ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5054/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5054/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București
la 13 noiembrie 2000, reclamanta I.O.C.L. București în contradictoriu cu pârâta
S.C. P. S.A. Bacău, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,
să dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 206.000 USD
cu titlu de preț
- obligarea pârâtei la plata penalităților
contractuale de întârziere calculate la valoarea totală a sumelor restante și
capitalizate, începând cu ziua termenului de plată și până la data plății
integrale a datoriei
- încuviințarea executării vremelnice a
hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța
- cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii reclamanta arată că pârâta
nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate prin „contractul comercial
de recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță nr. 819 din 24 august
1999, neachitând plata creanței.
Prin precizările depuse la 18 noiembrie 2000
reclamanta își mărește cuantumul pretențiilor la valoarea de 1.000.000 USD din
care 206.000 USD rest de plată și 794.000 USD penalități de întârziere potrivit
tabelului de calcul anexat.
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința nr. 8808 din 20 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei,
a obligat pârâta la plata sumei de 206.000 USD în echivalent lei la cursul din
ziua plății reprezentând preț și 794.000 lei reprezentând penalități de
întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 304.335.000 lei.
Instanța a respins capătul de cerere privind
executarea vremelnică a sentinței.
În pronunțarea acestei soluții instanța a
reținut, în esență, că în raport de actele dosarului și de prevederile art. 969
și urm. C. civ. pretențiile reclamantei privind plata contravalorii mărfurilor
livrate pârâtei, în sumă de 206.000 USD și cele referitoare la plata
penalităților de întârziere în sumă de 794.000 USD, potrivit calculului
întocmit de reclamantă și neinfirmat de pârâtă, sunt întemeiate.
A mai reținut instanța că nu sunt îndeplinite
cerințele enunțate de art. 279 alin. (1) C. proc. civ. privind execuția
vremelnică a hotărârii pronunțate.
Apelul declarat de pârâta S.C.P.S.A. Bacău împotriva
hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 72 din 28 martie 2002
a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sentința atacată a fost
schimbată în parte în sensul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte
astfel: pârâta S.C.P.S.A. Bacău fiind obligată să plătească reclamantei numai
suma de 201.669 USD cu titlu de preț în echivalent lei la cursul B.N.R. din
ziua plății, au fost compensate cheltuielile de judecată datorate de părți în
cele două faze procesuale și urmare a compensării, reclamanta S.C.I.O.C.L. a
fost obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 21.101.096
lei.
Totodată instanța de apel a respins cererea
părților de a se lua act de tranzacție.
În pronunțarea acestei soluții instanța de apel
a reținut, în esență, următoarele:
1) Cu privire la plata prețului:
- urmare a punctajului efectuat la 27 septembrie
2001 părțile au concluzionat că din debitul de 365.875 USD S.C.P.S.A. a achitat
și a livrat reclamantei produse în sumă de 205.669 USD.
- exportul efectuat la 12 noiembrie 1999, în
valoare de 141.438 USD cu destinația Malaga Spania s-a dovedit a nu fi efectuat
în condițiile precizate de pârâtă.
2) Cu privire la plata penalităților:
- din convenția părților rezultă fără echivoc
faptul că acestea nu au stabilit penalități de întârziere în livrarea
cerealelor în sarcina pârâtei, ci numai penalități de 1 % în sarcina
reclamantei dacă nu decontează mărfurile vânzătoarei S.C. P. S.A. în termen de
5 zile de la data livrării, pentru pârâtă fiind stabilite convențional numai
termenele de livrare
- părțile au avut în vedere la încheierea
contractului nr. 819 din 24 august 1999 ca plata în devize convertibile să se
efectueze prin transfer bancar de către pârâtă ulterior restituirii de către
reclamantă a contravalorii cerealelor.
