ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3381/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3381/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 9 noiembrie 2001, s-a înregistrat
la Comisia de Arbitraj Comercial - Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de
Comerț și Industrie a județului Brașov, dosarul nr. 50/A/2001, ce conținea
acțiunea intentată de reclamanta SC F.C. SA Brașov, care a chemat în judecată
arbitrală, conform clauzei compromisorii, pe pârâta SC F.H. SRL din orașul
Săcele, reprezentată de asociatul administrator farm. S.I.A., pentru a se
dispune:
Rezilierea contractului de
leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare având nr. 588 din 12
decembrie 1999, privind vânzarea imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe,
județul Covasna, cunoscut sub denumirea „F. nr. 303”, prin care s-a obligat să
transmită pârâtei dreptul de folosință și posesie pe o perioadă determinată de
5 ani de la semnarea actului de predare primire, iar la sfârșitul perioadei
să-i transmită și dreptul de proprietate;
Obligarea la plata redevenței
restante, în sumă de 429.649.500 lei, calculată în raport cu rata inflației, la
31 octombrie 2001, pe perioada până la expirarea contractului;
Obligarea la plata redevenței
restante pe două luni, în sumă de 29.344.500 lei, calculată pe perioada
septembrie-octombrie 2001;
Obligarea la plata penalităților
contractuale de întârziere în plată, calculate pe perioada 9 martie 1999 - 5
noiembrie 2001, pentru neachitarea la termen sau achitarea cu întârziere a
redevențelor lunare însumând 32 rate, cu perioade medii de întârziere în plată
de 25-45 zile.
Obligarea pârâtei la plata
tuturor cheltuielilor de judecată-arbitrale.
Ulterior înregistrării cererii
arbitrale, reclamanta, prin actul nr. 23267 din 17 decembrie 2001, și-a
precizat capătul 3 al cererii introductive, la suma de 444.465.000 lei,
reprezentând valoarea a 30 rate neachitate până la 30 septembrie 2001 x 14.815.500
lei valoarea fiecărei rate în care scop a depus și calculul matematic
corespunzător, pentru ca apoi, prin concluzii scrise depuse în 11 ianuarie 2002,
să mai solicite:
Rezilierea contractului de
leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nr. 588 din 12
februarie 1992;
Obligarea pârâtei la plata sumei
de 429.649.500 lei, redevență de achitat până la finele contractului pe 30
luni;
Obligarea la plata sumei de
59.481.681 lei penalități contractuale de întârziere în plată;
Obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată;
Respingerea pentru restul
pretențiilor prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanței arbitrale,
i-a achitat o redevență însumând 14.815.500 lei și 38.130.084 lei penalități
contractuale de întârziere în plată, din totalul sumei de 97.612.545 lei
pretinse prin acțiune.
Soluționând această acțiune
arbitrală ca urmare a precizărilor de acțiune făcute de reclamantă și a
apărărilor formulate de pârâtă, respectiva comisie de arbitraj, prin Hotărârea
arbitrală nr. 2 din 15 ianuarie 2002, în majoritate, a luat act că pârâta SC
F.H. SRL cu sediul în Săcele, județul Brașov, a achitat reclamantei SC F.C. SA
cu sediul în Brașov, suma de 38.130.864 lei, reprezentând penalități de
întârziere în plata redevențelor lunare constatând că acest capăt de cerere a
rămas fără obiect.
Au fost respinse celelalte pretenții
din acțiune, astfel cum a fost precizată și introdusă de reclamanta, SC F.C. SA,
împotriva pârâtei SC F.H. SRL.
S-au compensat parțial cheltuielile
de arbitrare până la concurența sumei de 2.500.000 lei, cu obligarea
reclamantei să plătească pârâtei suma de 12.500.000 lei cheltuieli de
arbitrare.
Opinia separată a fost pentru
admitere în parte a acțiunii arbitrare, cu rezilierea contractului de leasing
imobiliar nr. 588 din 12 februarie 1999, cu obligarea pârâtei la plata
redevenței aferente a 30 rate neachitate, însumând 429.649.500 lei și a plății
cheltuielilor de judecată, prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanței,
a făcut o serie de plăți parțiale, privind ratele restante și a penalităților
contractuale de întârziere în plată.
