ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5192/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr. 5332/2003, reclamanta Ș.D. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, pârâții SC B. SRL și B.C. să fie obligați, în solidar, să restituie suma de 44.000 euro, să-i predea documentele justificative privind executarea unor lucrări de 36.000 euro, echivalentul a 1.361.664.000 lei să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu societatea pârâtă la data de 30 mai 2002, un contract de antrepriză pentru edificarea unei construcții pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Târgoviște, termenul de execuție fiind stabilit la 15 noiembrie 2002, iar prețul lucrărilor convenit la 80.000 euro (sumă ce includea și amenajarea curții), a fost achitat administratorului societății, care a semnat în acest sens, chitanțe denumite „declarații”.

A mai învederat reclamanta că lucrările executate de antreprenor au fost necorespunzătoare, fiind nevoită să procedeze de două ori la refacerea acoperișului, însă pârâții nu au terminat construcția, au părăsit șantierul la 15 februarie 2003, fără a mai preda unele repere și materiale care fuseseră în întregime procurate de reclamantă, aceasta din urmă fiind nevoită să continue construcția cu alți meseriași, cărora le-a achitat din nou contravaloarea manoperei. Reclamanta a susținut că lucrările executate de pârâți, evaluate prin expertiză extrajudiciară sunt de 36.000 euro, așa încât aceștia urmează a-i restitui diferența încasată necuvenit, ținând cont că nu și-au respectat obligațiile contractuale.

După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, depoziții martori și expertize, prin sentința nr. 1497 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei 30.131 euro și cheltuielile de judecată menționate în dispozitiv și a respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la remiterea documentelor justificative privind contravaloarea lucrărilor executate și însușite de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că reclamanta Ș.D. a încheiat cu SC B. SRL, prin director general B.C., contractul de antrepriză din 30 mai 2002, în baza căruia constructorul s-a obligat să execute în beneficiul reclamantei o locuință pe terenul proprietatea acesteia din Târgoviște, valoarea estimativă a lucrărilor potrivit unui deviz-ofertă care nu s-a mai întocmit, fiind de 500.000.000 lei, iar durata de execuție de 6 luni.

S-a mai reținut că, din probele administrate a rezultat că pârâtul B.C. a primit de la reclamantă, ca reprezentant al SC B. SRL suma de 80.000 euro, semnând în acest sens chitanțe pe care a aplicat ștampila societății, însă nu a evidențiat în contabilitate decât parte din bani, 300.000.000 lei, deși nu a contestat primirea lor. Prima instanță a stabilit că pârâții nu și-au executat corespunzător obligațiile contractuale, nu au finalizat construcția, iar reclamanta a fost nevoită să termine locuința și să refacă unele lucrări executate necorespunzător (acoperiș, tencuieli, hidroizolație, refacerea fundației la peretele din dreapta) achitând contravaloarea acestora altor constructori, așa cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar și din depozițiile martorilor audiați în cauză.

Tribunalul Dâmbovița a stabilit că pârâții nu au prezentat documentele justificative decât pentru o mică parte din lucrările executate, nefiind întocmit un deviz centralizator, cum s-a prevăzut în contractul de antrepriză și nici proces – verbal de recepție a construcției, încălcându-se art. 1482 C. civ. Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 30.131 euro, reprezentând diferența dintre 80.000 euro, suma plătită de reclamantă și 66.685,6 euro, contravaloarea lucrării, conform anexei din raportul de expertiză, la care s-au adăugat lucrările executate cu alți constructori, 9.761,7 euro, pentru structură și 7.055,4 euro, pentru finisaje. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea documentelor justificative, ce au stat la baza executării lucrărilor, deoarece aceasta a recunoscut că nu deține decât puțin asemenea documente, pe care le-a și depus la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 845 din 20 decembrie 2004 a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința, obligându-i pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 44.000 euro, în loc de 30.131 euro, menținând restul dispozițiilor sentinței. Apelul pârâților a fost respins ca nefondat. Pentru a se pronunța în acest fel instanța de apel a reținut că reclamanta era îndreptățită să solicite atât contravaloarea sumelor încasate necuvenit de pârâți, 13.315 euro (diferența dintre 80.000 euro primiți de pârâți și 66.685 euro lucrări executate) cât și contravaloarea lucrărilor de refacere și finalizare a construcției pe care pârâții erau obligați să le facă, dar au fost realizate de reclamantă cu alte societăți și persoane, valoarea acestora fiind de 35.994,45 euro, dar că instanța a fost investită prin petitul acțiunii doar cu suma de 44.000 euro despăgubiri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC B. SRL și B.C., solicitând admiterea lor, modificarea în tot a deciziei atacate și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., pârâta SC B. SRL susține, în esență, că instanța de apel face o interpretare trunchiată a dispozițiilor contractuale întrucât prin contract s-a stabilit valoarea lucrărilor la 500.000.000 lei stabilită prin devizul estimativ de lucrări însușit de beneficiar, iar pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală față de reclamantă, obligație care viza doar realizarea structurii de rezistență și a acoperișului.

