ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2846/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4265/ C din

3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC E. SA cu sediul social în Brașov în contradictoriu cu pârâții C.M.

și C.I. domiciliați în Brașov în sensul că a obligat pârâții să-i plătească

reclamantei suma de 45.280.933 lei despăgubiri și suma de 10.265.000 lei

cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretențiilor. De asemenea s-a

constatat că pârâții au achitat, conform chitanței din 12 iunie 2003 emisă de C.E.C.

suma de 4.600.000 lei, în contul B.L.E.J.T.C. Brașov, pentru expertiza nr. 1036/2003,

adică cu 2.275.000 lei în plus față de suma dispusă prin încheierea de ședință

din 16 iunie 2003. S-a mai dispus restituirea către pârâți a sumei de 2.275.000

lei, obligație ce revine expertului în cazul încasării ei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 17 mai

2000, în baza căruia reclamanta s-a obligat să efectueze la imobilul

proprietatea pârâților lucrări de construcție (rezistență și finisaje) și

ulterior lucrări de instalații (sanitare, electrice, termice), ce urmau să fie

discutate după execuția documentației și în funcție de cerințele

beneficiarului, iar reclamantul a solicitat o diferență de preț de 89.909.610

lei, pe care pârâții au refuzat să o plătească.

Prețul estimativ al lucrării a fost

stabilit la suma de 546.680.000 lei, orice modificare și completare la contract

fiind valabilă și opozabilă între părți numai dacă rezultă expres din

înscrisuri și acte adiționale, semnate de ambele părți. După terminarea

acestora nu a fost efectuată recepția lucrărilor și nu a fost încheiat un

proces verbal în acest sens. Astfel pârâții au sistat ultima plată, întrucât

termenul de execuție a fost depășit, iar o parte din lucrări s-au degradat

vizibil. Expertiza efectuată în cauză și completările la aceasta, au reținut că

valoarea totală a plăților efectuate de pârâți în perioada mai-noiembrie 2000

sunt în cuantum de 675.945.690 lei, existând lucrări ce necesită a fi refăcute

întrucât nu s-au executat corespunzător, în valoare de 27.773.330 lei. Totodată

în lucrări s-au încorporat materiale furnizate de clienți, care s-au omis a fi

scăzute, în valoare de 11.737.089 lei. Pentru lucrările efectuate

necorespunzător nu s-a dovedit vreo culpă a pârâților în exploatare. Făcând o

regularizare a decontului dintre părți, restul de plată în sarcina pârâților

este de 42.280.933 lei.

Nu au fost acordate penalitățile de

întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 110.558.820 lei, deoarece

plata integrală se realizează după semnarea procesului verbal de recepție,

acest fapt nefiind imputabil pârâților, iar pentru executarea necorespunzătoare

a lucrărilor este în culpă reclamanta.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie

2004, a respins apelul formulat de pârâții C.M. și C.I., împotriva sentinței

civile nr. 4625 din 3 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ și a admis apelul formulat de

reclamanta SC E. SA Brașov, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA în

contradictoriu cu pârâții C.M. și C.I. Astfel pârâții au fost obligați să-i

plătească reclamantei suma de 89.909.610 lei despăgubiri în loc de 45.280.933

lei, suma de 117.440.557 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de

18.754.905 lei cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții

ale instanței. De asemenea au fost obligați intimații C.M. și C.I. să mai

plătească apelantei SC E. SA Brașov suma de 8.855.808 lei cheltuieli de

judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în accepțiunea art. 1482 C. civ., efectuând plăți față de

situațiile de lucrări provizorii, operează prezumția că părțile plătite de

pârâți au fost verificate și recepționate. Aceste plăți parțiale operate

echivalează cu recepția pe părți a lucrărilor efectuate, discuțiile privitoare

la neefectuarea recepției și culpă în neefectuarea recepției fiind lipsite de

relevanță. Părțile tacit au lipsit de eficiență dispozițiile art. 16 cap. IV

procedând la o recepție de părți a lucrării, clienții C.M. și C.I. primind

lucrarea după terminarea ei integrală.

