ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4799/2005

HOTĂRÂRE
18.10.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4799/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 februarie 2004 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București,

reclamanta A.D.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârâta SC C. SA la plata sumei de 1.143.177.266 lei, reprezentând redevență

neachitată, penalități de întârziere calculate până la data de 23 octombrie

2003 (acestea fiind ulterior calculate până la data de 4 mai 2004) precum și la

plata în continuare a penalităților de întârziere, până la data stingerii

debitului și să se constate rezilierea contractului de concesiune din 22

noiembrie 2001.

Prin sentința arbitrală nr. 253 din 17

august 2004, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta a fost obligată

să plătească reclamantei suma de 1.335.670.976 lei, reprezentând redevență

neachitată la termenele scadente și penalități de întârziere calculate până la

data de 4 mai 2004.

S-a constatat rezilierea la data de

11 octombrie 2002 a contractului de concesiune din 22 noiembrie 2001, iar

pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 58.356.710 lei,

cheltuieli de arbitrare.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației asumate privind plata

redevenței aferente suprafețelor de teren concesionate prin contractul din 22

noiembrie 2001.

Pentru întârzierea obligației plății

în temeiul art. 5.9 din contract, pârâta a fost obligată la plata penalităților

de 0,15 % pe zi întârziere, calculate la valoarea redevenței, pe perioada de la

scadență până la 4 mai 2004.

Cererea reclamantei în sensul

acordării penalităților în continuare, până la stingerea debitului, a fost

respinsă, întrucât data plății redevenței de către pârâtă nu este cunoscută,

astfel că penalitățile nu pot fi calculate, cuantificate și taxate

corespunzător, petenta având calea unei acțiuni separate.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat acțiune în anulare, în temeiul art. 364 C. proc. civ.,

susținând că greșit nu i s-au acordat penalitățile de întârziere până la

stingerea debitului.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 171 din 17 februarie 2005 a respins acțiunea

în anulare, reținând că hotărârea atacată este temeinică și legală iar

criticile reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 364 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta

a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că netemeinic

și nelegal nu au fost admise penalitățile de întârziere în plata redevenței și

după data de 4 mai 2004, până la data stingerii debitului.

Recursul este nefondat.

Hotărârea arbitrală, conform art. 364

motivele limitativ prevăzute la lit. a) și lit. i) ale articolului menționat.

Criticile reclamantei, invocate în

acțiunea în anulare, nu se încadrează în motivele strict prevăzute de lege.

Petenta a cerut prin acțiunea în

anulare și prin recurs, ca penalitățile de întârziere în plata redevenței,

acordată prin hotărâre arbitrală, să fie admise și pentru perioada ulterioară

datei de 4 mai 2004, până la care i s-au acordat, respectiv până la data

stingerii debitului, prin executarea titlului obținut.

Ori, data plății debitului de către

SC C. SA, fiind o dată incertă, viitoare, întemeiat prin hotărârea arbitrală

s-a precizat că reclamanta are calea unei acțiuni separate.

Completul arbitral nu putea să se

pronunțe decât asupra unor pretenții patrimoniale determinate valoric și taxate

corespunzător, taxarea fiind obligatorie anterior soluționării cererii.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta A.D.S. București, împotriva deciziei comerciale nr. 171/

R din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală’ nr. 347 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie
ÎCCJ 2007-11-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3854/2007
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 220 din 12 iulie 2005 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a
ÎCCJ 2004-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2004
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2000, reclamanta, Primăria municipiului București, a solicitat obligarea pârâtei, SC M.A.R. SRL, la plata sum
ÎCCJ 2008-03-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 martie, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.153.32
ÎCCJ 2006-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 674/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2003, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC H.S. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va
Sursă