ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3381/2003

Rezilierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare având nr. 588 din 12 decembrie 1999, privind vânzarea imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, cunoscut sub denumirea „F. nr. 303”, prin care s-a obligat să transmită pârâtei dreptul de folosință și posesie pe o perioadă determinată de 5 ani de la semnarea actului de predare primire, iar la sfârșitul perioadei să-i transmită și dreptul de proprietate;

Obligarea la plata redevenței restante, în sumă de 429.649.500 lei, calculată în raport cu rata inflației, la 31 octombrie 2001, pe perioada până la expirarea contractului;

Obligarea la plata redevenței restante pe două luni, în sumă de 29.344.500 lei, calculată pe perioada septembrie-octombrie 2001;

Obligarea la plata penalităților contractuale de întârziere în plată, calculate pe perioada 9 martie 1999 - 5 noiembrie 2001, pentru neachitarea la termen sau achitarea cu întârziere a redevențelor lunare însumând 32 rate, cu perioade medii de întârziere în plată de 25-45 zile.

Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată-arbitrale. Ulterior înregistrării cererii arbitrale, reclamanta, prin actul nr. 23267 din 17 decembrie 2001, și-a precizat capătul 3 al cererii introductive, la suma de 444.465.000 lei, reprezentând valoarea a 30 rate neachitate până la 30 septembrie 2001 x 14.815.500 lei valoarea fiecărei rate în care scop a depus și calculul matematic corespunzător, pentru ca apoi, prin concluzii scrise depuse în 11 ianuarie 2002, să mai solicite: 1. Rezilierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare nr. 588 din 12 februarie 1992; 2. Obligarea pârâtei la plata sumei de 429.649.500 lei, redevență de achitat până la finele contractului pe 30 luni; 3. Obligarea la plata sumei de 59.481.681 lei penalități contractuale de întârziere în plată; 4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; 5. Respingerea pentru restul pretențiilor prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanței arbitrale, i-a achitat o redevență însumând 14.815.500 lei și 38.130.084 lei penalități contractuale de întârziere în plată, din totalul sumei de 97.612.545 lei pretinse prin acțiune. Soluționând această acțiune arbitrală ca urmare a precizărilor de acțiune făcute de reclamantă și a apărărilor formulate de pârâtă, respectiva comisie de arbitraj, prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 15 ianuarie 2002, în majoritate, a luat act că pârâta SC F.H. SRL cu sediul în Săcele, județul Brașov, a achitat reclamantei SC F.C. SA cu sediul în Brașov, suma de 38.130.864 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata redevențelor lunare constatând că acest capăt de cerere a rămas fără obiect. Au fost respinse celelalte pretenții din acțiune, astfel cum a fost precizată și introdusă de reclamanta, SC F.C. SA, împotriva pârâtei SC F.H. SRL. S-au compensat parțial cheltuielile de arbitrare până la concurența sumei de 2.500.000 lei, cu obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de 12.500.000 lei cheltuieli de arbitrare. Opinia separată a fost pentru admitere în parte a acțiunii arbitrare, cu rezilierea contractului de leasing imobiliar nr. 588 din 12 februarie 1999, cu obligarea pârâtei la plata redevenței aferente a 30 rate neachitate, însumând 429.649.500 lei și a plății cheltuielilor de judecată, prin constatarea că pârâta, după sesizarea instanței, a făcut o serie de plăți parțiale, privind ratele restante și a penalităților contractuale de întârziere în plată. Hotărârea dată cu majoritate de voturi s-a motivat pe faptul că, după perfectarea contractului, printr-o serie de acțiuni și inacțiuni, cu privire la respectarea art. 7 alin. (3) din contract, privind termenele de plată, ambele părți au contribuit la neexecutarea în termenii conveniți a plății redevenței, deoarece, în toate facturile emise de reclamantă după luna septembrie 2000, s-au prevăzut alte termene de plată, mai îndelungate, pe care pârâta le-a decontat în acel termen și cu plata de penalități contractuale de întârziere în plată raportat la acest termen în sumă de 38.130.864 lei, sumă ce a fost achitată pe parcursul derulării litigiului. Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare, pe temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ., numai reclamanta, care a solicitat admiterea ei și rejudecându-se cauza să se admită cererea inițială, astfel cum ea a fost precizată. În urma cererii de strămutare formulată de pârâtă, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin încheierile nr. 3103 din 25 aprilie 2002 (dosar nr. 679/2002) a dispus strămutarea judecării acțiunii în anulare a reclamantei de la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la Curtea de Apel Târgu Mureș, dosarul fiind trimis acestei din urmă instanțe, unde reclamanta, prin actul nr. 2704 din 12 iunie 2000, a formulat o cerere de renunțare la judecată a petitelor nr. 2 și 3 de la pct. 3 a acțiunii în anulare, respectiv, obligarea pârâtei la plata redevenței de 429.649.500 lei, rămasă de achitat până la finele contractului și la plata sumei de 59.481.681 lei penalități contractuale de întârziere în plată. Reclamanta, prin concluziile scrise și depuse la 17 iunie 2002, a solicitat: Declinarea competenței materiale de soluționare a acțiunii sale în anulare, Curții Supreme de Justiție, deoarece, în urma suprimării apelului în litigiile comerciale, ca efect al O.U.G. nr. 59/2001, Hotărârea Comisiei de Arbitraj a devenit hotărârea Curții de apel, fiind vorba de un litigiu ce intra în competența Curții de apel de a se judeca pe fond litigiul, conform O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 99/1999 și a Normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 450/1999, în condițiile în care rezilierea unui contract de leasing nu este unul patrimonial, iar arbitrajele comerciale pot judeca numai litigiile patrimoniale. Prin decizia nr. 45/A din 20 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare atât pe excepție, cât și pe fond, și a obligat reclamanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că, din probele dosarului, nu rezultă că au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri sau orice alte dispoziții imperative ale legii, care nici nu au fost arătate în mod expres, prin acțiunea în anulare. În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată de curtea de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență, că: - hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată, în sensul că acțiunea a fost soluționată în complet de doi judecători, în loc de trei judecători (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), în acest sens, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în complet de judecată legal constituit; - în subsidiar, s-a cerut admiterea recursului și, pe fondul cauzei, reiterându-se aceleași motive ca și la curtea de apel, solicitându-se să se constate că hotărârea arbitrală a încălcat ordinea publică a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii, art. 364 lit. i) C. proc. civ., și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în anulare. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că hotărârea atacată a fost dată de un complet de judecată nelegal constituit, respectiv, cauza a fost judecată în complet de doi judecători, în loc de trei judecători. 1. Nelegalitatea hotărârii decurge din natura juridică a acțiunii în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale, care constituie cale de atac ce impune instanței examinarea cauzei în limitele prevăzute de art. 364 C. civ., dispozițiile acestui text având similitudine cu cele înscrise în art. 304 C. proc. civ. Prin consecință, compunerea completului de judecată este aceea prevăzută pentru judecarea recursului (3 judecători) chiar dacă, în conformitate cu art. 366 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea instanței judecătorești, cu privire la acțiunea în anulare, poate fi atacată cu recurs (decizia V din 25 iunie 2001 a Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție). 2. Așa fiind, instanța constată că hotărârea atacată a fost soluționată cu un complet nelegal constituit, motiv față de care va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecarea acțiunii în anulare formulată de reclamanta SC F.C. SA, în complet format din 3 judecători.