Nu a fost primită excepția de

neexecutare privitoare la plata prețului, invocată de pârâți, întrucât plata

lucrărilor s-a făcut lunar, pe baza situațiilor de plată prezentate de antreprenor,

fără ca pârâții să manifeste obiecții, în termen de 5 zile pentru luna

expirată.

Pârâții preluând lucrarea, datorează

plata ei integrală, pe care expertul V.V. în suplimentul la raportul de

expertiză o stabilește la valoarea de 675.755.005 lei, din care scăzând sumele

achitate în cuantum de 584.325.000 lei, rămâne o diferență de 90.630.005 lei,

însă respectând principiul disponibilității, suma datorată este de 89.909.610

lei.

Nu a fost dată eficiență

propunerilor de regularizare, întrucât instanța nu a fost investită cu o cerere

reconvențională având ca obiect viciile ascunse sau pretenții, întemeiată pe art.

15 din contract, privitoare la neexecutarea în termen a lucrărilor, ambele de

natură a atrage răspunderea antreprenorului. Din această perspectivă s-a

apreciat că scăderea din prețul lucrării a sumei de 27.773.330 + 1.000.000 lei,

cu titlu contravaloare lucrări de remediere echivalează cu o pronunțare asupra

a ceea ce nu s-a cerut.

De asemenea s-a considerat că

instanța nu a fost investită cu soluționarea capătului de cerere în legătură cu

modificarea contractuală a procentului de organizare de șantier de la 2,73% la

2% și scăderea din prețul datorat a sumei corespunzătoare.

Prevederea estimativă a

cheltuielilor poate fi modificată, în raport de prețul materialelor și cel al lucrărilor

suplimentare, comandate și acceptate de pârâți, astfel că modificarea prețului

estimativ nu se circumscrie noțiunii de „completare și modificare la contract”,

art. 19 nefiind aplicabil în privința modificării prețului de deviz.

Conform art. 12 din contractul din 17

mai 2000, cu aplicarea art. 8 și 9 la suma restanță de 89.909.610 lei au fost

calculate penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, conform

principiului disponibilității, în cuantum de 117.440.557 lei, deoarece

lucrările au fost executate efectiv și plata lor este datorată.

Împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7

iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, au declarat recurs pârâții C.M. și C.I., care au

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectele că a fost dată art. 1482 C. civ., o altă interpretare decât cea

avută în vedere de legiuitor, în speță nefiind vorba de un lucru ce se măsoară,

în mod greșit s-a reținut faptul că dacă s-ar scădea din valoarea totală suma

de 27.773.330 lei ce reprezintă cuantumul unor lucrări efectuate în mod

necorespunzător ar echivala cu o pronunțare a instanței asupra a ceea ce nu s-a

cerut, greșit nu a fost reținut și scăzut din deviz coeficientul legal de 2%,

conform RPC/1981, omisiunea de a fi scăzută din situația lucrărilor suma de

11.737.089 lei, cu titlu de materiale furnizate de client și greșita admitere a

capătului de cerere referitor la plata penalităților în cuantum de 117.440.557

lei solicitate de reclamantă, fiind invocat ca temei de drept al recursului

dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata reclamantă SC E. SA Brașov

a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul promovat de pârâții C.M. și C.I., pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc

în cadrul contractului de antrepriză, încheiat la data de 17 mai 2000, având ca

obiect lucrări de construcții (rezistență și finisaje) și lucrări de instalații

(sanitare, electrice, termice) discutate ulterior după execuția documentației

și cerințelor beneficiarului, prețul estimativ și modalitatea de plată, durata

execuției, recepția și calitatea lucrărilor, modificarea contractului,

răspunderea contractuală precum și posibilitatea soluționării unor eventuale

litigii.