Declarațiile depuse de reclamantă referitoare la sume de bani primite de pârâtul B.C., nu angajează în nici un fel societatea pârâtă (pct. 8, art. 304 C. proc. civ.). Instanța nu a ținut cont de procesul-verbal de predare-primire din 12 noiembrie 2002, conform căruia structura de rezistență a construcției era realizată corespunzător 100 %, cheltuielile de refacere a acoperișului fiind o opțiune a fiicei reclamantei (pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.). Pârâtul B.C. invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critică decizia atacată susținând că instanța de apel a ignorat probele care demonstrează că el a acționat în baza unui mandat tacit, în condițiile art. 1593 C. civ., primit de la Ș.S.: corespondența dintre el și Ș.S., declarațiile martorilor N.V.

și D.D. și interogatoriul luat reclamantei. Pârâtul B.C., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia atacată și pentru încălcarea art. 1092 C. civ., susținând că nu datorează reclamantei nici o sumă de bani întrucât a justificat cheltuirea sumei primite cu adeverințe, facturi și chitanțe aflate la dosar precum și pentru încălcarea art. 1039 C. civ., prin aceea că, în speță, obligațiile lui și ale societății comerciale pârâte au temei juridic diferit (contract de mandat pentru el și contract de antrepriză pentru societate) și natură diferită și, ca atare, obligarea pârâților în solidar este nefondată.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru motivele care urmează: Instanța de apel, ca și instanța de fond, nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de antrepriză ci, în mod corect, a reținut că acesta viza realizarea întregii lucrări așa cum rezultă din art. 5 care prevede obligațiile antreprenorului de a executa și preda beneficiarului „lucrările care fac obiectul prezentului contract complet terminate, în vederea punerii în funcțiune”. Aceasta și pentru că nici o clauză din contract nu face referire la obligații distincte ale societății și respectiv ale pârâtului B.C.

Astfel apare ca nefondat și al doilea motiv de recurs al pârâtei SC B. SRL, întrucât instanțele au avut în vedere probele referitoare la executarea lucrării asumate prin contractul de antrepriză, inclusiv procesul-verbal de predare primire din 12 noiembrie 2002 (chiar dacă nu a făcut trimitere directă la el) și astfel au reținut obligația contractuală a antreprenorului în legătură cu executarea întregii lucrări și nu doar a structurii de rezistență a locuinței. De asemenea instanțele nu au ignorat că au avut în vedere toate probele invocate de pârâtul-recurent B.C. în motivul de recurs întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care le-au examinat însă în legătură cu celelalte probe de la dosar, și în principal cu contractul de antrepriză, și astfel au înlăturat întemeiat teza mandatului tacit în baza căruia acest pârât ar fi acționat.

În sfârșit, critica pârâtului B.C. privind încălcarea prevederilor art. 1092 C. civ., vizează doar aprecieri asupra stării de fapt și interpretarea probelor administrate, ceea ce nu poate face obiectul examinării în recurs, iar critica privind încălcarea art. 1039 C. civ., este nefondată întrucât, așa cum s-a arătat și mai sus, în cauză nu s-a dovedit asumarea unor obligații distincte de către cei doi pârâți, SC B. SRL și respectiv B.C., care să excludă solidaritatea acestora ci, dimpotrivă, obligația celor doi pârâți debitori are același obiect. Pentru aceste motive Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 845 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâtul B.C., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 noiembrie 2005.