ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 martie, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.153.323.619 lei, din care, 3.256.393.039 lei redevență neachitată, 1.705.802.624 lei penalități de întârziere, 191.127.955 T.V.A. Prin sentința comercială nr. 13267 din 2 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.285.779,122 lei, redevență pentru perioada 2000 – 1 trimestru 2004, 1.086.181.132 lei, penalități de întârziere și T.V.A. aferent.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că după încheierea contractului de concesiune, pârâta nu a putut exploata în totalitate întreaga suprafață de teren, întrucât pe perioada 2001 - 2003, din această suprafață de teren s-au predat mai multe suprafețe de teren, așa cum rezultă din procesele - verbale depuse la dosar. Cu privire la redevența datorată, Tribunalul a avut în vedere studiul din 11 octombrie 2001 efectuat de D.G.A.I.A. Argeș cu privire la pășunile alpine aflate în administrarea unor societăți printre care și societatea pârâtă, care a stabilit că redevența cuprinsă în contractul inițial este nejustificată în raport de condițiile din teren, raportat și la hotărârea din 3 iulie 2002 a A.D.S.

Reclamanta A.D.S. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată și anume obligarea intimatei - pârâte la plata sumei de 8.341.550.971 lei din care 5.034.977.774 lei redevență neachitată la termenele scadente, calculată până la data de 3 martie 2004, 3.292.624.953 lei penalități de întârziere, 20.948.244 T.V.A. precum și obligarea la plata penalităților datorate în baza contractului de concesiune, până la data stingerii debitului. Prin motivele de apel invocate reclamanta A.D.S. a arătat că Tribunalul prin sentința pronunțată a modificat convenția părților stabilind în mod abuziv un alt preț al contractului, modificând nivelul redevenței de la 375 kg grâu STAS/ha pentru categoria de folosință pășuni și fânețe prevăzută de art. 4.1 din contractul de concesiune la 20 kg grâu STAS/ha pentru pășuni alpine astfel cum s-a stabilit prin studiul D.G.A.I.A.

Argeș. Apelanta a mai arătat că potrivit art. 13 din contractul de concesiune părțile au stabilit că diminuarea obligațiilor contractuale ale concesionarului să se realizeze prin încheierea unui act adițional, că a întocmit un proiect de act adițional ținând seama de protocoalele de predare - primire teren cu destinație agricolă către consiliile locale de fond funciar, recalculându-se redevența, dar pârâta nu l-a semnat. Prin apelul său pârâta SC A. SA a arătat că instanța de fond a folosit diferite criterii pentru a calcula redevența, astfel pentru anul 2000 a calculat o redevență de 808.476.567 lei la nivelul rezultat din contract fără a ține seama de diminuările de teren care au avut loc printre retrocedarea către persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991 și de prevederile hotărârii A.D.S.

din 2000 și D.G.A.I.A. din 2001. Apelanta - pârâtă menționează că redevența pentru anul 2000 este 105.762.656 lei cu penalități de întârziere de 63.413.877 lei așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză pentru acest an, conform studiului D.G.A.I.A. din 2001. Mai arată pârâta că din înscrisurile depuse la dosar și din expertiză rezultă că a plătit reclamantei suma de 382.500.000 lei în contul datoriei și deci în mod greșit s-au calculat penalități de întârziere pe anii 2000 - 2001. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 324 din 19 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC A. SA Curtea de Argeș. Prin aceeași decizie a fost admis apelul reclamantei A.D.S.

București, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 2.237.121.166 lei redevență și 793.499.309 lei penalități de întârziere menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile și văzând diferențele mari rezultate din expertiza de la fond și cea din apel instanța a pus în discuție refacerea raportului de expertiză contabilă cu obiectiv calculul redevenței datorate și a penalităților de întârziere, în patru variante corespunzător a patru perioade conform prevederilor contractului. Cu privire la apelul pârâtei instanța de apel a reținut că redevența a fost stabilită în raport de suprafața real exploatat iar în ce privește calculul penalităților în întârziere a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat de expert C.C.

