ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5054/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București la 13 noiembrie 2000, reclamanta I.O.C.L. București în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S.A. Bacău, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei la plata sumei de 206.000 USD cu titlu de preț - obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere calculate la valoarea totală a sumelor restante și capitalizate, începând cu ziua termenului de plată și până la data plății integrale a datoriei - încuviințarea executării vremelnice a hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța - cheltuieli de judecată În motivarea acțiunii reclamanta arată că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate prin „contractul comercial de recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță nr. 819 din 24 august 1999, neachitând plata creanței.

Prin precizările depuse la 18 noiembrie 2000 reclamanta își mărește cuantumul pretențiilor la valoarea de 1.000.000 USD din care 206.000 USD rest de plată și 794.000 USD penalități de întârziere potrivit tabelului de calcul anexat. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 8808 din 20 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 206.000 USD în echivalent lei la cursul din ziua plății reprezentând preț și 794.000 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 304.335.000 lei. Instanța a respins capătul de cerere privind executarea vremelnică a sentinței. În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că în raport de actele dosarului și de prevederile art. 969 și urm. C. civ.

pretențiile reclamantei privind plata contravalorii mărfurilor livrate pârâtei, în sumă de 206.000 USD și cele referitoare la plata penalităților de întârziere în sumă de 794.000 USD, potrivit calculului întocmit de reclamantă și neinfirmat de pârâtă, sunt întemeiate. A mai reținut instanța că nu sunt îndeplinite cerințele enunțate de art. 279 alin. (1) C. proc. civ. privind execuția vremelnică a hotărârii pronunțate. Apelul declarat de pârâta S.C.P.S.A. Bacău împotriva hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 72 din 28 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sentința atacată a fost schimbată în parte în sensul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte astfel: pârâta S.C.P.S.A.

Bacău fiind obligată să plătească reclamantei numai suma de 201.669 USD cu titlu de preț în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății, au fost compensate cheltuielile de judecată datorate de părți în cele două faze procesuale și urmare a compensării, reclamanta S.C.I.O.C.L. a fost obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 21.101.096 lei. Totodată instanța de apel a respins cererea părților de a se lua act de tranzacție. În pronunțarea acestei soluții instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: 1) Cu privire la plata prețului: - urmare a punctajului efectuat la 27 septembrie 2001 părțile au concluzionat că din debitul de 365.875 USD S.C.P.S.A. a achitat și a livrat reclamantei produse în sumă de 205.669 USD.

- exportul efectuat la 12 noiembrie 1999, în valoare de 141.438 USD cu destinația Malaga Spania s-a dovedit a nu fi efectuat în condițiile precizate de pârâtă. 2) Cu privire la plata penalităților: - din convenția părților rezultă fără echivoc faptul că acestea nu au stabilit penalități de întârziere în livrarea cerealelor în sarcina pârâtei, ci numai penalități de 1 % în sarcina reclamantei dacă nu decontează mărfurile vânzătoarei S.C. P. S.A. în termen de 5 zile de la data livrării, pentru pârâtă fiind stabilite convențional numai termenele de livrare - părțile au avut în vedere la încheierea contractului nr. 819 din 24 august 1999 ca plata în devize convertibile să se efectueze prin transfer bancar de către pârâtă ulterior restituirii de către reclamantă a contravalorii cerealelor.

3. Referitor la tranzacția intervenită între părți și depusă la dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că cererea părților litigante de a se lua act de tranzacție, nu întrunește cerințele enunțate de art. 271 – 273 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta creditoare S.C.I.O.C.L. Anglia și pârâta S.C.P.S.A. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile reclamantei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. vizează pe de o parte faptul că instanța de apel a dat o greșită interpretare și a schimbat natura juridică și înțelesul lămurit a contractului de recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță nr. 819 din 24 august 1999 iar, pe de cealaltă parte, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greșită a legii.

Criticile pârâtei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. vizează faptul că hotărârea atacată a fost dată fără ca instanța să se pronunțe asupra mijloacelor de apărare, propuse de pârâtă și încuviințate de instanță (înscrisul existent la dosar fond, adresa din 14 septembrie 2001 emisă de S.C. B. , astfel că pârâta în mod nelegal a fost obligată la plata sumei de 174.117,73 USD. I. Referitor la recursul declarat de reclamantă constată următoarele: Recurenta reclamantă a declarat la termenul din 10 decembrie 2003 că înțelege să nu mai timbreze recursul întrucât nu mai are interes în soluționarea acestuia.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta reclamantă a declarat că nu înțelege să timbreze recursul promovat, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 30, pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantei. II. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de pârâtă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Situația de fapt configurată și susținută de actele și înscrisurile existente la dosarul cauzei este următoarea: Debitul solicitat prin acțiunea principală – suma de 206.000 USD – reprezintă o parte din debitul rezultat din importurile de păcură efectuate de pârâta S.C.P.S.A.

