ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași la 16 iunie 1999, reclamanta SC G.P. SRL Călărași a chemat în judecată pârâții SC S.O. SRL București și M.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei de 35.000.000 lei contravaloarea unor lucrări efectuate pe bază de contract și să plătească penalitățile contractuale, instituirea unui sechestru asupra construcției în cauză, precum și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 95, pronunțată la 28 februarie 2001 în dosarul nr. 2675/2000, Tribunalul Călărași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.M.I., a dispus scoaterea acesteia din cauză și a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC S.O.

SRL București pe care a obligat-o să plătească reclamantei sumele de 65.108.000 lei contravaloarea lucrărilor executate și 4.330.000 lei cheltuieli de judecată. Cererea reconvențională formulată de pârâtă, pentru rezilierea contractului de construcție încheiat între părți cu nr. 96/1996, a fost respinsă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, că între părți a existat contractul de construcții indicat, că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, însă, societatea pârâtă nu a urmărit calitatea execuției lucrărilor și nu a achitat contravaloarea acestora.

Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București, care, prin decizia civilă nr. 1074, pronunțată la 25 iunie 2001 în dosarul nr. 1106/2001, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a redus suma la care pârâta a fost obligată la 35.108.000 lei, cu 2.775.000 lei cheltuieli de judecată. Intimata a fost obligată la 2.260.000 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea apelantei pârâte, iar apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de P. (fostă M.) I., a fost anulat ca insuficient timbrat. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta apelantă a declarat recurs. În motivarea recursului pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., critică soluția instanței de apel pentru că nu a avut în vedere motivul potrivit căruia acțiunea reclamantei nu a fost motivată în drept, situație în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, iar pe de altă parte, instanța de apel nu a precizat, în motivarea hotărârii sale, de ce a apreciat că cererea reconvențională a fost în mod justificat respinsă de tribunal, deși a făcut dovada faptului că intimata reclamantă nu a prezentat lunar situațiile de plan, care să reflecte stadiile de execuție, nu a emis lunar facturile și a întrerupt executarea lucrărilor fără să o anunțe pe recurentă. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ., cererea de chemare în judecată îndeplinind astfel cerințele art. 112 C. civ. Instanța de apel a reținut, de asemenea, corect că cererea reconvențională a fost justificat respinsă, motivat de faptul că reclamanta intimată și-a îndeplinit obligațiile din contract, neexistând motive de reziliere, iar pe fondul cauzei, pe baza probelor administrate, a stabilit că suma real datorată de pârâta apelantă este de 35.108.000 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, raport la care recurenta-apelantă pârâtă, nu a formulat obiecțiuni. În aceste împrejurări, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează să fie respins conform art. 312 C. proc.

civ. În baza dispozițiilor art. 274 din același cod, recurenta pârâtă urmează să fie obligată la 1.250.000 lei, reprezentând onorar avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, cheltuieli dovedite cu chitanțele aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.O. SRL București, prin lichidator judiciar SC A.M.D.G. SRL București, prin reprezentant M.D., împotriva deciziei nr. 1074 din 25 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC G. SRL Călărași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.