Referitor la tranzacția intervenită între
părți și depusă la dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că cererea
părților litigante de a se lua act de tranzacție, nu întrunește cerințele
enunțate de art. 271 – 273 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs
reclamanta creditoare S.C.I.O.C.L. Anglia și pârâta S.C.P.S.A. Bacău,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile reclamantei întemeiate pe dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vizează pe de o parte faptul că instanța de
apel a dat o greșită interpretare și a schimbat natura juridică și înțelesul
lămurit a contractului de recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță
nr. 819 din 24 august 1999 iar, pe de cealaltă parte, că hotărârea atacată a
fost dată cu interpretarea greșită a legii.
Criticile pârâtei, întemeiate pe dispozițiile
art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. vizează faptul că hotărârea atacată a fost
dată fără ca instanța să se pronunțe asupra mijloacelor de apărare, propuse de
pârâtă și încuviințate de instanță (înscrisul existent la dosar fond, adresa
din 14 septembrie 2001 emisă de S.C. B. , astfel că pârâta în mod nelegal a
fost obligată la plata sumei de 174.117,73 USD.
I. Referitor la recursul declarat de reclamantă
constată următoarele:
Recurenta reclamantă a declarat la termenul din
10 decembrie 2003 că înțelege să nu mai timbreze recursul întrucât nu mai are
interes în soluționarea acestuia.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia
acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de
persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau,
în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul
termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr.
32/1995, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui
act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau
timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau
insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost
timbrat anticipat, că recurenta reclamantă a declarat că nu înțelege să
timbreze recursul promovat, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20,
pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 30, pct. 1 și 5 din
Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a
recursului reclamantei.
II. Curtea, analizând decizia recurată prin
prisma criticilor formulate de pârâtă, constată că recursul este nefondat,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Situația de fapt configurată și susținută de
actele și înscrisurile existente la dosarul cauzei este următoarea:
Debitul solicitat prin acțiunea
principală – suma de 206.000 USD – reprezintă o parte din debitul rezultat din
importurile de păcură efectuate de pârâta S.C.P.S.A. Bacău pe bază de comenzi
urmate de executare, în temeiul art. 36 C. com.
Urmare a neachitării de către pârâtă a sumei
restante de 365.875,47 USD (debit rezultat din importul de păcură), între
reclamantă în calitate de creditoare și pârâtă în calitate de debitoare s-a
încheiat la 24 august 1999 o convenție angajament numită contract de
recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță prin care pârâta se obligă
irevocabil și necondiționat să achite debitul până la data de 25 septembrie
1999.
Întrucât debitoarea pârâtă nu dispunea de
lichidități pentru a-și onora obligația de plată a debitului, părțile au
convenit ca S.C.P.S.A. să livreze reclamantei grâu și semințe de floarea
soarelui estimate la suma de 440.400 USD și să constituie în favoarea
creditoarei, pentru debitul datorat, gaj asupra cantității de 1.200 tone grâu,
2.000 tone semințe floarea soarelui, cu depozitarea acestora în silozuri
specializate și la dispoziția creditoarei.
Potrivit clauzei I. 7 din contract
contravaloarea cerealelor – 440.400 USD – urma să se achite de către reclamantă
prin transfer bancar în termen de 5 zile de la data livrării, urmând ca pârâta
să restituie reclamantei debitul inițial prin transfer bancar după primirea
contravalorii produselor livrate.
Conform facturii externe nr. 105/E/1858 din 23
septembrie 1999 acceptată de reclamantă pârâta a livrat reclamantei marfă în
valoare de 100.352 USD – fapt recunoscut de reclamantă prin diminuarea
debitului la 265.532 USD.
Potrivit dispozițiilor de plată DPVE.B. nr.
0152520 din 18 mai 1999, DPVE.B. nr. 0720010 din 7 septembrie 1999, DPVE.B. nr.
0720011 din 8 septembrie 1999, DPVE.B. nr. 0720025 din 28 septembrie 1999,
confirmate de Banca T., sucursala Bacău, prin faxul transmis reclamantei la 19
aprilie 2001, pârâta dovedește efectuarea unor plăți către reclamantă în sumă
de 59.854 USD.
