ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4069/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4069/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 iunie 2004, cu modificările din 23 iunie 2006, reclamanta, A.D.S. a

chemat în judecată pârâta SC A.B. SA Bârlad pentru obligarea la plata sumei de

167.143,49 lei compusă din:

- 70.037,08 lei, redevență

aferentă perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001;

- 97.106,41 lei, penalități

de întârziere în plata redevenței calculate până la 20 februarie 2006.

În al doilea ciclu

procesual, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2035

din 16 februarie 2007, a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata

sumei de 70.037,08 lei, redevență și la penalități de întârziere în sumă de

88.926,08 lei, cu 1000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei

hotărâri, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de concedent și

pârâta în calitate de concesionar s-a încheiat contractul de concesiune nr.10193

din 20 aprilie 2000, având ca obiect exploatarea terenului agricol în suprafață

de 3253 ha în perimetrul localității Bârlad.

Potrivit contractului pârâta

avea obligația plății redevenței convenite până în ultima zi a trimestrului,

iar conform art. 5 alin. (2) din contract, întârzierea plății era sancționată

cu plata de penalități de întârziere.

S-a reținut că, potrivit

probelor dispuse, expertiza contabilă, pârâta nu a achitat redevența aferentă

perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001, în valoare de 70.037,08 lei, iar

pentru întârzierea până la 20 februarie 2006, însumează 88.926,08 lei.

Apărarea pârâtei în sensul

că beneficiază de scutiri conform Legii nr. 190/2004 a fost înlăturată de

instanță ca nedovedită.

De asemenea, s-a respins

susținerea pârâtei privind aplicarea Legii nr. 469/2002, față de faptul că

acest act normativ este ulterior încheierii raporturilor comerciale în 2000,

astfel că nu este aplicabil în cauză.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 306 din 12 iunie

2007.

În pronunțarea acestei

hotărâri, instanța a reținut că întemeiat pârâta a fost obligată, în raport de

clauzele contractuale, la plata redevenței și a penalităților de întârziere,

având în vedere că nu a făcut dovada certificatului de obligații bugetare, conform

Legii nr. 190/2004.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici:

- instanța nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive;

- greșit nu s-a reținut

faptul că potrivit Legii nr. 190/2004 este scutit de plata de penalități;

- decizia curții de apel

conține inadvertențe greșita indicare a dosarului, a datei sentinței primei

instanțe.

Recursul este nefondat,

întrucât:

În apel, pârâta nu a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive.

A susținut că nu datorează

redevența întrucât din 17 aprilie 2001 s-a încheiat de către A.D.S. un nou

contract cu A.A.M.

Susținerile în recurs privind

lipsa calității procesuale pasive sunt nefondate, întrucât în litigiu se

analizează răspunderea contractuală a pârâtei derivând din contractul de

concesiune nr. 10193 din 20 aprilie 2000.

Or, aceste obligații

subzistă pentru recurentă până la plată, pe perioadă neprescrisă, chiar dacă

noua persoană juridică, născută după privatizarea SC A.B. SA s-a angajat să

achite redevențe pe anul 2000.

Până la introducerea

acțiunii, 30 iunie 2004 restanțele nu au fost achitate, astfel că A.D.S. are

acțiune împotriva părții contractante în cauză.

În ce privesc susținerile

pentru neaplicarea dispozițiilor din Legea nr. 190/2004, instanța de apel a

reținut întemeiat că nu s-au depus dovezi privind convențiile de eșalonare a

plăților sau alte înlesniri.

În ce privesc erorile

materiale semnalate de recurentă în hotărârea atacată, acestea intră sub

incidența art. 28 C. proc. civ., și pot fi îndreptate pe această cale.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC A.B. SA Bârlad împotriva deciziei comerciale nr.

306 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2007.