ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4069/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2004, cu modificările din 23 iunie 2006, reclamanta, A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC A.B. SA Bârlad pentru obligarea la plata sumei de 167.143,49 lei compusă din: - 70.037,08 lei, redevență aferentă perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001; - 97.106,41 lei, penalități de întârziere în plata redevenței calculate până la 20 februarie 2006. În al doilea ciclu procesual, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2035 din 16 februarie 2007, a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 70.037,08 lei, redevență și la penalități de întârziere în sumă de 88.926,08 lei, cu 1000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de concedent și pârâta în calitate de concesionar s-a încheiat contractul de concesiune nr.10193 din 20 aprilie 2000, având ca obiect exploatarea terenului agricol în suprafață de 3253 ha în perimetrul localității Bârlad. Potrivit contractului pârâta avea obligația plății redevenței convenite până în ultima zi a trimestrului, iar conform art. 5 alin. (2) din contract, întârzierea plății era sancționată cu plata de penalități de întârziere. S-a reținut că, potrivit probelor dispuse, expertiza contabilă, pârâta nu a achitat redevența aferentă perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001, în valoare de 70.037,08 lei, iar pentru întârzierea până la 20 februarie 2006, însumează 88.926,08 lei.

Apărarea pârâtei în sensul că beneficiază de scutiri conform Legii nr. 190/2004 a fost înlăturată de instanță ca nedovedită. De asemenea, s-a respins susținerea pârâtei privind aplicarea Legii nr. 469/2002, față de faptul că acest act normativ este ulterior încheierii raporturilor comerciale în 2000, astfel că nu este aplicabil în cauză. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 306 din 12 iunie 2007. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că întemeiat pârâta a fost obligată, în raport de clauzele contractuale, la plata redevenței și a penalităților de întârziere, având în vedere că nu a făcut dovada certificatului de obligații bugetare, conform Legii nr. 190/2004.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive; - greșit nu s-a reținut faptul că potrivit Legii nr. 190/2004 este scutit de plata de penalități; - decizia curții de apel conține inadvertențe greșita indicare a dosarului, a datei sentinței primei instanțe. Recursul este nefondat, întrucât: În apel, pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A susținut că nu datorează redevența întrucât din 17 aprilie 2001 s-a încheiat de către A.D.S. un nou contract cu A.A.M.

Susținerile în recurs privind lipsa calității procesuale pasive sunt nefondate, întrucât în litigiu se analizează răspunderea contractuală a pârâtei derivând din contractul de concesiune nr. 10193 din 20 aprilie 2000. Or, aceste obligații subzistă pentru recurentă până la plată, pe perioadă neprescrisă, chiar dacă noua persoană juridică, născută după privatizarea SC A.B. SA s-a angajat să achite redevențe pe anul 2000. Până la introducerea acțiunii, 30 iunie 2004 restanțele nu au fost achitate, astfel că A.D.S. are acțiune împotriva părții contractante în cauză. În ce privesc susținerile pentru neaplicarea dispozițiilor din Legea nr. 190/2004, instanța de apel a reținut întemeiat că nu s-au depus dovezi privind convențiile de eșalonare a plăților sau alte înlesniri.

În ce privesc erorile materiale semnalate de recurentă în hotărârea atacată, acestea intră sub incidența art. 28 C. proc. civ., și pot fi îndreptate pe această cale. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.B. SA Bârlad împotriva deciziei comerciale nr. 306 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2007.