ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „C.” SA București împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr.10453 din 6 decembrie 2000 reclamanta S. C. P. „A.” SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C.F.

. „C.” SA București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând contravaloare lucrări și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta invocă faptul că în baza contractului 5768/25 septembrie 1997 a executat lucrări de construcții montaj către pârâtă, aceasta neîndeplinindu-și obligația de plată a acestora. Prin sentința nr.435 din 23 ianuarie 2001 Tribunalul București-Secția comercială a admis cererea reclamantei „A.” SA București și a obligat pârâta la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și penalități de întârziere, cu 1.396.099 lei cheltuieli de judecată.

Cererea pârâtei privind compensarea datoriei a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță apreciază ca întemeiată acțiunea având în vedere și întâmpinarea pârâtei prin care aceasta recunoaște datoria către reclamantă, iar, referitor la solicitarea pârâtei de a fi compensată datoria cu datoria pe care reclamanta o are către pârâtă potrivit sentinței nr.6674/24 octombrie 2000, instanța de fond apreciază ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1143 și urm. Cod civil. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâta Societatea de Construcții Feroviare București SA invocând faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea privind compensarea datoriilor reciproce existente între părțile în litigiu.

Prin decizia nr.978 din 18 iunie 2001 Curtea de Apel București-Secția comercială a respins cererea privind suspendarea judecății întemeiată pe dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă formulată de apelantă ca nefondată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și asupra căii propriu-zise de atac a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SCCF. București SA întemeiat pe motivele prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe prin compensarea datoriilor până la concurența celei mai mici dintre ele.

Recursul pârâtei S.C. „C” SA București este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, în considerarea dispozițiilor art.1143 și urm. Cod civil pentru a opera automat compensația legală, ca mijloc de stingere a unor creanțe reciproce, este obligatoriu ca acestea să fie certe, lichide și exigibile. Or, debitul ce formează obiectul pricinii a fost contestat de către pârâtă sub aspectul realității și întinderii sale. Totodată, se constată că datoria ce a format obiectul dosarului nr.5553/2000 în care a fost pronunțată sentința nr.6674 din 24 octombrie 2000, contestată de partea potrivnică în litigiu nu are caracter cert, fiind probată existența sa neîndoielnică.

Pretinsa datorie invocată de pârâtă reprezintă un drept litigios, sentința primei instanțe în legătură cu aceasta fiind în totul schimbată prin admiterea apelului promovat de partea adversă, astfel că, prin decizia nr.164/12 februarie 2001, acțiunea dedusă acestei judecăți a fost respinsă. În consecință, în cauză se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1143 și urm. Cod civil, astfel că, nu poate opera compensația legală. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C.C.F.”C.” SA București împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.