ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta S.C. „C.” SA București împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a

Curții de Apel București-Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea,

luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,

constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul București sub nr.10453 din 6 decembrie 2000

reclamanta S. C. P. „A.” SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâta S.C.F. . „C.” SA București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre

prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând

contravaloare lucrări și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății

reclamanta invocă faptul că în baza contractului 5768/25 septembrie 1997 a

executat lucrări de construcții montaj către pârâtă, aceasta neîndeplinindu-și

obligația de plată a acestora.

Prin sentința nr.435 din 23 ianuarie 2001

Tribunalul București-Secția comercială a admis cererea reclamantei „A.” SA

București și a obligat pârâta la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând contravaloarea

lucrărilor executate și penalități de întârziere, cu 1.396.099 lei cheltuieli

de judecată. Cererea pârâtei privind compensarea datoriei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

apreciază ca întemeiată acțiunea având în vedere și întâmpinarea pârâtei prin

care aceasta recunoaște datoria către reclamantă, iar, referitor la solicitarea

pârâtei de a fi compensată datoria cu datoria pe care reclamanta o are către

pârâtă potrivit sentinței nr.6674/24 octombrie 2000, instanța de fond apreciază

ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1143 și urm. Cod civil.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat apel pârâta Societatea de Construcții Feroviare București SA invocând

faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea privind compensarea datoriilor

reciproce existente între părțile în litigiu.

Prin decizia nr.978 din 18 iunie 2001 Curtea

de Apel București-Secția comercială a respins cererea privind suspendarea

judecății întemeiată pe dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă

formulată de apelantă ca nefondată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod

procedură civilă și asupra căii propriu-zise de atac a făcut aplicațiunea

dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a

declarat recurs pârâta SCCF. București SA întemeiat pe motivele prevăzute de

art.304 pct.8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării

sentinței primei instanțe prin compensarea datoriilor până la concurența celei

mai mici dintre ele.

Recursul pârâtei S.C. „C” SA București este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în considerarea dispozițiilor art.1143

și urm. Cod civil pentru a opera automat compensația legală, ca mijloc de

stingere a unor creanțe reciproce, este obligatoriu ca acestea să fie certe,

lichide și exigibile.

Or, debitul ce formează obiectul pricinii a

fost contestat de către pârâtă sub aspectul realității și întinderii sale.

Totodată, se constată că datoria ce a format

obiectul dosarului nr.5553/2000 în care a fost pronunțată sentința nr.6674 din

24 octombrie 2000, contestată de partea potrivnică în litigiu nu are caracter

cert, fiind probată existența sa neîndoielnică.

Pretinsa datorie invocată de pârâtă reprezintă

un drept litigios, sentința primei instanțe în legătură cu aceasta fiind în

totul schimbată prin admiterea apelului promovat de partea adversă, astfel că,

prin decizia nr.164/12 februarie 2001, acțiunea dedusă acestei judecăți a fost

respinsă.

În consecință, în cauză se constată că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art.1143 și urm. Cod civil, astfel că, nu

poate opera compensația legală.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced,

Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C.C.F.”C.” SA

București împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a Curții de Apel

București-Secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

aprilie 2003.