Bacău pe bază de comenzi urmate de executare, în temeiul art. 36 C. com. Urmare a neachitării de către pârâtă a sumei restante de 365.875,47 USD (debit rezultat din importul de păcură), între reclamantă în calitate de creditoare și pârâtă în calitate de debitoare s-a încheiat la 24 august 1999 o convenție angajament numită contract de recunoaștere a datoriei garantat cu gaj de creanță prin care pârâta se obligă irevocabil și necondiționat să achite debitul până la data de 25 septembrie 1999. Întrucât debitoarea pârâtă nu dispunea de lichidități pentru a-și onora obligația de plată a debitului, părțile au convenit ca S.C.P.S.A. să livreze reclamantei grâu și semințe de floarea soarelui estimate la suma de 440.400 USD și să constituie în favoarea creditoarei, pentru debitul datorat, gaj asupra cantității de 1.200 tone grâu, 2.000 tone semințe floarea soarelui, cu depozitarea acestora în silozuri specializate și la dispoziția creditoarei.

Potrivit clauzei I. 7 din contract contravaloarea cerealelor – 440.400 USD – urma să se achite de către reclamantă prin transfer bancar în termen de 5 zile de la data livrării, urmând ca pârâta să restituie reclamantei debitul inițial prin transfer bancar după primirea contravalorii produselor livrate. Conform facturii externe nr. 105/E/1858 din 23 septembrie 1999 acceptată de reclamantă pârâta a livrat reclamantei marfă în valoare de 100.352 USD – fapt recunoscut de reclamantă prin diminuarea debitului la 265.532 USD. Potrivit dispozițiilor de plată DPVE.B. nr. 0152520 din 18 mai 1999, DPVE.B. nr. 0720010 din 7 septembrie 1999, DPVE.B. nr. 0720011 din 8 septembrie 1999, DPVE.B. nr. 0720025 din 28 septembrie 1999, confirmate de Banca T., sucursala Bacău, prin faxul transmis reclamantei la 19 aprilie 2001, pârâta dovedește efectuarea unor plăți către reclamantă în sumă de 59.854 USD.

Urmare a punctajului efectuat la 27 septembrie 2001 părțile au convenit că din debitul inițial de 365.875 USD pârâta S.C. P. S.A. a achitat și livrat reclamantei produse în valoare de 160.206 USD, rămânând un rest de plată de 205.669 USD. Suma de 174.117,73 USD este nerecunoscută de pârâtă ca datorată, aceasta arătând că în contul convenției existente între părți, a livrat la S.C. B. S.A. Brăila, conform scrisorii nr. 1260 din 3 iulie 2000 cantitatea de 610.928,4 tone produse agricole. Factura nr. 120/E din 11 noiembrie 1999 de care se prevalează pârâta în faptul că a efectuat în contul reclamantei livrări în valoare de 141.438 USD privesc un transport în Spania, Malaga, documentul nespecificând efectuarea vreunei plăți în contul reclamantei creditoare și nefiind însoțit de nici un document vamal legal care să îi confirme autenticitatea, apare ca lipsită de relevanță în plan probatoriu.

Valoarea probantă în cauza de față o reprezintă și procesul verbal încheiat în cauză ca urmare a efectuării de către părți la 27 septembrie 2001 a unui punctaj comun în care s-a concluzionat că din debitul inițial în valoare de 365.875 USD pârâta mai are de plată un rest de plată de 205.669 USD. Din înscrisul existent la dosar apel, intitulat „Tranzacție privind învoiala părților pentru stingerea procesului ce formează obiectul dosarului nr. 672/2001 al Curții de Apel București, secția comercială”, încheiat de părți la 4 decembrie 2001, reiese că suma pe care reclamanta o are de încasat de la pârâtă se stabilește la valoarea de 200.000 USD. Prin cererea existentă la dosar apel reprezentantul societății reclamante declară că nu mai poate fi de acord cu tranzacția dar solicită instanței de apel să rețină faptul că pârâta recunoaște că are față de reclamantă o datorie de 200.000 USD.

Faptul că instanța de apel a respins cererea părților prin care s-a solicitat să se ia act de tranzacție, nefiind îndeplinite condițiile art. 271 – 273 C. proc. civ., nu impietează asupra forței probante a recunoașterii de către pârâtă a datoriei față de reclamantă. Un alt înscris invocat de pârâtă în susținerea faptului că instanța s-a pronunțat cu neluarea în considerare a întreg materialului probatoriu administrat în cauză este o adresă emisă de reclamantă în atenția pârâtei care nu cuprinde elemente de natură să lămurească situația de fapt, putând fi considerată cel mult ca având valoarea unei cereri de efectuare a unor demersuri în vederea lămuririi unei situații de fapt.

Înscrisul existent la dosar apel invocat de pârâtă în susținerea motivelor de recurs, este de asemenea lipsit de relevanță juridică în prezenta cauză, nefiind de natură a proba livrarea făcută de pârâtă, atât sub aspectul raporturilor juridice la care se face referire cât și la cuantumul sumelor indicate în menționatul înscris. În ceea ce privește cererea recurentei reclamante privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Curtea urmează a o admite în temeiul art. 274 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Curtea va anula ca netimbrat recursul reclamantei, va respinge ca nefondat recursul pârâtei și va obliga recurenta pârâtă să plătească recurentei reclamante suma de 158.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Anulează ca netimbrat recursul reclamantei S.C.I.O.C.L. Anglia împotriva deciziei nr. 72 din 28 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.P.S.A. Bacău împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta pârâtă S.C.P.S.A. Bacău să plătească recurentei reclamante S.C.I.O.C.L. Anglia suma de 158.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 decembrie 2003.