ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Călărași la 16 iunie 1999, reclamanta SC G.P. SRL Călărași a chemat
în judecată pârâții SC S.O. SRL București și M.I., solicitând instanței ca,
prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei de 35.000.000
lei contravaloarea unor lucrări efectuate pe bază de contract și să plătească
penalitățile contractuale, instituirea unui sechestru asupra construcției în
cauză, precum și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 95,
pronunțată la 28 februarie 2001 în dosarul nr. 2675/2000, Tribunalul Călărași a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.M.I., a dispus
scoaterea acesteia din cauză și a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC
S.O. SRL București pe care a obligat-o să plătească reclamantei sumele de
65.108.000 lei contravaloarea lucrărilor executate și 4.330.000 lei cheltuieli
de judecată.
Cererea reconvențională formulată de
pârâtă, pentru rezilierea contractului de construcție încheiat între părți cu nr.
96/1996, a fost respinsă.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, că între părți a
existat contractul de construcții indicat, că reclamanta și-a îndeplinit
obligațiile contractuale asumate, însă, societatea pârâtă nu a urmărit
calitatea execuției lucrărilor și nu a achitat contravaloarea acestora.
Apelul declarat de societatea pârâtă
împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București, care, prin
decizia civilă nr. 1074, pronunțată la 25 iunie 2001 în dosarul nr. 1106/2001,
a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a redus suma la care pârâta
a fost obligată la 35.108.000 lei, cu 2.775.000 lei cheltuieli de judecată.
Intimata a fost obligată la
2.260.000 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea apelantei pârâte, iar
apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de P. (fostă M.) I., a fost anulat
ca insuficient timbrat.
Împotriva deciziei pronunțate de
instanța de apel, pârâta apelantă a declarat recurs.
În motivarea recursului pârâta, invocând
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., critică soluția
instanței de apel pentru că nu a avut în vedere motivul potrivit căruia
acțiunea reclamantei nu a fost motivată în drept, situație în care instanța nu
s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea
pricinii, iar pe de altă parte, instanța de apel nu a precizat, în motivarea hotărârii
sale, de ce a apreciat că cererea reconvențională a fost în mod justificat
respinsă de tribunal, deși a făcut dovada faptului că intimata reclamantă nu a
prezentat lunar situațiile de plan, care să reflecte stadiile de execuție, nu a
emis lunar facturile și a întrerupt executarea lucrărilor fără să o anunțe pe
recurentă.
Examinând actele și lucrările
dosarului în raport cu motivele de recurs invocate, se constată că decizia
pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
Acțiunea reclamantei a fost
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ., cererea de chemare în
judecată îndeplinind astfel cerințele art. 112 C. civ.
Instanța de apel a reținut, de
asemenea, corect că cererea reconvențională a fost justificat respinsă, motivat
de faptul că reclamanta intimată și-a îndeplinit obligațiile din contract,
neexistând motive de reziliere, iar pe fondul cauzei, pe baza probelor
administrate, a stabilit că suma real datorată de pârâta apelantă este de
35.108.000 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața
primei instanțe, raport la care recurenta-apelantă pârâtă, nu a formulat
obiecțiuni.
În aceste împrejurări, recursul
declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează să fie respins conform art.
312 C. proc. civ.
În baza dispozițiilor art. 274 din
același cod, recurenta pârâtă urmează să fie obligată la 1.250.000 lei,
reprezentând onorar avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea
pârâtei, cheltuieli dovedite cu chitanțele aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC S.O. SRL București, prin lichidator judiciar SC A.M.D.G. SRL București, prin
reprezentant M.D., împotriva deciziei nr. 1074 din 25 iunie 2001, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de
1.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC G.
SRL Călărași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 septembrie 2003.