ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2056/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la 28 aprilie 2000, reclamanta SC S.I.T. SA a chemat în judecată pârâta SC I.V. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 201.467.010 lei, reprezentând valoarea unor lucrări efectuate și la 308.426.131 lei penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 6775, pronunțată la 26 octombrie 2000, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 201.467.010 lei contravaloare lucrări, 308.426.131 lei penalități de întârziere și la 19.842.862 lei taxă judiciară timbru, plus 50.000 lei timbru judiciar. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat, pentru pârâtă, lucrări de construcții la imobilul situat în București, în baza unui contract.

Lucrările au fost recepționate de pârâtă fără obiecțiuni, însă, aceasta a achitat numai parțial contravaloarea lor. În contractul părților a fost inserată și clauza penală, instanța de fond făcând aplicarea art. 969 și 970 C. civ. și art. 43 C. com. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 893, pronunțată, la 4 iunie 2001, în dosarul nr. 429/2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reținând că existența contractelor încheiate de părți, conferă reclamantei calitatea procesuală activă, iar executarea lucrărilor, confirmată de pârâta-apelantă, a fost dovedită la fel ca și clauza penală inserată în convenția părților. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, societatea pârâtă a declarat recurs.

Criticând decizia atacată, ca fiind nelegală și netemeinică, pârâta-recurentă susține că, în apel, nu a invocat lipsa calității procesuale a reclamantei-intimate, iar pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel și-a însușit punctul său de vedere, în sensul că situațiile de lucrări confirmă numai confirmarea valorică a lucrărilor executate, nu confirmarea finalizării lucrărilor contractate, iar situațiile de lucrări, chiar finale nu pot fi asimilate proceselor-verbale de recepție calitativă și cantitativă a lucrărilor. Mai susține recurenta-pârâtă că instanța de apel nu a analizat culpa reclamantei-intimate în derularea contractelor prin nerespectarea termenelor de execuție, iar neplata integrală a facturilor este urmare a nerespectării de către reclamantă a propriilor obligații contractuale.

Recursul declarat de pârâta SC I.V. SRL, nu este fondat. Reclamanta-intimată a depus, la dosarul cauzei, copiile contractelor pentru executare de lucrări, precum și dovada executării lucrărilor facturate pârâtei, care au făcut obiectul acțiunii. Pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale, iar potrivit prevederilor art. 3.3 din contractul nr. 1008001 din 17 septembrie 1998, decontarea lucrărilor se face pe baza cantităților real executate, consemnate în situațiile de lucrări, nu pe baza proceselor-verbale de recepție. În cauză, recurenta-pârâtă nu a făcut nici o dovadă cu privire la întârzierea în executarea lucrărilor ori culpa reclamantei-intimate în nerespectarea termenelor, astfel încât motivele de recurs formulate de pârâtă nu pot fi primite.

În aceste împrejurări, reținând că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC I.V. SRL București, împotriva deciziei nr. 893 din 4 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2003.