Urmare a punctajului efectuat la 27 septembrie
2001 părțile au convenit că din debitul inițial de 365.875 USD pârâta S.C. P.
S.A. a achitat și livrat reclamantei produse în valoare de 160.206 USD,
rămânând un rest de plată de 205.669 USD.
Suma de 174.117,73 USD este nerecunoscută de
pârâtă ca datorată, aceasta arătând că în contul convenției existente între
părți, a livrat la S.C. B. S.A. Brăila, conform scrisorii nr. 1260 din 3 iulie
2000 cantitatea de 610.928,4 tone produse agricole.
Factura nr. 120/E din 11 noiembrie 1999 de care
se prevalează pârâta în faptul că a efectuat în contul reclamantei livrări în
valoare de 141.438 USD privesc un transport în Spania, Malaga, documentul
nespecificând efectuarea vreunei plăți în contul reclamantei creditoare și
nefiind însoțit de nici un document vamal legal care să îi confirme
autenticitatea, apare ca lipsită de relevanță în plan probatoriu.
Valoarea probantă în cauza de față o reprezintă
și procesul verbal încheiat în cauză ca urmare a efectuării de către părți la
27 septembrie 2001 a unui punctaj comun în care s-a concluzionat că din debitul
inițial în valoare de 365.875 USD pârâta mai are de plată un rest de plată de
205.669 USD.
Din înscrisul existent la dosar apel, intitulat
„Tranzacție privind învoiala părților pentru stingerea procesului ce formează
obiectul dosarului nr. 672/2001 al Curții de Apel București, secția comercială”,
încheiat de părți la 4 decembrie 2001, reiese că suma pe care reclamanta o are
de încasat de la pârâtă se stabilește la valoarea de 200.000 USD.
Prin cererea existentă la dosar apel
reprezentantul societății reclamante declară că nu mai poate fi de acord cu
tranzacția dar solicită instanței de apel să rețină faptul că pârâta recunoaște
că are față de reclamantă o datorie de 200.000 USD.
Faptul că instanța de apel a respins cererea
părților prin care s-a solicitat să se ia act de tranzacție, nefiind îndeplinite
condițiile art. 271 – 273 C. proc. civ., nu impietează asupra forței probante a
recunoașterii de către pârâtă a datoriei față de reclamantă.
Un alt înscris invocat de pârâtă în susținerea
faptului că instanța s-a pronunțat cu neluarea în considerare a întreg
materialului probatoriu administrat în cauză este o adresă emisă de reclamantă
în atenția pârâtei care nu cuprinde elemente de natură să lămurească situația
de fapt, putând fi considerată cel mult ca având valoarea unei cereri de
efectuare a unor demersuri în vederea lămuririi unei situații de fapt.
Înscrisul existent la dosar apel invocat de
pârâtă în susținerea motivelor de recurs, este de asemenea lipsit de relevanță
juridică în prezenta cauză, nefiind de natură a proba livrarea făcută de
pârâtă, atât sub aspectul raporturilor juridice la care se face referire cât și
la cuantumul sumelor indicate în menționatul înscris.
În ceea ce privește cererea recurentei
reclamante privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de
judecată, Curtea urmează a o admite în temeiul art. 274 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Curtea va anula
ca netimbrat recursul reclamantei, va respinge ca nefondat recursul pârâtei și
va obliga recurenta pârâtă să plătească recurentei reclamante suma de
158.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca netimbrat recursul
reclamantei S.C.I.O.C.L. Anglia împotriva deciziei nr. 72 din 28 martie 2002 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta
S.C.P.S.A. Bacău împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenta pârâtă S.C.P.S.A. Bacău să
plătească recurentei reclamante S.C.I.O.C.L. Anglia suma de 158.000.000 lei cheltuieli
de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17
decembrie 2003.