Este de necontestat că expertul

tehnic inginer V.V., în mod constant, atât în raportul de expertiză tehnică, în

raportul suplimentar de expertiză tehnică și în răspunsul la obiecții, întocmit

în faza procesuală a fondului, cât și prin raportul suplimentar de expertiză

tehnică nr. 743/2004, întocmit în faza procesuală a apelului, a stabilit că valoarea

totală corectă a situațiilor de lucrări executate de SC E. SRL la imobilul

reclamanților din Brașov, este de 675.755.005 lei. Din conținutul întâmpinării

depuse de pârâți la instanța de fond, a suplimentului raportului de expertiză

tehnică și a răspunsului la obiecțiile formulate de părțile în litigiu, cu

certitudine reiese că pârâții au plătit suma de 584.325.000 lei (dosarul nr. 2789/2001

al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ). A

fost asigurată o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 1482 C.

civ., care menționează că atunci „când e vorba de un lucru ce se măsoară sau

care are mai multe bucăți, verificarea se poate face în părți și se prezumă

făcută pentru toate părțile plătite, dacă comitentul plătește lucrătorului în

proporția lucrului făcut”, această abordare juridică aflându-se în concordanță

și cu toate clauzele contractuale. Din conținutul art. 8 al contractului de

antrepriză reiese că plata lucrărilor se va face lunar pe baza situațiilor de plată

prezentate de antreprenor și însușite de client în termen de 5 zile pentru luna

expirată, iar dacă clientul nu și-a manifestat obiecțiile în acest termen cu

privire la situația lucrărilor se consideră că a intervenit acceptarea. Pârâții

efectuând plăți, chiar peste cuantumul prețului estimativ stabilit, de

546.680.000 lei, în limitele situațiilor de lucrări provizorii, a operat

prezumția că pentru ceea ce s-a plătit există lucrări verificate și care

semnifică recepție, nefiind contestate. Apare pe deplin justificată pretenția

reclamantei, la plata sumei de 89.909.610 lei, ca diferență între valoarea

totală a lucrărilor executate conform celor stabilite în expertiza tehnică și suma

efectiv plătită de pârâți.

Pârâții nu și-au valorificat

pretențiile lor în legătură cu cererea reclamantului pe calea unei acțiuni

reconvenționale, context care nu permite ca sumele de 27.773.330 lei invocate

cu titlu de lucrări efectuate în mod necorespunzător să fie luate în

considerație.

Nici critica privind coeficientul

legal de 2% conform RPC/1981, care trebuia reținut de instanța de apel nu se

justifică, deoarece părțile, prin manifestarea lor de voință liber exprimată au

precizat în capitolul X al contractului, la alte clauze, că organizarea de

șantier reprezintă 2,73% din valoarea lucrărilor. Nu s-a făcut nici dovada că

reclamanta a consemnat unități energetice din instalațiile funcționale ale

imobilului. Pentru suma de 11.737.089 lei, reprezentând materiale folosite de

SC E. SA, care erau în realitate furnizate de client, era necesară

valorificarea sub aspectul unei cereri reconvenționale, așa cum s-a expus

anterior.

Executarea efectivă a lucrărilor de

construcții atestată de situațiile de lucrări, constatările expertizei tehnice

și lipsa de obiecții din partea clientului, în condițiile art. 8 și 9 din

contractul de antrepriză, conduce la aplicarea cu o eficiență juridică maximă a

dispozițiilor art. 12, având ca finalitate suportarea de către client a

penalităților de întârziere a plății în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.

Contrar celor susținute în cererea

de recurs, în sensul că instanța de apel în mod nelegal a dispus efectuarea

unui supliment de expertiză, verificând încheierea de ședință din 29 aprilie

2004 apare cât se poate de evident că s-a impus suplimentarea probatoriului, în

baza rolului activ, pe considerentul că susținerile părților sunt

contradictorii și era necesară clarificarea situației de fapt și de drept sub

toate aspectele.

Pentru rațiunile juridice și

argumentele expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de

pârâții C.M. și C.I., vor fi înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 177/ Ap din 7 iulie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

urmează a obliga pe recurenți la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții C.M. și C.I., împotriva deciziei nr. 177/ Ap din 7 iulie 2004 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata

cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 10.000.000 lei către

intimată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.