Hotărârea dată cu majoritate de
voturi s-a motivat pe faptul că, după perfectarea contractului, printr-o serie
de acțiuni și inacțiuni, cu privire la respectarea art. 7 alin. (3) din
contract, privind termenele de plată, ambele părți au contribuit la
neexecutarea în termenii conveniți a plății redevenței, deoarece, în toate
facturile emise de reclamantă după luna septembrie 2000, s-au prevăzut alte
termene de plată, mai îndelungate, pe care pârâta le-a decontat în acel termen
și cu plata de penalități contractuale de întârziere în plată raportat la acest
termen în sumă de 38.130.864 lei, sumă ce a fost achitată pe parcursul
derulării litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat acțiune în anulare, pe temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ., numai
reclamanta, care a solicitat admiterea ei și rejudecându-se cauza să se admită
cererea inițială, astfel cum ea a fost precizată.
În urma cererii de strămutare
formulată de pârâtă, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin
încheierile nr. 3103 din 25 aprilie 2002 (dosar nr. 679/2002) a dispus
strămutarea judecării acțiunii în anulare a reclamantei de la Curtea de Apel
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la Curtea de Apel Târgu
Mureș, dosarul fiind trimis acestei din urmă instanțe, unde reclamanta, prin
actul nr. 2704 din 12 iunie 2000, a formulat o cerere de renunțare la judecată
a petitelor nr. 2 și 3 de la pct. 3 a acțiunii în anulare, respectiv, obligarea
pârâtei la plata redevenței de 429.649.500 lei, rămasă de achitat până la
finele contractului și la plata sumei de 59.481.681 lei penalități contractuale
de întârziere în plată.
Reclamanta, prin concluziile scrise
și depuse la 17 iunie 2002, a solicitat:
Declinarea competenței materiale de
soluționare a acțiunii sale în anulare, Curții Supreme de Justiție, deoarece,
în urma suprimării apelului în litigiile comerciale, ca efect al O.U.G. nr. 59/2001,
Hotărârea Comisiei de Arbitraj a devenit hotărârea Curții de apel, fiind vorba
de un litigiu ce intra în competența Curții de apel de a se judeca pe fond
litigiul, conform O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum a fost completată prin Legea nr.
99/1999 și a Normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 450/1999, în
condițiile în care rezilierea unui contract de leasing nu este unul patrimonial,
iar arbitrajele comerciale pot judeca numai litigiile patrimoniale.
Prin decizia nr. 45/A din 20 iunie
2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare
atât pe excepție, cât și pe fond, și a obligat reclamanta la 15.000.000 lei
cheltuieli de judecată, reținându-se că, din probele dosarului, nu rezultă că
au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri sau orice alte dispoziții
imperative ale legii, care nici nu au fost arătate în mod expres, prin acțiunea
în anulare.
În contra celei din urmă hotărâri, a
declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată de curtea de apel
pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență, că:
- hotărârea a fost dată cu
încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată, în
sensul că acțiunea a fost soluționată în complet de doi judecători, în loc de
trei judecători (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), în acest sens, solicitându-se
admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în
complet de judecată legal constituit;
- în subsidiar, s-a cerut admiterea
recursului și, pe fondul cauzei, reiterându-se aceleași motive ca și la curtea
de apel, solicitându-se să se constate că hotărârea arbitrală a încălcat
ordinea publică a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii, art.
364 lit. i) C. proc. civ., și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în
anulare.
Recursul este fondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, Curtea constată că hotărârea atacată a fost dată de un complet de
judecată nelegal constituit, respectiv, cauza a fost judecată în complet de doi
judecători, în loc de trei judecători.
Nelegalitatea hotărârii decurge
din natura juridică a acțiunii în anulare îndreptată împotriva hotărârii
arbitrale, care constituie cale de atac ce impune instanței examinarea cauzei
în limitele prevăzute de art. 364 C. civ., dispozițiile acestui text având
similitudine cu cele înscrise în art. 304 C. proc. civ.
Prin consecință, compunerea
completului de judecată este aceea prevăzută pentru judecarea recursului (3
judecători) chiar dacă, în conformitate cu art. 366 alin. (2) C. proc. civ.,
hotărârea instanței judecătorești, cu privire la acțiunea în anulare, poate fi
atacată cu recurs (decizia V din 25 iunie 2001 a Secțiilor Unite ale Curții
Supreme de Justiție).
Așa fiind, instanța constată că
hotărârea atacată a fost soluționată cu un complet nelegal constituit, motiv
față de care va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza, spre
rejudecarea acțiunii în anulare formulată de reclamanta SC F.C. SA, în complet
format din 3 judecători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC F.C. SA Brașov împotriva deciziei nr. 45/A din 20 iunie 2002 a
Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o casează și trimite cauza aceleiași
instanțe, Curtea de Apel Târgu Mureș, pentru soluționarea cauzei în complet
legal constituit.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 9 iulie 2003.