În soluționarea apelului A.D.S. instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, varianta a II-a, respectiv calculul redevenței în funcție de hotărârea A.D.S. din 3 iulie 2002, care a stabilit în funcție de condițiile din teren nivelul redevenței pentru pășunile alpine, categoria a V-a la 20 kg grâu/ha, pe perioada cuprinsă de la data adoptării hotărârii până la încetarea contractului, aceasta fiind voința reclamantei, la care a achiesat și pârâta, conform procesului - verbal din 5 decembrie 2002, încheiat ca urmare a ședinței de conciliere ce a avut loc între părți. De altfel, conform art. 9 alin. (1) din contract, concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune din motive excepționale legate de interesul național sau local, temeinic justificate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere până la data achitării debitului, a fost apreciat ca neîntemeiat, în raport de prevederile art. 5 alin. (2) din contract și de dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs în termen legal reclamanta și pârâta. Reclamanta A.D.S. București prin recursul său critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește obligarea pârâtei numai la plata sumei de 2.237.121.166 lei redevență și 793.499.309 lei penalități de întârziere, prin omologarea concluziilor raportului de expertiză – varianta a II-a aceasta fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. precum și cu încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea raportului de expertiză. În contextul acestui motiv reclamanta a arătat că instanța de apel nu i-a comunicat raportul de expertiză întocmit de către contabil C.E., pentru a lua la cunoștință despre concluziile acestuia și pentru a formula eventuale obiecțiuni. Reclamanta a invocat și motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 în sensul că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 969 C. civ., prin modificarea convenției părților, stabilind în mod nelegal un alt preț al contractului de concesiune, omologând concluziile raportului de expertiză – varianta a II-a. Reclamanta consideră că decizia este nelegală și în ce privește respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere până la achitarea debitului, clauza privind plata penalităților fiind prevăzută în mod clar în contract de concesiune încheiat de părți.

Pentru motivele invocate reclamanta a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel iar în subsidiar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. Pârâta SC A. SA Curtea de Argeș prin motivele de recurs invocate a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 4 alin. (4) din contractul de concesiune și protocolul de predare a terenului, în ceea ce privește calcularea redevenței în raport de suprafața reală exploatată care nu este identică cu situația reală a terenului agricol.

În contextul acestui motiv pârâta arată că încă din momentul încheierii contractului de concesiune, părțile au avut în vedere modificarea corespunzătoare a redevenței în raport de caracteristicile reale ale obiectului concesiunii (art. 4 pct. 4 ) care nu se poate confunda cu suprafața reală exploatată (art. 4 pct. 3). Prin studiul comandat de A.D.S. D.G.A.I.A. s-a stabilit că pentru terenul categoria V pășuni alpine având în vedere productivitatea pajiștilor alpine, nivelul redevenței este de 17 kg grâu/ha. Recurenta - pârâtă formulează critici cu privire la aplicarea greșită a legii invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că în mod greșit studiul D.G.A.I.A.

din 11 noiembrie 2001 nu a fost reținut de instanță drept criteriu pentru calculul redevenței, deoarece ar contraveni art. 13 din contractul de concesiune precum și interpretării voinței părților cu privire la aplicarea acestor criterii cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din contractul de concesiune. Mai arată pârâta că instanța a considerat D.G.A.I.A. ca fiind terț în raport de contractul de concesiune, dar nu a avut în vedere că studiul produs de aceasta, la comanda A.D.S. a stat la baza Notei de fundamentare a hotărârii nr. 51 a Consiliului de Administrație a A.D.S. Pentru motivele invocate, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei.

Examinând în ansamblu criticile invocate de reclamanta A.D.S. în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în cauză fiind incident pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. Astfel din lucrările și înscrisurile cauzei rezultă că instanța de apel nu a comunicat reclamantei raportul de expertiză întocmit de expertul contabil C.E., pentru a lua la cunoștință despre concluziile acestuia și pentru a formula obiecțiuni, încălcând astfel dispozițiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ. În concluzie, fiind incident pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. dar și pentru a se realiza o judecată unitară, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) și (4) C. proc.

civ. va admite recursurile declarate de reclamantă și pârâtă, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta A.D.S. București și pârâta SC A. SA Curtea de Argeș împotriva deciziei comerciale nr. 324 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.