul nu și-a manifestat obiecțiile în acest termen cu privire la situația lucrărilor se consideră că a intervenit acceptarea.

Pârâții efectuând plăți, chiar peste cuantumul prețului estimativ stabilit, de 546.680.000 lei, în limitele situațiilor de lucrări provizorii, a operat prezumția că pentru ceea ce s-a plătit există lucrări verificate și care semnifică recepție, nefiind contestate. Apare pe deplin justificată pretenția reclamantei, la plata sumei de 89.909.610 lei, ca diferență între valoarea totală a lucrărilor executate conform celor stabilite în expertiza tehnică și suma efectiv plătită de pârâți. Pârâții nu și-au valorificat pretențiile lor în legătură cu cererea reclamantului pe calea unei acțiuni reconvenționale, context care nu permite ca sumele de 27.773.330 lei invocate cu titlu de lucrări efectuate în mod necorespunzător să fie luate în considerație.

Nici critica privind coeficientul legal de 2% conform RPC/1981, care trebuia reținut de instanța de apel nu se justifică, deoarece părțile, prin manifestarea lor de voință liber exprimată au precizat în capitolul X al contractului, la alte clauze, că organizarea de șantier reprezintă 2,73% din valoarea lucrărilor. Nu s-a făcut nici dovada că reclamanta a consemnat unități energetice din instalațiile funcționale ale imobilului. Pentru suma de 11.737.089 lei, reprezentând materiale folosite de SC E. SA, care erau în realitate furnizate de client, era necesară valorificarea sub aspectul unei cereri reconvenționale, așa cum s-a expus anterior.

Executarea efectivă a lucrărilor de construcții atestată de situațiile de lucrări, constatările expertizei tehnice și lipsa de obiecții din partea clientului, în condițiile art. 8 și 9 din contractul de antrepriză, conduce la aplicarea cu o eficiență juridică maximă a dispozițiilor art. 12, având ca finalitate suportarea de către client a penalităților de întârziere a plății în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere. Contrar celor susținute în cererea de recurs, în sensul că instanța de apel în mod nelegal a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, verificând încheierea de ședință din 29 aprilie 2004 apare cât se poate de evident că s-a impus suplimentarea probatoriului, în baza rolului activ, pe considerentul că susținerile părților sunt contradictorii și era necesară clarificarea situației de fapt și de drept sub toate aspectele.

Pentru rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâții C.M. și C.I., vor fi înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga pe recurenți la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții C.M. și C.I., împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 10.000.000 lei către intimată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.